ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice - FNGCIMM și Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii anularea deciziei nr. 55702/10.10.2014 emisă la data de 09.10.2014 de către FNGCIMM, prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/01.10.2014 privind plata garanției în valoare de 77.280,00 RON către A. S.A. și implicit aprobarea cererii de plată formulată de bancă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2691 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 2691 din data de 20 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., fără a indica motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția nulității recursului, arătând că demersul recurentei este eliptic de orice motivare, aceasta indicând ca și temei de drept dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii S.A.- IFN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul, a priori sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispoziției imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute.

În ceea ce privește cererea de recurs depusă de reclamanta A. S.A., se constată că aceasta nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate, recurenta reluând ad litteram argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinței nr. 2691 din 20 octombrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a-VIII- a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 februarie 2019.