ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2769/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Municipiului București, obligarea acesteia să îl despăgubească pentru suprafața de teren de 1 ha extravilan în municipiul București, la care avea dreptul conform Sentinței civile nr. 871/23.09.1998.

Aceeași cerere a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.04.2018, sub nr. x/2018, iar prin încheierea din 04.05.2018, pronunțată în acest din urmă dosar, s-a trimis dosarul la completul învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2018, conform art. 107 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4975 din 29 noiembrie 2018, a luat act de cererea de renunțare la judecata cauzei, formulată de către reclamantul A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București a solicitat respingerea recursului.

Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2019, aflată la dosar, recurentul reclamant a solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 4975 din 29 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - GV