ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6083/2020

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 septembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat:

(i) obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în temeiul legii speciale, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ce fac obiectul Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 17947/03.04.2014, care a modificat Dispoziția nr. 12181/30.09.2009 și a Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 17946/03.04.2014, care a modificat Dispoziția nr. 12180/30.09.2009;

(ii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin cererea depusă la data de 21 noiembrie 2016, reclamantul a completat petitul acțiunii introductive, ca urmare a emiterii unor noi dispoziții în baza Legii nr. 10/2001, solicitând obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în temeiul legii speciale, aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ce fac obiectul Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 18517/21.11.2017, care a modificat Dispoziția nr. 17947/03.04.2014 și a Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 18518/21.11.2014, care a modificat Dispoziția nr. 17946/03.04.2014.

1.3. La data de 21 noiembrie 2016, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, în temeiul art. 68-71 C. proc. civ., solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a Instituției Prefectului Municipiului București și Primăriei Municipiului București.

1.4. Prin încheierea din 6 iunie 2017, instanța de fond a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Prin sentința civilă nr. 1097 din 9 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat că a operat perimarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Instituția Prefectului Municipiul București, Primăria Municipiului București și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Împotriva sentinței civile nr. 1097 din 9 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a admis în mod greșit excepția perimării, întrucât, prin cererea depusă prin poșta electronică la data de 6 martie 2018, a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

Prin întâmpinările depuse în dosarul instanței de recurs, intimatele-pârâte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Instituția Prefectului Municipiului București au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 6 iunie 2017, instanța de fond a constatat că părțile legal citate nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea în lipsă, fiind, astfel, întrunite condițiile prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru a dispune suspendarea judecății cauzei. Ulterior, cauza a rămas în nelucrare pentru mai mult de 6 luni, fără ca vreo parte să solicite reluarea judecății, astfel încât, prin sentința nr. 1097 din 9 martie 2018, prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ. pentru a constata intervenirea perimării.

Recurentul-reclamant a susținut că excepția perimării a fost greșit soluționată, întrucât a solicitat repunerea pe rol a cauzei la data de 6 martie 2018, critică pe care Înalta Curte, încadrând-o în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o va respinge, ca nefondată, întrucât cererea de reluare a judecății a fost depusă după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, în condițiile art. 417 C. proc. civ., cererea de repunere pe rol trebuia formulată înainte de împlinirea termenului. Cum termenul de perimare s-a împlinit la data de 6 decembrie 2017 (în raport de ultimul act de procedură îndeplinit, respectiv încheierea din 6 iunie 2017), iar cererea de reluare a judecății a fost depusă la 6 martie 2018, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură de mai mult de 6 luni și a constatat că a operat perimarea cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1097 din 9 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2020.