ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1938/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN, anularea Deciziei FNGCIMM nr. 50088 din 13 ianuarie 2014 și aprobarea Cererii de plată nr. 43440 din 31 decembrie 2013 privind plata garanției în valoare de 45.000 RON pentru clientul SC B. SRL, conform Contractului de garantare nr. K_18125 din 22 noiembrie 2012.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3533 din 19 decembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea formulată de reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. SA, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a apreciat în mod greșit că actul administrativ atacat este legal și faptul că sunt neîntemeiate motivele invocate de Bancă în privința respingerii cererii de plată a garanției, pentru netransmiterea dovezii înscrierii avizului de garanție reală mobiliară în AEGRM privind constituirea gajului fără deposedare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente.

În cauză, atât la data solicitării acordării garanției de către Fond, cât și la data transmiterii cererii de plată au fost anexate și transmise către FNGCIMM - IFN SA aceleași documente pe care, în urma analizei de către Fond, s-a întemeiat acceptarea emiterii garanției.

În opinia recurentei, nu este justificat ca, în urma analizei acelorași documente, Fondul să emită două opinii contradictorii (la data emiterii garanției și la data primirii cererii de plată).

Totodată, contrar celor afirmate, recurenta a transmis dovada înscrierii gajului/ipotecii imobiliare asupra soldurilor creditoare ale conturilor deschise de client, motivul de refuz reținut de Fond fiind nejustificat. Faptul că inițial AEGRM a efectuat eronat înscrierea nu reprezintă culpa Băncii, înregistrarea a fost rectificată în aceeași zi, îndeplinind condițiile pentru a-și produce efectele.

Recurenta a mai arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că Banca nu a transmis către fond declarația pe propria răspundere a beneficiarului finanțării garantate dată la aprobarea creditului, respectiv 25.10.2012, ci s-au depus la dosarul de plată declarații din data de 26.10.2012 și 22.11.2012, date ulterior aprobării creditului.

Tot în mod greșit a reținut prima instanță că nu sunt întemeiate motivele Băncii în ce privește respingerea cererii acesteia de plată referitoare la lipsa de la dosarul de plată a copiilor certificate a rezultatelor consultării CIP și CRB, din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001.

Așa fiind, recurenta a invocat reaua credință a Fondului în condițiile în care, în baza acelorași documente, a decis acordarea garanției, iar la momentul solicitării plății garanției să considere că respectivele acte sunt necorespunzătoare.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, susținând că singura nemulțumire a recurentei o reprezintă soluția primei instanțe și nu o pretinsă greșită aplicare a normelor de drept material.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 februarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 30 martie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor intimatului și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Deciziei FNGCIMM nr. 50088 din 13 ianuarie 2014 și aprobarea Cererii de plată nr. 43440 din 31 decembrie 2013 privind plata garanției în valoare de 45.000 RON pentru clientul SC B. SRL, conform Contractului de garantare nr. K_18125 din 22 noiembrie 2012.

Prin Contractul de garantare nr. K_l 8125 din 22 noiembrie 2012, încheiat în baza Convenției de lucru nr. 4 din 08 septembrie 2011 - Convenție de lucru pentru Programul "Mihail Kogălniceanu" cu modificările ulterioare, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN, în numele și în contul statului, în calitate de mandatar al Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a garantat rambursarea finanțării acordate beneficiarului SC B. SRL., de către finanțatorul A. SA.

Conținutul Convenției de lucru în baza căreia a fost acordată garanția aferentă creditului în cadrul programului Mihail Kogălniceanu, de care a beneficiat societatea, a fost standardizat prin aprobarea modelului acestuia ca anexă la Ordinul comun al Ministrului Finanțelor Publice și al Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, nr. 2479/3525/2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 629 bis/02.09.2011, cu modificările și completările ulterioare.

Ca urmare a nerespectării obligației de rambursare a creditului acordat, de către beneficiar, finanțatorul A. SA a înaintat o cerere de plată pentru garanția acordată de FNGCIMM SA-IFN, cererea fiind înregistrată sub nr. 43440 din 31 decembrie 2013.

