ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4606/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, contestație împotriva deciziei nr. 124/22.09.2014 emisă de pârâtă, solicitând desființarea acesteia și admiterea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 17/11.07.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, prin care s-a dispus atragerea răspunderii solidare a reclamantului cu S.C. B. S.R.L. pentru suma de 1.277.697 RON.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1098 din data de 20 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1098 din data de 20 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru o nouă judecată.

Recurentul a argumentat, în esență, că în mod eronat s-au reținut în sarcina sa faptele prevăzute de art. 27 alin. (2) lit. c) din O.G. nr. 92/2003.

1.4. Apărările intimatului

Legal citată, intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea dispozițiilor sentinței recurate, argumentând că aceasta a fost pronunțată cu corecta aplicare a legii raportat la starea de fapt dovedită de probele administrate în cauză.

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, incidente în speță, arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 25 iunie 2015, în condițiile în care sentința recurată a fost comunicată acestuia la data de 2 iunie 2015 și, față de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 18 iunie 2015.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1098 din 20 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.

GGC - MP