ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4423/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a în data de 12.05.2016, reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.03.2016 emisă de pârât, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestuia, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința nr. 2446 din 3 august 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/18.03.2016 emisa de pârât, până la soluționarea în fond a acțiunii în anularea acestuia, privind pe reclamanții Municipiul Ploiești și Primarul Municipiului Ploiești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendare.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen motivat pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 483 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 motivele de recurs invocate fiind încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizând interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

În recurs se arată că soluția de admitere a cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/18.03.2016 până la pronunțarea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În opinia autorității recurente în cauză prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pe motiv că nu erau îndeplinite condițiile cumulative ale admiterii unei cereri de suspendare ca măsură de excepție în ceea ce privește executarea actelor administrative.

Se arată că prima instanță a apreciat în mod greșit că aceasta este îndeplinită în cauză analizând aspecte de fond ale actului administrativ neregulile constatate în ceea ce privește procedura de atribuire desfășurată conform prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 aspecte privind oferta, documentele justificative sau criteriu de atribuire. Aceste aspecte de fond ale neregulii exced verificării sumare care pot forma obiectul cererii de suspendare, iar recurentul-pârât susține că pe fond cele reținute de prima instanță nu sunt reale.

Recurentul-pârât arată că nu există cazuri temeinic justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a notei de constatare a neregulilor a cărei suspendare s-a dispus prin sentința atacată.

În ceea ce privește a doua condiție cea a existenței unei pagube iminente se arată că această condiție nu este îndeplinită în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "s" din Legea nr. 554/2004 cuantumul mare al sumei ce constituie creanță în sarcina reclamantului-intimat neconstituind îndeplinirea condiției cumulative pentru admiterea cererii de suspendare în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii cererii de suspendare.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că recursul este fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca norme de drept material.

În opinia Curții ca instanță de recurs soluția de admitere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cauză prima instanță apreciind greșit asupra îndeplinirii condițiilor cumulative ale cererii de suspendare având ca obiect Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 18.03.2016 emisă de autoritatea recurentă.

În opinia Curții nu este îndeplinită condiția existenței unor cazuri temeinic justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004 aspectele invocate de recurentul-intimat fiind aspecte de fond și care nu sunt apte să conducă la înlocuirea vădită a prezumției de legalitate ale notei de constatare constituită ca act administrativ pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Aspectele de nelegalitate reținute de prima instanță în justificarea admiterii cererii de suspendare, invocate de reclamanta-intimată în calitate de autoritate contractantă vizează aspecte ce țin de modul de aplicare și interpretare a dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2004 privind ofertele de atribuire documentația de atribuire, criteriile care trebuiau îndeplinite de ambele părți, aspecte ce vizează fondul litigiului și care nu pot forma obiectul verificării sumare pe calea cererii de suspendare formulată în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Jurisprudența constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în materia suspendării este în sensul că numai o îndoială serioasă determinată și vădită cu privire la legalitatea actului administrativ poate conduce la suspendarea acestuia, respectiv îndeplinirea condiției "cazului bine justificat și anume nemotivarea actului, emiterea de o autoritate necompetentă sau în baza unor dispoziții abrogate sau declarate neconstituționale. În cauză nu este îndeplinită niciuna din cerințele care ar conduce la concluzia unei îndoieli cu privire la legalitatea notei care să impună suspendarea provizorie până la pronunțarea instanței de fond.

Un argument suplimentar, fără a fi hotărâtor, Curtea reține faptul că ulterior pronunțării sentinței atacate, în Dosarul de fond nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, acțiunea de fond a fost respinsă ca nefondată sentința fiind nedefinitivă recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal termen 10.09.2019.

În ceea ce privește a doua condiție cea a producerii unei pagube iminente pentru reclamanta-intimată, ca problemă de fapt, Curtea apreciază că aceasta nu a fost îndeplinită în cauză prima instanță reținând greșit îndeplinirea acestei condiții prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. "ș" numai din perspectiva cuantumului ridicat al creanței stabilit în sarcina autorității reclamantei.

În cauză reclamantul nu a probat și judecătorul de fond nu a arătat consecințele negative asupra funcționării autorității verificate în cazul executării debitului, care să justifice în afară de cuantum, suspendarea executării notei de constatare ca măsură de excepție a reguli executării din oficiu sau la termen a actelor administrative.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată.

Rejudecând cererea de suspendare va fi respinsă ca nefondată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 2446 din 3 august 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând, respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN