ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Costești pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29.09.2020 (dosar nr. x/2020), în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, ulterior citirii actului de sesizare, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri, iar inculpata a arătat că solicită ca judecata sa aibă loc conform procedurii prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarele:

Pe fondul acțiunii penale exercitate împotriva inculpatei A., instanța a reținut că fapta de care este acuzată aceasta a fost constatată în procedura flagrantului din data de 01.08.2018, ocazie cu care organele de poliție din cadrul I.P.J. Argeș au identificat 96 de pachete de țigări netimbrate, respectiv 63 pachete marca x, 17 pachete marca x și 15 pachete marca x, astfel cum rezultă din procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare, având inscripția "For duty free sale only".

Pe de o parte, aceasta înseamnă că țigaretele au putut fi achiziționate în regim duty free și nu se poate susține că operațiunea de deținere a acestora poate fi asimilată infracțiunii de contrabandă în limitele reglementate de alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006. Inscripția "For duty free sale only" aflată pe mărfuri dovedește în mod rezonabil potențialitatea achiziționării lor din sistemul duty free (ce intră sub incidența Ordonanței de urgență nr. 104/2002 privind regimul vamal al mărfurilor comercializate în regim duty-free).

Pe de altă parte, din interpretarea prevederilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3), pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, este una corelativă, condiționată de săvârșirea anterioară a infracțiunii prevăzută de alin. (1) sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea-cadru, în sensul că săvârșirea uneia dintre ele este condiționată de preexistența celeilalte.

Față de situația de fapt dedusă judecății, instanța de fond a apreciat că, ipotetic, există două situații distincte ce se pot crea în cazul infracțiunii de contrabandă prevăzută de alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006:

- situația în care valoarea în vamă a țigaretelor depistate este de 20.000 RON sau mai mică de 20.000 RON, caz în care organele de urmărire penală trebuie să facă dovada faptului că țigaretele au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă și că inculpatul cunoștea acest aspect. În cazul în care mărfurile au fost introduse în țară prin locurile anume stabilite pentru controlul vamal, iar valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor supuse accizelor sustrase de la controlul vamal este mai mică de 20.000 RON, nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni, ci doar, eventual, a unei contravenții, iar pentru a nu se mai pune în discuție valoarea în vamă a acestora, este necesar să de facă dovada faptului că bunurile au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.

- cazul în care mărfurile au o valoare în vamă mai mare de 20.000 RON (în cazul produselor supuse accizelor), situație în care organele de urmărire penală nu ar fi obligate să probeze faptul că acestea au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă, întrucât în acest caz se poate afirma cu certitudine că acestea nu ar fi putut fi introduse în țară decât prin comiterea unei infracțiuni de contrabandă, în oricare din modalitățile prevăzute de textul de incriminare (respectiv prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal).

Însă, în cauză, având în vedere valoarea țigaretelor cu care inculpata a fost depistată, anume 1.304 RON, nu s-a putut afirma cu certitudine că acestea au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă, fiind în sarcina organelor judiciare să probeze, dincolo de orice îndoială, că țigaretele depistate provin dintr-o infracțiune de contrabandă și că inculpata cunoștea acest fapt.

Deși cu ocazia audierii, inculpata a declarat, referitor la proveniența țigaretelor, că le-a cumpărat de la un distribuitor a cărui identitate nu o cunoaște cu suma de 9,5 RON și intenționa să le vândă cu 10 RON, instanța de fond a reținut că, pentru a se dispune condamnarea, trebuie mai întâi să se stabilească cu certitudine că țigările respective au fost introduse în țară printr-o infracțiune de contrabandă și, totodată, să se probeze faptul că inculpata cunoștea modalitatea în care țigările au fost introduse în țară. Mai mult, împrejurarea că țigaretele au fost furnizate inculpatei de către un distribuitor autorizat care o aproviziona cu alte produse ce erau desfăcute de către inculpată la magazinul din curtea gospodăriei pe care îl administra și din care își întreținea existența, era de natură să creeze inculpatei, persoană în vârstă de 70 de ani, convingerea că vânzarea acestora este o operațiune legală.

În art. 270 alin. (3) din Codul vamal, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, specificând în mod expres acest lucru prin folosirea sintagmei "cunoscând că acestea provin din contrabandă". Fiind vorba de o infracțiune corelativă, infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) nu poate fi apreciată ca fiind dovedită decât în măsura în care se dovedește existența și a infracțiunii (faptei prevăzute de legea penală) în legătură cu care aceasta s-a desfășurat, a infracțiunii în varianta tip, ceea ce, în cauză, nu s-a probat.

