ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4598/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 25.11.2015, pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/06.11.2015 prin care, în temeiul art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, a fost constatată starea sa de incompatibilitate.

Prin sentința nr. 112 din data de 17 februarie 2016, Tribunalul Olt a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

1.2. Prin sentința nr. 139 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate.

A susținut recurentul-reclamant că s-a dat o greșită interpretare normelor de drept material, art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 și art. 3 din C. civ. Instanța de fond a îmbrățișat opinia Agenției Naționale de Integritate, nefiind relevant aspectul neexercitării efective a actelor de comerț.

Instanța a interpretat greșit prevederile alin. (2) și (3) ale art. 3 C. civ. La momentul reglementării noțiunii de "profesionist", legiuitorul a stabilit că această categorie de persoane este reprezentată de cei care exploatează o întreprindere, ceea ce presupune exercitarea sistematică a unei activități.

A dovedit dincolo de orice dubiu că nu a exercitat niciodată activitate efectivă în cadrul întreprinderii respective și că nu a exploatat această întreprindere. Instanța a reținut greșit că statutul său de membru în cadrul formei de asociere B. este suficient pentru a dovedi că este profesionist și că, în calitate de reprezentant al întreprinderii, ar fi fost implicat în exploatarea acesteia.

Probele nu confirmă că ar fi exercitat vreun moment activitate în cadrul Întreprinderii Familiale, astfel că se impune a se proba nu doar statutul abstract de membru al unei Întreprinderi Familiale, ci și exploatarea efectivă, directă și personală a acestei forme de exercitare de fapte de comerț.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în mod corect reținând prima instanță că raportul de evaluare este legal și temeinic.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 iulie 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/06.11.2015, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul contestat s-a reținut că recurentul, viceprimar în cadrul Primăriei Băbiciu, județul Olt, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, respectiv dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, pentru că, în perioada 26.06.2012-27.10.2014, a deținut, simultan, atât funcția de viceprimar, cât și calitatea de titular întreprindere individuală în cadrul A.-Întreprindere Familială.

4.2.1. Înalta Curte reține că, potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, astfel cum era în vigoare în perioada analizată, funcția de viceprimar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică. Aceste dispoziții legale nu permit deținerea simultană, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice, în calitate de comerciant persoană fizică.

Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, conform art. 91 din Legea nr. 161/2003, care poate deține ori activitatea economică în calitate de comerciant persoană fizică, ori funcția sau demnitatea publică.

Nu trebuie omise nici considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 275/2011 prin care s-a reținut că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile art. 87 lit. g) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o măsură "necesară și utilă pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcției publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcției publice".

4.2.2. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că Întreprinderea Familială A. a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 20.08.2002, recurentul A. având calitate de reprezentant al acesteia.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Băbiciu nr. 5/22.06.2012, recurentul a fost ales viceprimar.

Nu pot fi reținute susținerile recurentului-reclamant, referitoare la interpretarea eronată a noțiunii de "comerciant", care ar fi căpătat forma de "profesionist" conform Noului C. civ.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ.:

"(1) Noțiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.", textul confirmând astfel că noțiunea de "comerciant" nu a fost eliminată din legislație, ci a fost înlocuită, la nivel terminologic, cu cea de "profesionist", fără a se schimba și conținutul juridic.

O confirmare suplimentară cu privire la intenția legiuitorului de opera exclusiv o modificare de ordin terminologic, după intrarea în vigoare a C. civ. din 2009, rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora:

"În cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege".

De asemenea, dispozițiile art. 2 lit. h) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale definesc noțiunea de "întreprindere familială" ca fiind acea "întreprindere economică fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa".

Art. 31 din același act normativ, astfel cum era în vigoare în perioada de referință, stabilește că "Membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane fizice de la data înregistrării acestora în registrul comerțului (...)".

4.2.3. Nici alegațiile recurentului-reclamant, referitoare la faptul că nu ar fi exercitat niciodată activitate efectivă în cadrul întreprinderii și că nu ar fi exploatat această întreprindere, nu pot fi avute în vedere.

În primul rând, reține Înalta Curte că art. 87 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada analizată, nu distingea cu privire la "exercitarea" unor funcții sau calități, fiind suficientă, după cum corect a reținut și prima instanță, pentru a se reține încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, numai "deținerea" calității.

Articolul menționat a fost modificat abia prin Legea nr. 87/2017, în sensul că starea de incompatibilitate trebuie reținută în raport cu "exercitarea" unor funcții sau activități.

Trecând peste acest aspect, Înalta Curte, contrar susținerilor recurentului, constată că, din probatoriul administrat, rezultă, cu evidență, că acesta a exercitat activitatea de comerciant, a desfășurat activitate economică și a încasat venituri din această activitate.

Astfel, din Adresa nr. x/15.10.2014 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt-Serviciul Fiscal Municipal Caracal reiese că recurentul, personal, a încasat, între anii 2012-2014, și venituri din "activități comerciale".

De asemenea, și în cuprinsul declarațiilor de avere ale recurentului (depuse la dosarul Tribunalului Olt), au fost menționate venituri din activități agricole pentru anii 2012-2014.

4.3. Soluția instanței de recurs

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurent.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 139 din 23 martie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2018.

GGC - MP