ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Banca A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA - IFN, anularea Deciziei nr. 50087 din 11 ianuarie 2013 emisă de F.N.G.C.I.M.M. și obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de plată nr. 3410 din 31 decembrie 2012, formulată de reclamantă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 978 din 24 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta Banca A. SA, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 978 din 24 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Banca A. SA, solicitând casarea acesteia și admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii SA - IFN a formulat întâmpinare, prin care a invocat, mai întâi, excepția tardivității recursului, arătând că, în cauză, cererea de recurs a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din data de 31 octombrie 2017 s-a stabilit termen la data de 20 noiembrie 2017, în complet filtru, fără citarea părților, în vederea examinării recursului în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

În raport cu dispozițiile art. 485 C.proc.civ., se constată că recursul este tardiv formulat.

Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o cerere privind anularea unui act administrativ, formulată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, normă specială, incidentă în prezenta speță, arată că "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că recurenta-reclamantă Banca A. SA a declarat recurs la data de 16 iulie 2015, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acesteia, la sediul ales indicat în cererea de chemare în judecată, la data de 9 mai 2014 și, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, a fost 25 mai 2014.

În răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, susținând că, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosarul cauzei, hotărârea primei instanțe a fost comunicată la sediul ales abia în data de 28 august 2015, iar anterior acestei comunicări exista posibilitatea ca hotărârea să fi fost comunicată către un alt destinatar, care să fi refuzat primirea acesteia.

Înalta Curte reține, însă, că, potrivit dispozițiilor art. 172 C. proc. civ., dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

În aceste condiții, constatând că, anterior comunicării efectuate în data de 9 mai 2014, recurenta-reclamantă nu a înștiințat instanța cu privire la schimbarea domiciliului procesual, în temeiul art. 182 alin. (2) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată de intimatul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN și va anula recursul declarat de reclamanta Banca A. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului, invocată de intimatul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA - IFN.

Anulează recursul declarat de reclamanta Banca A. SA împotriva sentinței nr. 978 din 24 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2017.