Acest tip generic de bunuri - țigările - nu sunt interzise prin lege la comercializare, însă proveniența acestora sau modalitatea de comercializare - licită sau nu - trebuie stabilită în concret de către organele statului cu atribuții în acest sens. O interpretare contrară ar încălca principiile menționate de art. 4 și 5 din C. pen., respectiv "prezumția de nevinovăție" și "aflarea adevărului".

Totodată, instanța de fond a constatat că pe pachetele descoperite în gospodăria inculpatei exista inscripția "For duty free sale only". Or, aceasta înseamnă că aceste țigarete au putut fi achiziționate în regim duty free și nu se poate susține că operațiunea de deținere a acestora poate fi asimilată infracțiunii de contrabandă în limitele reglementate de alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006.

Din această perspectivă, în care inculpata a recunoscut starea de fapt, dar autoritățile judiciare s-au limitat la administrare de probe insuficiente care să acrediteze cu valoare de probă că inculpata știa că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, iar la urmărirea penală au fost administrate doar înscrisuri, valoarea redusă a bunurilor identificate cărora li s-a atribuit de către autorități caracterul de marfă de contrabandă fără o altă argumentație sau justificare probatorie decât declarația inculpatei, atribuie comportamentului inculpatei caracter de contravenție, cu privire la care instanța nu este îndreptățită să constate și să aplice sancțiuni conform O.G. nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., instanța de fond a achitat pe inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a constatat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2.335,94 RON, reprezentând daune materiale (formată din taxe vamale, accize și TVA). Cu toate acestea, față de soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Costești pronunțată în dosarul nr. x/2020 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești a criticat hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul soluției de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de contrabandă.

Partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș a criticat, de asemenea, hotărârea, din perspectiva soluției de achitare, cu consecința nesoluționării acțiunii civile, precum și în ceea ce privește măsurile asiguratorii care nu au fost luate pentru garantarea recuperării prejudiciului.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și în limitele permise de art. 417 din C. proc. pen., instanța de apel a constatat că acestea sunt fondate.

În primul rând, instanța de apel a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv că inculpata A. a deținut în luna iulie 2018 țigarete fără timbru, aceste bunuri fiind necesar a fi plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă, nu a fost contestată de către inculpată care, de altfel, a recunoscut explicit săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, solicitând să beneficieze de prevederile referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă, în cazul procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.

Instanța de apel a constatat că, urmare a unui raport de investigații întocmit de către Postul de Poliție Buzoiești, pe baza unor informații în sensul că inculpata A. ar vinde săptămânal circa 300 - 400 pachete de țigări persoanelor de pe raza localității respective, s-a efectuat, în condițiile prevăzute de lege, o percheziție domiciliară la locuința acesteia, la data de 01.08.2018, fiind găsite 63 de pachete de țigări marca x, netimbrate, conținând fiecare câte 20 de țigarete, 15 pachete de țigări marca x, de asemenea, netimbrate, 17 parchete de țigări x netimbrate.

La momentul efectuării percheziției, inculpata a declarat că a cumpărat pachetele de țigări netimbrate de la un distribuitor care aproviziona magazinul său cu bere și că știe faptul că acestea proveneau din contrabandă, nefiind timbrate și le expunea la vânzare cu suma de 10 RON/pachet.

În declarația dată în cursul urmăririi penale, în calitate de martor, în prezența fiului săi, inculpata a arătat că cele 96 de pachete de țigări netimbrate, cu mărcile menționate, le-a cumpărat de la un distribuitor în cursul lunii iulie 2018, cunoscând că ele provin din contrabandă și cu scopul de a le vinde clienților magazinului. De asemenea, în declarația de suspect din data de 27.02.2019, A. a precizat din nou că știa proveniența din contrabandă a pachetelor de țigări netimbrate pe care le deținea, declarații menținute în fața instanței.

Din raportul de constatare întocmit în cauză a rezultat că țigaretele netimbrate deținute de către inculpată sunt produse în afara teritoriului României, fără timbru fiscal aplicat de autoritățile străine sau românești, astfel că ele au fost introduse în țară prin activitate de contrabandă.

Față de toate aceste aspecte, instanța de apel a apreciat că în cauză s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpata A. cunoștea proveniența din contrabandă a pachetelor de țigări pe care le deținea și care au fost găsite la locuința domiciliului acesteia.

