ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4497/2018

HOTĂRÂRE
13.12.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4497/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA-IFN și cu chematul în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea parțială a Deciziei nr. 36898/2014 emisă de pârât și a răspunsului la plângerea prealabilă, decizia vizând aprobarea cererii de plată a garanției aferente contractului de garantare nr. x/06.03.2012 aferent contractului de credit ipotecar nr. x/14.03.2012 încheiat între reclamantă și B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 913 din 25 iunie 2015, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin încheierea de ședință din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel Iași a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Intrepinderi Mici și Mijlocii, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de același pârât și a respins cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

La termenul din 7 decembrie 2015, reclamanta a precizat că obiectul cererii de chemare în judecată este Decizia de aprobare a cererii de plată nr. x/02.07.2014 emisă de FNGCIMM la cererea S.C. B. S.A., astfel încât instanța, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, a dispus introducerea în cauză a S.C. B. S.A. în calitate de pârâtă.

La termenul din 25 ianuarie 2016, reclamanta a precizat că înțelege să denunțe ca falsă semnătura numitului C. de pe confirmarea de primire a notificării transmise de B. S.A., potrivit art. 304 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din 7 martie 2016, Curtea a dispus înaintarea înscrisului defăimat ca fals, respectiv confirmarea de primire AWB x, către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și a respins cererea reclamantei de suspendare a judecății până la finalizarea cercetărilor penale.

Prin sentința civilă nr. 49 din 14 martie 2016, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii-IFN, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și B. S.A.

A reținut instanța, în esență, că, în condițiile respectării condițiilor din Convenția de implementare și din contractul de garantare nr. x/06.03.2012 semnat de FNGCIMM, B. S.A. și reclamantă, nu se poate aprecia că pârâtul FNGCIMM a acționat cu exces de putere, convenția de garantare stând la baza emiterii deciziei contestate, iar nu contractul de credit ipotecar la care face referire reclamanta în acțiune, invocând nerespectarea de către bancă a prevederilor contractuale.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 205-218 Codul de procedură fiscală și pe art. 7, art. 11 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 solicitând admiterea recursului și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, anularea Deciziei nr. 53461/02.07.2014 și a răspunsului dat de pârât la contestația prealabilă.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a reiterat susținerile din acțiune.

3.1. Intimatul-pârât FNGCIMM-IFN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, apreciind că susținerile recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Intimatul-chemat în garanție Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a menționat că instanța de fond, prin încheierea din 9 noiembrie 2015, a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul FNGCIMM-IFN, soluție care nu a fost recurată. Pe fond, a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat.

3.3. Și intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea susținerilor în vreunul dintre motivele de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4.1. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat a fi fondată excepția nulității recursului pentru nemotivare invocată de intimații-pârâți FNGCIMM și B. prin întâmpinări.

Urmare a modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, s-a luat act de Hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În consecință, în cauză nu s-a mai acordat termen pentru analiza raportului în complet de filtru, ci s-a acordat termen pentru soluționarea recursului în ședință publică, în raport și de dispozițiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ. astfel cum au fost completate prin dispozițiile art. XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

4.2. Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Astfel, instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a rezumat la a reitera susținerile sale din acțiune, privind obiectul acțiunii și situația de fapt.

Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluția adoptată, motivare care să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Astfel, nu se poate considera că susținerile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nul recursul.

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 49 din 14 martie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-05-25
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1938/2017
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administ
ÎCCJ 2019-02-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2019
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios admini
ÎCCJ 2025-03-25
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 595/2025
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, apreciind că Tribunalul București, secția a VI-a civilă este competent să soluționeze prezenta cauză, la stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul urmând a se
ÎCCJ 2018-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2018
Asupra cauzei de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios a
ÎCCJ 2019-11-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2114/2019
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2019 Asupra recursului, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 30 decembrie 2015, su
Sursă