ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2019

HOTĂRÂRE

25.06.2019

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3582/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cererii de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1782 din 2 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de reclamanții Societatea de Investiții Financiare Transilvania S.A., A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. împotriva Sentinței civile nr. 5126 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27 mai 2019, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1782 din 2 aprilie 2019, în sensul obligării recurenților-reclamanți la plata sumei de 6800,14 RON cu titlu e cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că instanța a omis să se pronunțe pe cererea societății de obligare a recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, deși a solicitat acest lucru și a depus și dovada cheltuielilor.

Examinând cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1782 din 2 aprilie 2019 în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare"

Conform prevederilor art. 452 C. proc. civ.:

"Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Art. 453 C. proc. civ. prevede că:

"(1) Partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată."

Verificând motivele prezentei cereri de completare a dispozitivului Deciziei nr. 1782 din 2 aprilie 2019, Înalta Curte reține că intimata-pârâtă a solicitat, atât prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, cât și prin notele scrise, obligarea recurenților-reclamanți la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza recursului, constând în onorariu de avocat în cuantum de 6.800,14 RON.

De asemenea, se constată că la dosarul de recurs, filele x, intimata-pârâtă prin avocat a depus factura seria x nr. x/28.03.2019 și Ordinul de plată nr. x/01.04.2019, privind onorariul avocațial, în valoare de 6800,14 RON.

Prin Decizia nr. 1782/2.04.2019, recursul formulat de reclamanți a fost respins, ca lipsit de interes, ceea ce face ca în cauză să fie incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care prevede acordarea cheltuielilor de judecată la cererea părții care a câștigat.

Fundamentul suportării cheltuielilor de judecată rămâne culpa procesuală, decurgând din atitudinea părții care a ocazionat declanșarea demersului judiciar, acordarea acestora nefiind condiționată de motivele pentru care partea obligată la plata cheltuielilor a pierdut procesul.

Față de acestea, constatând că instanța de recurs a respins cererea recurenților și a omis a se pronunța în legătură cu cererea intimatei, dovedită, de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va admite cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate cu acordarea cheltuielilor de judecată, astfel cum rezultă din înscrisurile doveditoare depuse la dosar.