ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la data de 1 septembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 15 martie 2018, reclamanții A. și B. au solicitat intimatului Guvernul României să le comunice diferite de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001 și să le acorde despăgubiri conform art. 22 din Legea nr. 544/2001.

Prin Sentința civilă nr. 1437 din 27.03.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții au formulat contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 1437 din 27.03.2018, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Printr-o cerere înregistrată la data de 19.06.2018, contestatorii-reclamanți au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 429 din C. proc. civ., prin raportare la art. 16 și 21 din Constituția României.

Prin Sentința civilă nr. 4056 pronunțată în data de 11 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimatul Guvernul României, ca inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au declarat recurs contestatorii A. și B.

Prin calea de atac formulată la data de 12 octombrie 2018, s-a susținut că hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța pronunțând o soluție nelegală și ignorând temeiul de drept al cererii: art. 16, art. 21 din Constituție.

Au susținut că instanța a respins nelegal excepția de neconstituționalitate a art. 429 C. proc. civ. față de prevederile art. 16 și art. 21 din Constituție, deoarece s-a încălcat principiul egalității de tratament, o gravă discriminare precum și încălcarea dreptului la un proces echitabil, întrucât această prevedere nu este supusă căilor de atac și astfel erorile materiale nu mai pot fi corectate.

Hotărârea nr. 1437/27.03.2018 este tardivă și lovită de nulitate absolută și instanța este obligată să constate nulitatea hotărârii atacate conform art. 425 și art. 426 C. proc. civ., dispoziții cu caracter imperativ.

S-a mai susținut că hotărârea atacată nu este semnată de judecător și de grefier.

Au apreciat că citațiile emise de C41 sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere că în citație obiectul cererii a fost trecut fals "obligația de a face" în loc de "comunicare de informații de interes public cf Lg 544/2001".

Conform art. 21 alin. (3) din Constituție au dreptul la un proces echitabil și astfel, solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale depusă la Curtea de Apel București și casarea hotărârii atacate conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

La data de 15 octombrie 2018 (comunicat prin mail), a fost înregistrat recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 4056 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației în anulare.

În cuprinsul motivelor au susținut că hotărârea atacată nu este semnată de judecător și de grefier și citațiile emise de C41 sunt lovite de nulitate absolută întrucât conțin la rubrica obiect al cererii "obligația de a face" în loc de "comunicare de informații de interes public conform Legii nr. 544/2001".

Conform art. 21 alin. (3) din Constituție ar dreptul la un proces echitabil și astfel, solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale depusă la Curtea de Apel București și casarea hotărârii atacate conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

II. Analizând excepția inadmisibilității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României și recursurile declarate de A. și B., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată pe cale de întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că aceasta este fondat, doar în ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației în anulare.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În speță, însă, se constată că aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Astfel, recursul a fost declarat împotriva Sentinței civile nr. 4056 pronunțată în data de 11 octombrie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins contestația în anulare, ca inadmisibilă, întrucât prin aceasta s-a urmărit anularea unei sentințe de declinare de competență, care nu este supusă nici unei căi de atac, potrivit art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere că hotărârea atacată este definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., recursul dedus judecății este inadmisibil.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de pe cale de întâmpinare de intimatul Guvernul României și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva soluției date asupra contestația în anulare prin Sentința civilă nr. 4056 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la cererea de recurs formulată de A. și B., în ceea ce privește soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că aceasta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că acestea se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., întrucât se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nulitatea citațiilor și nulitatea hotărârii pentru nemotivare.

Excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obișnuite, și, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispozițiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condițiile de sesizare a Curții Constituționale.

Verificarea condițiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competența instanței în fața căreia a fost ridicată această excepție, așa încât Curtea de Apel București respectând aceste dispoziții, a verificat cererea contestatorilor oprindu-se mai întâi asupra admisibilității sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor, legi sau ordonanțe, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi că dispozițiile normative puse în discuție trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, înțelegând prin aceasta fondul litigiului și orice alte dispoziții care au legătură cu fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului, că dispozițiile art. 429 C. proc. civ. nu au legătură cu verificarea admisibilității contestației în anulare, respectiv nu s-a găsit relația dintre dezînvestirea instanței și cercetarea îndeplinirii cerințelor art. 503 C. proc. civ.

Motivarea instanței de fond care a reținut că neconstituționalitatea dispozițiilor art. 429 C. proc. civ. prin raportare la art. 16 și 21 din Constituția României nu au legătură cu soluționarea contestației în anulare sunt, prin urmare, corecte.

Înalta Curte nu poate reține critica recurenților vizând nesemnarea hotărârii judecătorești, întrucât din verificarea lucrărilor dosarului de fond nr. x/2018, respectiv filele x, rezultă că exemplarul original este semnat de președinte și grefier, conform prevederilor legale.

Nici susținerea vizând nulitatea absolută a citațiilor emise de C41 nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, deoarece în conformitate cu prevederile art. 157 alin. (3) C. proc. civ. sunt prevăzute cu sancțiunea nulității încălcarea/lipsa următoarelor cerințe prevăzute la art. 157 alin. (1): lit. a) - denumirea instanței, sediul ei și, când este cazul, alt loc decât sediul instanței unde urmează să se desfășoare judecarea procesului, c) - numărul dosarului, d) - anul, luna, ziua și ora înfățișării, e) - numele și prenumele sau denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum și locul unde se citează și k) - ștampila instanței și semnătura grefierului.

În ceea ce privește susținerea că hotărârea atacată nu este motivată fiind lovită de nulitate, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale respectă dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurenți, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată pe cale de întâmpinare de intimatul Guvernul României.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 4056 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, împotriva soluției privind contestația în anulare.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A. și B., împotriva soluției privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Sentinței civile nr. 4056 din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2019.

GGC - GV