ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 21 decembrie 2020, printre altele, Judecătoria Drăgășani, în baza art. 396 alin. (1), (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) din C. proc. pen. coroborat cu art. 159 din C. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) și d) din C. pen., ca urmare a împăcării inculpaților cu persoana vătămată C..

A condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen. și la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) și d) din C. pen., comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele care au făcut obiectul sentinței penale nr. 181/02.10.2013 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. x/2013, definitivă prin nerecurare la data de 17.10.2013.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

A condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen., și la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) și d) din C. pen., comisă în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 162/17.11.2015, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin nerecurare la data de 02.12.2015.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen.

A luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 112 alin. (1) lit. a), b) și f) din C. pen., a dispus luarea măsurii confiscării speciale, de la inculpații A. și B., cu privire la 2 (două) bancnote falsificate, din cupiura de 100 euro, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, ambele aflate în plic sigilat, la dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B..

Prin Decizia penală nr. 564/A din 12 august 2021, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 216/21.12.2020 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul x/2018

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că faptele inculpaților A. și B. care, în data de 12.05.2014, s-au întâlnit pe raza municipiului Drăgășani, jud. Vâlcea, cu numitul D., minor la data săvârșirii faptei, căruia inculpatul A. i-a înmânat două bancnote falsificate din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, i-au dat indicații acestuia cu privire la locul unde să schimbe cele două bancnote, respectiv localul S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgășani, jud. Vâlcea și, așteptând într-un parc din apropiere, au primit de la numitul D. suma de 800 RON, obținuți din schimbul valutar, întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. și la art. 310 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen., iar relativ la inculpatul A. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

La data de 24 august 2021, recurenții inculpați A. și B. au declarat, printr-o cerere comună, recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 564/A din 12 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin av. ales F.. Cererea de recurs în casație a fost transmisă prin email și înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, la data de 25.08.2021.

În motivarea cererii de recurs în casație, recurenții au criticat, în esență, starea de fapt reținută atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel și au solicitat, în concret, o reevaluare a materialului probator administrat în cauză, precum și o reanalizare a circumstanțelor comiterii faptelor.

Astfel, recurenții au susținut, în esență, că deși starea de fapt reținută prin actul de sesizare a fost răsturnată prin declarația dată de martorul D. la data de 11.03.2020 în fața instanței de fond, prima instanță a pronunțat o soluție de condamnare fără a fi fundamentată pe probe. În acest sens, au arătat că instanța de fond/apel nu face referire în vreun fel la această declarație.

Au mai criticat faptul că hotărârea primei instanțe cuprinde doar starea de fapt preluată din rechizitoriu, fără a răspunde în mod efectiv apărărilor formulate în cauză, fiind încălcat astfel art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât "motivarea unei hotărâri judecătorești reprezintă un aspect important în privința echitabilității procesului penal". (a se vedea cauzele Boldea contra României, Albina contra României)

În plus, nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât "nu se fac vinovați de săvârșirea vreunei infracțiuni", iar împăcarea cu partea vătămată C. a avut loc ca urmare a asistenței juridice primite în cauză și exclusiv în raport cu soluția de încetare a procesului penal sub acest aspect.

Totodată, au susținut că soluția instanțelor succint motivată încalcă prevederile art. 403, art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., precum și art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. relativ la incidența principiului in dubio pro reo. În plus, instanța de control judiciar nu motivează soluția de achitare dispusă în cauză de instanța de fond.

Inculpatul B. a mai reclamat că fapta pentru care a fost condamnat nu îndeplinește condițiile de reținere a participației improprii la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.09.2021. Raportul întocmit de magistratul asistent a fost depus la dosarul cauzei la data de 22.09.2021.

Prin Încheierea nr. 414/RC din 12 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac, reținându-se, în esență, că, formal, doar analiza criticilor antamate de inculpat sub aspectul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat din perspectiva realizării unei corespondențe depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurentului nu întrunesc elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale, întrucât nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurentul inculpat B. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reține că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea. În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Invocând incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul a susținut, în esență, că fapta în raport de care a fost condamnat (se afla la data de 15.05.2014 împreună cu inculpatul A.) nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la punerea în circulație de valori falsificate, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. și la art. 310 din C. pen.

Critica recurentului inculpat este nefondată.

Conform art. 52 alin. (2) din C. pen., "(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenție."

