ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.03.2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, obligarea pârâtului la comunicarea actului normativ prin care a anulat, conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, acreditarea dată cu H.G. nr. 140/2017 Facultății de Științe ale Educației din cadrul Universității Creștine Dimitrie Cantemir.

În drept, au invocat Legea nr. 544/2001, Legea nr. 554/2004, dispoziții ale Legii nr. 1/2011, Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 2707 din 11 iunie 2018, instanța a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că, în raport cu obiectul cauzei, comunicare informații de interes public, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, tribunalul este competent.

1.2. Împotriva acestei sentințe, la data de 19.06.2018, reclamanții A. și B. au formulat contestație în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate, în temeiul art. 503 C. proc. civ.

Au susținut contestatorii că instanța a comis mai multe erori materiale, ignorând art. 96 C. proc. civ., în favoarea pârâtului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018.

La data de 24.07.2018, contestatorii au depus cerere prin care au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 429 C. proc. civ. față de prevederile art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât s-a încălcat principiul egalității de tratament, o gravă discriminare și dreptul la un proces echitabil, prin articolul 429 C. proc. civ., care nu este supus niciunei căi de atac, erorile materiale nemaiputând fi corectate.

Prin sentința nr. 4128 din 16 octombrie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de contestatori.

A admis excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimatul Guvernul României prin întâmpinare, și a respins contestația în anulare formulată, ca inadmisibilă.

2.1. În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 429 C. proc. civ., a reținut instanța că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, obiectul cauzei privește o contestație în anulare împotriva unei sentințe prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe, nefiind aplicabile în cauză prevederile art. 429 C. proc. civ., instanța nefiind învestită cu o solicitare ca judecătorul să revină asupra părerii sale, ci cu o cerere distinctă, de anulare a sentinței.

2.2. Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare, a constatat instanța că, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., sentința civilă ce face obiectul contestației în anulare, de declinare a competenței materiale, nu este supusă niciunei căi de atac.

Împotriva sentinței nr. 4128 din 16 octombrie 2018, contestatorii A. și B. au formulat recurs.

Au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută, constituind o soluție împotriva probelor de la dosar.

Au criticat soluția asupra sesizării Curții Constituționale, pentru că instanța a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 429 C. proc. civ., deși s-a încălcat principiul egalității de tratament, s-a produs o gravă discriminare și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prin articolul menționat care nu este supus niciunei căi de atac, astfel că erorile materiale nu pot fi corectate.

Au mai susținut recurenții că Tribunalul nu poate judeca hotărârile emise de Guvern, cauza fiind de competența exclusivă a Curții de Apel București, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a abrogat normele care reglementează competența materială, norme care sunt de ordine publică, în acest sens fiind și art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Au mai apreciat recurenții că hotărârea nr. 2707 din 11 iunie 2018 este lovită de nulitate absolută, nefiind semnată și nici ștampilată de președintele completului de fond și de președintele instanței, conform art. 426 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

4.1. Înalta Curte, examinând recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, constată că este nefondat, neputându-se reține incidența niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții în mod cumulativ: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Cu referire la condiția de admisibilitate, în sensul că dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte reține că aceasta trebuie să vizeze incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanței judecătorești.

Stabilirea acestui interes se face de către instanța de judecată, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale îl produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Or, după cum a reținut și prima instanță, obiectul cauzei, în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a art. 429 C. proc. civ., solicitându-se sesizarea Curții Constituțională, este reprezentat de contestație în anulare împotriva sentinței prin care Curtea de Apel București și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, contestatorii urmărind anularea acestei hotărâri.

4.2. În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței nr. 4128 din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel București, Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil.

Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, hotărârea atacată pe calea contestației în anulare (de declinare a competenței) nu este supusă, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ., niciunei căi de atac, nici sentința civilă ce face obiectul prezentului recurs nu este supusă niciunei căi de atac, aspect reținut, de altfel, și în dispozitivul acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva soluției de respingere a sesizării Curții Constituționale date prin sentința nr. 4128 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva sentinței nr. 4128 din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

GGC - MP