ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2021

Ședința publică din data de 8 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor Mențiunii finale din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, normă secundară.

Prin sentința nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Susține recurenta că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală, întrucât a pronunțat soluția admițând excepția inadmisibilității față de împrejurarea că nu a fost parcursă procedura prealabilă reglementată de dispozițiile Legii nr. 554/2004, în cazul actelor administrative normative nu este obligatorie plângerea prealabilă, respectiv în cazul normei ce formează obiectul acțiunii în anulare, Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011.

Totodată, recurenta a mai invocat faptul că pronunțarea inadmisibilității acțiunii în anulare constituie denegare de justiție, încalcă art. 1 din Protocolul nr. 12/2000.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea prevederilor Mențiunii finale din Anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010, normă secundară.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a admis instanța de fond excepția inadmisibilității, reținând neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Se reține că H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010 - Anexa nr. 15, mențiune finală normă secundară este un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează procedura prealabilă obligatorie de drept comun, statuând că "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar la alin. (1)

1

"(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Potrivit dispozițiilor anterior citate, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Susținerea recurentei în sensul că nu este obligatorie îndeplinirea procedurii prealabile în cazul actelor administrative normative, controlul ordonanțelor făcându-se doar pe cale incidentală și fără obligația formulării plângerii prealabile, nu poate fi primită.

De altfel, excepțiile de la regula obligativității procedurii prealabile sunt enumerate limitativ la art. 7 alin. (5) din Legea privind contenciosul administrative. Modificarea Legii nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a introdus la art. 7 alineatul (1^1), este edificatoare în sensul obligativității procedurii prealabile în cazul actelor administrative normative, singura derogare de la alin. (1) referindu-se la termenul de exercitare a procedurii prealabile.

Așadar, în ceea ce privește H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010- Anexa nr. 15, mențiunea finală, a cărui anulare ce solicită în cauza de față, recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii.

Așadar, în mod corect, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu consecința respingerii cererii privind anularea H.G. nr. 257/2011 privind aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 263/2010- Anexa nr. 15, mențiunea finală, ca inadmisibilă.

Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată și critica vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 12/2000 potrivit căruia "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație.", acesta nefiind incident speței.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 4175 din data de 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2021.