Astfel, din punct de vedere obiectiv (material), participația improprie presupune o pluralitate de făptuitori care își manifestă voința comună de a coopera la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, precum și cooperare externă și efectivă la realizarea acelei fapte.

Practic, sub aspectul laturii obiective, se poate reține voința comună de a coopera la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în condițiile în care participanții sunt în legătură efectivă și achiesează, cu intenție sau din culpă, la comiterea unei infracțiuni.

Punerea în circulație a valorilor falsificate este definită de art. 313 alin. (1) din C. pen., astfel: " (1) Punerea în circulație a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum și primirea, deținerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulație, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de falsificare prin care au fost produse."

Înalta Curte reține că o condiție prealabilă pentru ca infracțiunea să poată fi comisă este aceea a existenței unor monede, titluri de credit, titluri sau instrumente de plată, instrumente de plată electronică, timbre sau efecte poștale falsificate.

Se constată că, în cauză, această condiție prealabilă este îndeplinită având în vedere că bancnotele din cupiura de 100 euro fiecare, cu seria x și, respectiv, cu seria x, sunt falsificate.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracțiuni constă în acțiuni alternative de: punere în circulație de valori falsificate; primire, deținere sau transmitere de valori falsificate, în vederea punerii lor în circulație.

Sintagma "punere în circulație" vizează introducerea valorilor falsificate în circuitul civil prin plăți, depuneri, schimburi, etc.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de participație improprie la punerea în circulație de valori falsificate, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 316 din C. pen., și la art. 310 din C. pen., constă în aceea că, "în data de 12.05.2014, inculpații A. și B. s-au întâlnit pe raza municipiului Drăgășani, jud. Vâlcea, cu suspectul D., minor la data săvârșirii faptei, căruia inculpatul A. i-a înmânat două bancnote falsificate din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, inculpații dându-i indicații suspectului, minor la acea dată, cu privire la locul unde să schimbe cele două bancnote, respectiv localul S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgășani, jud. Vâlcea. Acesta din urmă i-a oferit persoanei vătămate C. cele două bancnote falsificate de 100 euro fiecare, cu rugămintea de a le schimba, primind pentru acestea suma de 800 RON, timp în care inculpații A. și B. au așteptat în apropierea localului, după care s-au întâlnit cu numitul D. într-un parc din apropiere și au primit de la acesta suma de 800 RON, obținuți din schimbul valutar".

Ca atare, instanța de apel a statuat definitiv în sensul că bancnotele din cupiura de 100 euro fiecare, una cu seria x, iar cealaltă cu seria x, sunt falsificate și au fost schimbate contra sumei de 800 RON.

Prin această operațiune de schimb valutar, cele două bancnote falsificate au intrat în circuitul civil, constituind elementul material al laturii obiective a infracțiunii de referință.

În ceea ce îl privește pe recurentul B., se observă, sub aspectul laturii obiective, că din starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel rezultă că inculpatul a fost în legătură efectivă cu ceilalți participanți și a achiesat la săvârșirea infracțiunii de punere în circulație de valori falsificate, sub forma participației improprii, prev. și ped. de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 316 din C. pen. și la art. 310 din C. pen.

În plus, instanța de apel a statuat definitiv și cu privire la faptul că după numai 10 minute de la momentul în care inculpatul B., client al localului S.C. E. S.R.L. din mun. Drăgășani, jud. Vâlcea, a întrebat pe persoana vătămată C. dacă ar putea să îi schimbe 100 de euro în RON, martorul D. s-a prezentat în local cu bancnotele falsificate.

Or, față de considerentele expuse, susținerea recurentului B., în sensul că a fost condamnat doar pentru că se afla la data de 12.05.2014 împreună cu inculpatul A., care, de altfel, nici acesta "nu a avut nici un fel de participație", nu are corespondent în starea de fapt descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată, anterior redată.

Se mai reține că nemulțumirile recurentului vizând temeinicia soluției de condamnare a cărei analiză presupune reevaluarea probatoriului administrat, cu precădere reaprecierea declarației de martor a numitului D. cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de fond/apel, precum și lipsa unei motivări corespunzătoare a hotărârii instanței de fond/apel excedează cenzurii pe calea recursului în casație al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În plus, în încheierea de admitere în principiu s-au stabilit limitele în care poate fi analizat pe fond recursul în casație pendinte.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva Deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 157 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul B. împotriva deciziei penale nr. 564/A din data de 12 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.

GGC - MM