Așa cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 32 din 11.12.2015, pentru reținerea infracțiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este suficient să se dovedească, pe lângă faptul colectării, deținerii, producerii, transportului, preluării, depozitării, predării, desfacerii sau vânzării bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, împrejurarea că autorul infracțiunii a cunoscut că aceste bunuri sau mărfuri provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, fără a fi necesară dovedirea în prealabil a săvârșirii de către o persoană concretă și într-o modalitate conturată expres a infracțiunilor prevăzute de alin. (1) sau 2 ale aceluiași articol.

Dacă s-ar reține considerentele primei instanțe, s-ar ajunge la situația inadmisibilă în care pentru niciuna dintre activitățile enumerate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 să nu se poată dispune trimiterea în judecată sau condamnarea decât după dovedirea concretă a infracțiunii de contrabandă în sensul alin. (1) și (2), iar dacă acest fapt nu poate fi dovedit, oricine este liber să dețină, să transporte, să vândă etc. bunuri de contrabandă, susținând că nu are cunoștință că acestea provin dintr-o infracțiune de contrabandă.

Potențialitatea achiziționării țigărilor din sistemul duty free nu se verifică pentru toate pachetele de țigări găsite la percheziția domiciliară, nu se poate porni de la ipoteza achiziționării lor direct de către inculpată din magazine de tip duty free, dată fiind vârsta acesteia și distanțele de parcurs până la astfel de magazine, iar declarațiile inculpatei contrazic o astfel de ipoteză, ea personal susținând că le-a cumpărat de la un furnizor de bere (prin încălcarea interdicției de revânzare). Faptul că inculpata cunoștea proveniența din contrabandă a acestor țigări se deduce implicit și din faptul că, deși susține că persoana care i-a vândut țigările era furnizor obișnuit al magazinului, nu l-a indicat, pentru a putea fi verificată această susținere.

În consecință, instanța de apel a reținut că a fost dovedită săvârșirea faptei prevăzută de legea penală, tipicitatea acesteia și vinovăția inculpatei A. în forma intenției.

Constatând că inculpata are vârsta de 73 de ani, că nu este cunoscută cu antecedente penale, că fapta în conținutul ei concret este de mică gravitate și apreciind că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, instanța de apel a stabilit față de inculpată pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii menționate, după reducerea limitelor speciale ale pedepsei închisorii, conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., orientându-se către limita minimă a pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru această infracțiune, cu impunerea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.

Instanța de apel a constatat că și apelul formulat de către partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș este fondat, având în vedere că s-a reținut săvârșirea faptei și s-a calculat un prejudiciu compus din taxe vamale, TVA și accize datorate statului în cuantum de 2335,94 RON, la care se adaugă accesoriile până la data plății efective a prejudiciului, urmând să fie obligată inculpata la plata acestora.

În raport de cele expuse, prin Decizia penală nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva Sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpata A., a fost desființată în totalitate sentința apelată și rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (4) și 10 din C. proc. pen., s-a stabilit față de inculpata A. pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

În baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen.

S-au impus inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen., respectiv: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 88 și art. 89 din C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș și a fost obligată inculpata la plata sumei de 2335,94 RON reprezentând prejudiciu și a accesoriilor până la data plății efective.

Împotriva deciziei penale nr. 265/A din data de 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 12 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 437 din C. proc. pen.

Referitor la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că decizia nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (dosarul nr. x/2020) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluțiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.. Cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condițiile prevăzute art. 436 alin. (1) și alin. (6), art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.. Referitor la îndeplinirea condiției impuse de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că s-a invocat cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

Instanța a reținut că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Conform jurisprudenței instanței supreme, cazul reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. vizează înlăturarea nelegalităților care afectează limitele și natura sancțiunii (pedepse principale, complementare, accesorii, măsuri educative).

Dispozițiile art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Acest caz de casare poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege (Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția Penală, deciziile nr. 498/RC/2017, nr. 302/RC/2018).

Astfel cum rezultă din motivarea căii de atac, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a invocat nelegalitatea pedepsei, cu motivarea că pentru infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei întrucât sancțiunea prevăzută de lege este închisoarea de la 2 la 7 ani, fiind încălcate dispozițiile art. 83 alin. (2) din C. pen.. Deopotrivă, în raport de faptul că nu se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, s-a susținut că, în mod greșit, nu s-a aplicat pedeapsa complementară, având în vedere că infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Relativ la cele ce precedă, instanța a apreciat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pot fi analizate în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442 - 444 din C. proc. pen. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație este fondat.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cererea de recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a susținut că instanța de apel a stabilit față de inculpata A. pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și, în baza art. 83 din C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei pe perioada unui termen de supraveghere de 2 ani.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, infracțiunea de contrabandă se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi, iar conform alin. (3) al aceluiași text de lege, sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În conformitate cu dispozițiile art. 83 alin. (2) din C. pen., instanța nu poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare (...).

