ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2020

Deliberând asupra cererii de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1993 din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul A. prin întâmpinare, a fost anulat recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A. împotriva deciziei nr. 127 din 1 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, și a fost obligată recurenta-reclamantă B. S.A. la plata sumei de 4.500 RON, către intimatul A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18 noiembrie 2019, petentul C., în calitate de intimat în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1993 din 6 noiembrie 2019 în sensul obligării recurentei-reclamante B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.877 RON, către acesta. În motivarea cererii, petentul a arătat că recursul formulat de recurenta-reclamantă B. S.A. în contradictoriu cu intimații C. și A. a fost anulat, iar instanța a acordat cheltuieli de judecată intimatului A., însă a omis să se pronunțe asupra acordării cheltuielilor de judecată datorate petentului. A mai arătat petentul că a solicitat în mod expres obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile scrise la care a atașat copia facturii fiscale seria x nr. x din 24 octombrie 2019 și a chitanței seria x nr. x din 24 octombrie 2019, aferente onorariului de avocat în sumă de 9.877 RON.

În drept, au fost invocate prevederile art. 444 C. proc. civ.

Cererea este fondată.

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea hotărârii.

Petentul a solicitat în mod expres obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, atât prin întâmpinare, cât și prin concluziile scrise la care a atașat copii ale dovezilor de plată a onorariului de avocat, cerere asupra căreia instanța a omis a se pronunța.

Din considerentele deciziei nr. 1993 din 6 noiembrie 2019, decizie ce era redactată la data soluționării prezentei cereri, reiese că instanța nu a putut avea în vedere dovezile depuse de petent în susținerea cererii sale de obligare a recurentei-reclamante B. S.A. la plata cheltuielilor de judecată întrucât înscrisurile prin care se face dovada achitării onorariului de avocat, respectiv factura seria x nr. x din 24 octombrie 2019 și chitanța seria x nr. x din 24 octombrie 2019, au fost depuse în xerocopie, cererea de acordare a cheltuielilor fiind nefondată.

Pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea petentului și va dispune completarea în sensul că va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petentul C. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1993 din 6 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 1993 din 6 noiembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în sensul că respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2020.