ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1628/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 382 din 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 366 din data de 26 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, și a obligat recurentul reclamant la plata sumei de 4.522 RON către intimații pârâți B., C. și SC D. SA, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2019, petenții B., C. și SC D. SA au solicitat îndreptarea erorilor materiale cuprinse în dispozitivul deciziei de mai sus, în sensul obligării recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată către intimații B. și C., în sumă de 4522 pentru fiecare intimat, precum și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată către intimata SC D. SA.
În motivare, petenții au susținut că, la termenul de judecată când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului, au depus cheltuieli de judecată atât pentru intimatul B., cât și pentru intimatul C., dovedite cu chitanțele și facturile atașate la dosar, în cuantum de 4.522 RON, pentru fiecare dintre cei doi intimați.
A mai arătat că, în ceea ce o privește pe intimata pârâtă SC D. SA, nu a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, instanța stabilind, din eroare, în dispozitivul deciziei obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată și către această intimată.
Prin încheierea de ședință din data de 30 mai 2019, Înalta Curte a constatat că, întrucât prin Decizia nr. 382 din 21 februarie 2019 a acestei instanțe recurentul reclamant a fost obligat la plata sumei de 4.522 RON către ambii intimați, cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenții B., C. și SC D. SA, este, în realitate, una de completare a deciziei anterior menționate, în raport cu intimatul A., cum prevede art. 444 alin. (1) C. proc. civ., fiind calificată astfel, cu respectarea principiului disponibilității.
De asemenea, Înalta Curte reținut că prin aceeași cerere, intimații au învederat că nu au solicitat obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată și către intimata SC D. SA, ci doar către intimații B. și C., iar această solicitare este o cerere de îndreptare erori materiale, fiind calificată în acest sens în raport cu SC D. SA, cu respectarea principiului disponibilității.
Analizând cererea de reducere a onorariului de avocat formulată de intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 451 C. proc. civ. "(1) Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei".
Conform art. 453 C. proc. civ. "(1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".
În cauză, litigiul a fost soluționat prin Decizia nr. 382 din 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul respingerii recursului formulat de reclamantul A.
În aplicarea textului de lege mai sus citat, Înalta Curte a constatat că recurentul reclamant a pierdut procesul și, față de cererea formulată de intimați, care au câștigat același proces, a obligat pe recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Față de natura juridică a cheltuielile de judecată, care reprezintă, pe de o parte, prejudiciul cauzat de culpa procesuală, iar, pe de altă parte, despăgubirile pe care partea căzută în pretenții trebuie să le plătească celeilalte părți, solicitarea de reducere a onorariului avocațial trebuie formulată în fața instanței care a acordat cheltuielile de judecată, la momentul la care partea adversă a solicitat respectivele cheltuieli.
Prezenta cauză are ca obiect cererea de îndreptare a erorii materiale și de completare a dispozitivului Deciziei nr. 382 din 21 februarie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind o procedură specială, în care nu pot fi modificate aspectele asupra cărora instanța s-a pronunțat deja.
Se constată că prin cererea de reducere a onorariului de avocat, intimatul A. urmărește să repună în discuție cererea de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, formulată de avocatul părților adverse la termenul de judecată din 21 februarie 2019, ceea ce nu este permis de către art. 442 și art. 444 C. proc. civ., care reprezintă temeiul de drept al cererilor formulate, cu care este investită instanța în cauza pendinte.
Analizând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimata SC D. SA, în contradictoriu cu intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 442 alin. (1) C. proc. civ., "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere".
Prin această noțiune se înțeleg acele erori strecurate în hotărâri sau încheieri, cu prilejul redactării, și care nu afectează legalitatea și temeinicia acestora.
În cuprinsul cererii formulate la data de 15 aprilie 2019, s-a învederat că intimata nu a solicitat obligarea recurentului reclamant la plata de cheltuieli de judecată și către intimata SC D. SA, ci doar către intimații B. și C..
Verificând actele și lucrurile dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din 21 februarie 2019, avocat E. a solicitat cheltuieli de judecată și a depus la dosar chitanțe și facturi, reprezentând onorariu de avocat, plătit de B. și de C..
Așadar, Înalta Curte constată că nu a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată efectuate de intimata SC D. SA.
În consecință, fiind întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 382 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că se va înlătura obligația de plată a cheltuielilor de judecată către intimata SC D. SA, cum din eroare s-a trecut.
Analizând cererea de completare formulată de intimații pârâți B., C. și SC D. SA, în contradictoriu cu intimatul A., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
Așa cum s-a reținut anterior, la dosar au fost depuse chitanțe și facturi, reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 4.522 RON plătiți de B. și în sumă de 4.522 RON plătiți de C.
În raport de textul de lege mai sus citat, Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului este întemeiată, urmând a dispune completarea Deciziei nr. 382 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că în dispozitiv se va trece Obligă pe intimatul A. la plata sumei de 4.522 RON către intimatul B. și la plata sumei de 4.522 RON către intimatul C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de reducere a onorariului de avocat formulată de intimatul A.
Admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de intimata SC D. SA, în contradictoriu cu intimatul A..
Îndreaptă eroarea materială strecurată în Decizia nr. 382 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată către intimata SC D. SA.
Admite cererea de completare formulată de intimații pârâți B. și C., în contradictoriu cu intimatul A.
Completează Decizia nr. 382 din 21 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul că obligă pe intimatul A. la plata sumei de 4.522 RON către intimatul B. și la plata sumei de 4.522 RON către intimatul C.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 octombrie 2019.