ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4512/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată, la data de 10.05.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să-l despăgubească pentru suprafața de teren în suprafață de 1 ha, extravilan, la care avea dreptul conform sentinței civile nr. 871/23.09.1998, cu suma de 39.860.000 euro, la cursul zilei, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii. 1.2. Soluția primei instanțe La data de 21.05.2018, reclamantul a depus cerere prin care a solicitat a se lua act că înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 3077 din 27 iunie 2018, Curtea de Apel București a luat act de renunțarea la judecată formulată de reclamantul A. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, recurentul-reclamant a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate, invocarea, din oficiu, a autorității de lucru judecat a sentinței nr. 871 din 23 septembrie 1998, definitivă și irevocabilă, și punerea în executare a acestei hotărâri în termen de 10 zile de la atribuirea aleatorie a recursului, respectându-i-se, astfel, dreptul fundamental la soluționarea prezentei cauze într-un termen rezonabil, proteja de art. 21 alin. (3) din Constituția României. A arătat că instanța a ignorat pretenția dedusă judecății, încălcându-i-se dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, instanța a încălcat principiul securității raporturilor juridice. 3. Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 4. Decizia instanței de recurs 4.1. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ. Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Recurentul-reclamant nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc.

civ. și nu s-a referit la soluția instanței de fond, pronunțată în raport cu cererea sa de renunțare la cererea de chemare în judecată. Constată Înalta Curte că, în fața instanței de fond, reclamantul a depus personal cererea de renunțare la acțiune, a semnat-o și s-a identificat chiar și cu CNP. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Or, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică pertinentă a primei hotărâri, prin care s-a luat act de cererea sa de renunțare la judecata acțiunii, potrivit 406 C. proc. civ. 4.2. Înalta Curte apreciază, în raport cu susținerile recurentului și cu situația prezentată, că acesta a formulat prezenta cale de atac cu rea-credință, fără a invoca motive pertinente.

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel: 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice." Reaua credință a recurentului reiese și din faptul că, după ce a învestit instanța de control judiciar cu cererea de recurs, a formulat o nouă cerere de renunțare, fără, însă, a preciza la ce înțelege să renunțe, la recurs sau la judecarea cererii de chemare în judecată.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul și, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica recurentului amenda judiciară în cuantum de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3077 din 27 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Aplică recurentului amenda judiciară în cuantum de 500 RON. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018. GGC - MP