ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4473/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene solicitând anularea actelor administrative: - Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x (înregistrată sub nr. x/18.05.2015 la Direcția Generala Programe Europene) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x în valoare totală eligibilă de 721.793,40 RON aferentă Contractului de finanțare; - Notă de neconformitate (înregistrată sub nr. x/30.04.2015 la Direcția Generală Programe Europene); - Decizia nr. 215/15.07.2015, privind soluționarea contestatei formulată de către Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Ploiești, județul Prahova, înregistrată la sediul M.D.R.A.P. sub nr. x/12.06.2015 în ceea ce privește respingerea contestației împotriva Informării nr. x/18.05.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x și obligarea pârâtei la plata diferențelor neachitate în conformitate cu Cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului "Modernizarea/extinderea funcțională a Hipodromului din Ploiești".

Prin sentința civilă nr. 489 din 16 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au promovat recurs reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus întâmpinare la data de 21.09.2016, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat;

Recurenții-reclamanți Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești nu au depus răspuns la întâmpinare.

În faza recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivului de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamanților este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenții reclamanți au supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Informarea nr. x/18.05.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x și Nota de neconformitate nr. x/30.04.20015, precum și deciziile nr. 215/15.07.2015 și nr. 49354/23.07.2015 prin care au fost respinse contestațiile administrative formulate împotriva acestor acte.

Prin sentința recurată, acțiunea în anularea actelor mai sus menționate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la criticile aduse de recurenți hotărârii atacate, privind menținerea reducerilor procentuale de 5% aplicate asupra valorii Contractului de lucrări nr. x/20.11.2014 (pentru lucrările de amenajare a terenului și, respectiv, a lucrărilor de construcții și instalații), conform pct. A din Informare, Înalta Curte constată că susținerile nu pot fi primite.

Astfel, recurenții reclamanți repun în discuție o situație de fapt și de drept la a cărei analiză instanța de fond nu a mai procedat, întrucât a înțeles să rețină cele statuate cu autoritate de lucru judecat provizorie (la acel moment) prin sentința nr. 3216 din 03.12.2015, în sensul legalității Notei de neconformitate nr. x/30.04.2015 (sentință pronunțată în dosar nr. x/2015 al Curții de Apel București și rămasă definitivă ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin decizia nr. 3070 din 01.10.2018 a ÎCCJ-SCAF), neformulându-se critici în recurs cu privire la o eventuală aplicare greșită a prevederilor art. 430 din C. proc. civ.

Referitor la cheltuielile înregistrate de către recurenți în devizul HI 1448 - Lucrări de construcții pentru obiectivul 25 - Organizare de șantier, la articolul 900021 "Construcții provizorii", Înalta Curte constată că au fost indicate sub acest cod: container, vestiare, cabine, platforme și împrejmuire, iar după solicitarea A. de clarificări, recurenții au precizat că este vorba de containere tip birou, vestiare pentru personalul muncitor al șantierului, grupuri sanitare, containere pentru depozitarea materialelor, cabine de pază pentru control acces în șantier, țarcuri acoperite pentru depozitarea materialelor, țarcuri deschise pentru depozitarea materialelor, platforme pentru parcarea utilajelor, platforme de lucru, platforme depozitare provizorie deșeuri, garduri de împrejmuire.

Se constată că aceste cheltuieli nu puteau fi în mod legal considerate eligibile, având în vedere dispozițiile exprese ale Ordinului nr. 1360/2011 privind aprobarea categoriilor de cheltuieli eligibile pentru domeniul major de intervenție "Planuri integrate de dezvoltare urbană" al axei prioritare "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor-poli urbani de creștere" din cadrul POR 2007-2013 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, care la art. 6 alin. (2) prevede că "Pentru realizarea lucrărilor de construcții și instalații aferente organizării de șantier, cheltuielile considerate eligibile sunt cele aferente construirii provizorii sau amenajării la construcțiile existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, rețele electrice de iluminat și forță, căi de acces auto, branșamente/racorduri la utilități, împrejmuiri, pânze de protecție a fațadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu."

Or, așa cum corect a a arătat instanța de fond containerele tip birou, toaletele ecologice, cabinele de pază pentru controlul accesului, platforma pentru parcare, gardul de împrejmuire nu pot fi considerate ca fiind elemente construite provizoriu sau amenajate la construcțiile existente, ele putând fi folosite și independent de existența șantierului, rămânând în posesia beneficiarului finanțării și putând fi utilizate ulterior desființării șantierului.

Recurenții au mai susținut că decizia de încadrare în categoria cheltuielilor neeligibile a sumei de 91.401,27 RON, reprezentând contravaloare chirie motogenerator, pază șantier și transport muncitori, precum și TVA aferent, a fost adoptată cu încălcarea legii, respectiv a art. 6 din Ordinul nr. 1360/20.04.2011 și a H.G. nr. 28/2008 privind aprobarea conținutului-cadru al documentației tehnico-economice aferente investițiilor publice, precum și a structurii și metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiții și lucruri de intervenții, respectivele activități fiind conexe organizării de șantier, servind scopului prevăzut de actele normative menționate și fiind necesare executantului în vederea creării condițiilor de realizare a lucrărilor.

Înalta Curte, raportând cele trei articole incluse în devizul HI 1458, întocmit pentru obiectivul 34 - Organizare șantier, la conținutul art. 6 alin. (3) al Ordinului nr. 1360/2011, constată că niciuna dintre cheltuielile pretinse nu se regăsește lista cheltuielilor eligibile menționată în textul legal.

Astfel, închirierea unui motogenerator (încadrat de recurenți la cod 90025) nu reprezintă un contract temporar cu un furnizor de utilități, în sensul art. 6 alin. (3) lit. g) din Ordin, nefiind un contract încheiat pentru furnizarea de utilități (în speță, de energie), ci unul de închierere a unui echipament.

De asemenea, cheltuielile pentru transport muncitori și pază șantier, deși utile pentru desfășurarea activității, legiuitorul nu a înțeles să le considere ca fiind eligibile, actele administrative contestate fiind legale și sub aceste aspecte.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

IV. Soluția Înaltei Curți asupra recursului și temeiul de drept al acesteia

În baza dispozițiilor art. 15 alin. (2) coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 raportate la art. 496 alin. (1) și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești împotriva sentinței civile nr. 489 din 16 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2018.

GGC - MP