Prin Decizia nr. 50088 din 13 ianuarie 2014, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A. SA de plată a garanției în valoare de 45.000 RON, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2.4 alin. (2) din Convenția de lucru, art. 3 alin. (1) lit. b), c),e), f) și art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 60/2011, art. 3.1 lit. e) și g) și art. 7.1 din Convenția de lucru nr. 4 din 8 septembrie 2011,modificată și completată prin Actul adițional nr. 1/2013, coroborate cu prevederile art. 23 și art. 24 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 682/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Curtea de apel a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar ca neîntemeiată în contradictoriu cu Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN, reținând că actul administrativ contestat este legal.

Referitor la soluția de respingere a acțiunii în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, se constată că aceasta nu a fost atacată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 60/2011 privind aprobarea Programului Mihail Kogălniceanu pentru întreprinderi mici și mijlocii, I.M.M.-urile sunt eligibile în cadrul programului dacă, la data aprobării creditului, îndeplinesc cumulativ criteriile prevăzute la lit. a)-j) din acest text de lege.

Așadar, condițiile de eligibilitate ale I.M.M.-urilor se raportează la data aprobării creditului și nu la un moment anterior sau ulterior acestei date.

În vederea aprobării cererii de plată a garanției, Finanțatorul transmite Fondului documentația prevăzută la art. 7.1 din Convenția de lucru nr. 4/2011, cu modificările și completările ulterioare, și art. 23. alin. (1) din anexa 1 a H.G. nr. 682/2011 cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 7.4 din Convenția de lucru nr. 4/2011, Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN este în drept să respingă cererea de plată a garanției în condițiile transmiterii incomplete a documentelor care însoțesc cererea de plată.

În speță, prima instanță a reținut în mod corect că cererea de plată, înregistrată la Fond sub nr. 43440 din 31 decembrie 2013, nu a fost însoțită de dovada înscrierii avizului de garanție reală mobiliară în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM) privind constituirea gajului fără deposedare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente deschise de SC B. SRL la A. SA.

La art. 2.4 alin. (1) din Actul Adițional nr. 1 la Convenția de lucru nr. 4/2011 se prevede că finanțatorul, prin reprezentanții săi, va efectua formalitățile de înscriere în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente, în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, aceeași prevedere regăsindu-se și în Convenția de lucru nr. 4/2011 și Contractul de garantare nr. K_l8125 din 22 noiembrie 2012 [art. 2.4 alin. (1)].

În raport cu aceste prevederi, se reține că finanțatorul ar fi trebuit să efectueze înscrierea în AEGRM a ipotecii mobiliare asupra soldurilor creditoare ale tuturor conturilor curente, în favoarea statului român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, și nu în favoarea FNGCIMM-IFN.

Totodată, se reține că recurenta nu a transmis către Fond declarația pe propria răspundere a beneficiarului finanțării garantate dată la aprobarea creditului (25.10.2012), la dosarul de plată fiind depuse declarații din data de 26.10.2012 și 22.11.2012, deci ulterioare aprobării creditului, și nici copiile certificate ale rezultatelor consultării CIP și CRB din care să rezulte îndeplinirea condițiilor de eligibilitate prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) și f) din O.U.G. nr. 60/2001, la data aprobării creditului, ci ulterior acestei date, respectiv la 21.11.2012.

Or, în raport cu prevederile Convenției de lucru nr. 4/2011 modificată și completată prin Actul Adițional nr. 1 din 29 august 2013, Fondul respinge cererea de plată și în situația transmiterii de către finanțator, a unor documente care însoțesc cererea de plată incomplete/care nu respectă prevederile legale, respectiv neasumarea de către finanțator a verificării îndeplinirii obligațiilor menționate la art. 3.1.

Instanța de control judiciar constată astfel că în mod corect a fost respinsă cererea de plată, în condițiile în care, contrar celor susținute de recurentă, documentația depusă la Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN pentru aprobarea acestei cereri nu a fost completă, invocarea actului rectificativ în aceeași zi neavând suport, câtă vreme sunt verificate condițiile de la momentul depunerii documentației.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. SA împotriva Sentinței nr. 3533 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2017.

Procesat de GGC - GV