Relativ la dispozițiile menționate, având în vedere că pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de contrabandă are maximul special de 7 ani, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a susținut că, în mod nelegal, instanța de control ierarhic a aplicat inculpatei instituția prevăzută de art. 83 și următoarele din C. pen.

În continuare, s-a precizat că, întrucât infracțiunea de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi și, potrivit art. 67 alin. (2) din C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită, nestabilirea pedepsei complementare în cazurile obligatorii prevăzute de lege se circumscrie noțiunii de pedeapsă nelegal aplicată, fiind incidente, și în acest caz, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În concluzie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a solicitat desființarea deciziei penale nr. 265/A din data de 7.04.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre rejudecare, numai cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei și a indicării în concret a drepturilor ce vor fi interzise, în raport de faptul că analiza recursului în casație implică aprecieri nu numai asupra legalității pedepsei, ci și asupra formei de executare a acesteia, inclusiv din perspectiva stabilirii în mod concret a drepturilor ce urmează a fi interzise inculpatei A..

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin sentința penală nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Costești pronunțată în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin decizia penală nr. 265/A din data de 07 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și de partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpata A., a fost desființată în totalitate sentința apelată și rejudecând, printre altele, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (4) și 10 din C. proc. pen., s-a stabilit față de inculpata A. pedeapsa închisorii de 1 an și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

În baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen.

Instanța notează că, potrivit dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006, "(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

În continuare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. pen. "(2) Nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare sau dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților."

În jurisprudența instanței supreme, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a stabilit că el nu vizează numai erorile care se produc urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unei durate a pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale (Î.C.C.J., secția penală, decizia penală nr. 554/2016). Cazul de casare menționat constituie temei pentru cenzurarea legalității hotărârii definitive și sub aspectul conformității acesteia cu dispozițiile relative la regimul sancționator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale și al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii (Î.C.C.J., secția penală, decizia penală nr. 543/2015).

Problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează aceste regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac.

În consecință, încălcarea exigențelor normative relative la individualizarea executării pedepselor, sub aspectul condițiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancțiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor și obligațiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut analizat (Î.C.C.J., secția penală, decizia penală nr. 441/2018).

În speță, s-a stabilit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și, în baza art. 83 din C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe perioada termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 din C. pen.

Înalta Curte constată că, deși dispozițiile art. 83 alin. (2) din C. pen. prevăd că nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Pitești a amânat aplicarea pedepsei închisorii stabilită în sarcina inculpatei A. pe un termen de supraveghere de 2 ani, cu toate că pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani închisoare.

Prin urmare, dispunând amânarea aplicării pedepsei în ceea ce o privește pe inculpata A., cu toate că pentru infracțiunea săvârșită de aceasta pedeapsa prevăzută de lege este de 7 ani sau mai mare, Curtea de Apel Pitești a aplicat o sancțiune în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu încălcarea dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. pen., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepselor și modul de executare a acestora, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., ci cele ale art. 448 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, cauza va fi trimisă spre rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești cu privire la inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 a Judecătoriei Costești, pronunțată în dosarul nr. x/2020, fără ca în rejudecare să mai poată fi invocate și examinate alte chestiuni în afara celor referitoare la stabilirea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia în ceea ce o privește inculpată.

În rejudecare, instanța de apel va analiza și critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu privire la aplicarea pedepsei constând în interzicerea unor drepturi, prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 prin raportare la prevederile art. 270 alin. (1) din același act normativ.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, va casa, în parte, decizia penală recurată și va trimite cauza la cauza la Curtea de Apel Pitești pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești cu privire la inculpata A., numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Se va dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, cu privire la latura penală a cauzei.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva Deciziei penale nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Casează, în parte, decizia penală recurată și trimite cauza la Curtea de Apel Pitești pentru rejudecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești cu privire la inculpata A., numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentinței penale nr. 218 din data de 18 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2020, definitivă prin decizia nr. 265/A din data de 7 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020, cu privire la latura penală a cauzei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2021.

GGC - MM