ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4603/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. și OO. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galați:
Anularea în parte a deciziilor nr. 178/16.06.2017 și nr. 187/14.07.2017, precum și a Hotărârii nr. 63/13.09.2017 emise de pârâtă, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială utilizată pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților pe perioada 09.04.2015-01.10.2016;
Obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să recalculeze drepturile salariale ale reclamanților, pe baza unei VRS de 405 RON, cu începere din data de 09.04.2015 și unei VRS de 445,5 RON, cu începere din data de 01.10.2015.
Anularea deciziei nr. 188/16.06.2017 și a pct. 2 din Hotărârea nr. 63/13.09.2017 emise de pârâtă, în privința reclamantului II.
Emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor salariale ale reclamantului II. cu începere din data de 01.01.2018.
1.2. Prin cererea completatoare depusă în cauză, reclamantul II. a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6), respectiv a grilei de la anexa V cap II din Legea nr. 153/2017.
1.3. Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1971 din 25 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea și, în consecință, a anulat în parte deciziile nr. 178/16.06.2017 și nr. 187/14.07.2017, precum și Hotărârea nr. 63/13.09.2017, în ceea ce privește valoarea de referință sectorială utilizată pentru stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților pe perioada 09.04.2015-01.10.2016 și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii prin care sa recalculeze drepturile salariale ale reclamanților, pe baza unei VRS de 405 RON, cu începere din data de 09.04.2015, respectiv a unei VRS de 445,5 RON, cu începere din data de 01.10.2015.
A respins capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 188/16.06.2017 și a pct. 2 din Hotărârea nr. 63/13.09.2017 emise de pârâtă, în privința reclamantului II., ca neîntemeiat.
A respins capătul de cerere având ca obiect emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor salariale ale reclamantului II. cu începere din data de 01.01.2018, ca inadmisibil, pentru lipsa unei cereri administrative prealabile.
A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 38, alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și a grilei prevăzute în Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. II, ca inadmisibilă.
1.4. Cererea de recurs
Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs reclamantul II., care a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a susținut că cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992.
Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar
Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. arată că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a curții Constituționale "poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare."
Dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs".
Din examinarea înscrisurilor depuse, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 27 aprilie 2018, însă cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și nici dezvoltarea acestora.
Recurentul nu a înțeles să-și îndeplinească nici ulterior obligația procesuală instituită de dispozițiile legale sus menționate, deși avea posibilitatea de a depune unui memoriu separat care să conțină criticile aduse hotărârii recurate.
Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul II. împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, conținută de dispozitivul sentinței civile nr. 1971 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul II. împotriva sentinței civile nr. 1971 din 25 aprilie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 și a grilei prevăzute în Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. II.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 decembrie 2018.