ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2101/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - sectia contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 291/2017, întrucât încalcă dispozițiile Legii nr. 192/2015, precum și ale Legii nr. 155/2016.

Prin decizia nr. 4038 pronunțată în data de 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 1297 pronunțată în data de 20 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării, ca rămasă fără obiect, a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea excepției inadmisibilității.

În cuprinsul motivelor de recurs a susținut că a făcut procedura prealabilă, care a fost înregistrată la Guvernul României cu nr. 15D/120336/12.10.2017, astfel că trebuie anulată Hotărârea de Guvern nr. 291/2017 care îi micșorează pensia trebuie.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 29 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 noiembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017, întrucât încalcă dispozițiile Legii nr. 192/2015, precum și ale Legii nr. 155/2016.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, în sensul că, înainte de a se adresa instanței competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii.

Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

În raport de probatoriile depuse la dosar în calea de atac a recursului, se constată că recurentul - reclamant a îndeplinit această cerință obligatorie, adresându-se inițial Guvernului României și apoi, către instanța de judecată, cu solicitare de anulare a H.G. nr. 291/2017 emis de pârât.

Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a reținut că "reclamantul nu a dovedit prin actele depuse la dosar, că ar fi inițiat, în orice mod, o procedură prealabilă administrativă adresată emitentului ordinului, deși i s-a comunica întâmpinarea prin care pârâtul a invocat această apărare."

Se poate observa că, înscrisul despre care a susținut reclamantul pe tot parcursul procesului că reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, nu a fost solicitat de către instanța de fond instituției pârâte.

Trebuie precizat că, în calea de atac a recursului, la solicitarea completului de judecată, s-a comunicat de către Direcția Relații Publice a Secretariatului General al Guvernului o copie a memoriului înregistrat sub nr. x/12.10.2017, din cuprinsul căruia rezultă că, recurentul-reclamant A. a solicitat "să abrogați H.G. nr. 291/05.05.2017 pentru că încalcă Legea nr. 192/2015" .

În acest context, întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, înainte de introducerea acțiunii în instanță, este evident că la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul îndeplinise această procedură.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurent sentinței, care privesc fondul cauzei și nu au fost cercetate de instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

În rejudecare, prima instanță va analiza acțiunea promovată în cauză prin prisma tuturor susținerilor și apărărilor părților esențiale în justa soluționare a cauzei, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.