ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2769/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Municipiului București, obligarea acesteia să îl despăgubească pentru suprafața de teren de 1 ha extravilan în municipiul București, la care avea dreptul conform Sentinței civile nr. 871/23.09.1998. Aceeași cerere a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.04.2018, sub nr. x/2018, iar prin încheierea din 04.05.2018, pronunțată în acest din urmă dosar, s-a trimis dosarul la completul învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/2018, conform art. 107 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4975 din 29 noiembrie 2018, a luat act de cererea de renunțare la judecata cauzei, formulată de către reclamantul A.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului.

Apărarea intimatei-pârâte Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Instituția Prefectului Municipiului București a solicitat respingerea recursului.

Procedura derulată în fața instanței de recurs Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2019, aflată la dosar, recurentul reclamant a solicitat să se ia act că renunță la judecata recursului. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele de drept relevante Constatând că, în cauză, recurentul-reclamant a formulat cerere de renunțare la judecată, instanța de control judiciar va avea în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". Potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă." Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.