ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra cauzei de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 210/D din data de 15.12.2020, pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2018 s-au dispus următoarele: 1) Condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: - constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
- operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, prevăzute de art. 365 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. - deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzute de art. 314 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. - punere în circulație de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând o pedeapsă de 6 ani și 4 luni închisoare.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 751/2017 pronunțată de Judecătoria Bacău rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1069/10.10.2017 a Curții de Apel Bacău și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 8 ani și 4 luni închisoare. Pedeapsă de executat- 8 ani și 4 luni închisoare. În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, arestului preventiv începând cu data de 04.01.2018 până la 07.05.2018. 2) Condamnarea inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.
la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. - deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. - deținere de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen.
cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pedeapsă de executat 4 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. S-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen. 3)Condamnarea inculpatului C., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. - șantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1), (3) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Pedeapsă de executat 2 ani și 8 luni închisoare și 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen. În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii, arestului preventiv începând cu data de 06.07.2018 până la 27.12.2018 . În baza art. 91 din C. pen.
s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din C. pen. s-a stabilit termenul de supraveghere de 3 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta, b) să permită vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, d) să comunice schimbarea locului de muncă, e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligații: - să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la Primăria Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău sau la DGASPC Bacău-Centrul Rezidențial Pro Familia Bacău. În baza art. 91 alin. (4) și art. 96 din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra respectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere. 4) Condamnarea inculpatei D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 92 din C. pen. s-a stabilit termenul de supraveghere de 2 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău la datele fixate de acesta, b) să permită vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, c) să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, d) să comunice schimbarea locului de muncă, e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatei să execute următoarele obligații: - să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la Primăria Bacău-Căminul de Bătrâni Bacău sau la DGASPC Bacău-Centrul Rezidențial Pro Familia Bacău. În baza art. 91 alin. (4) și art. 96 din C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra respectării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
S-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra sumelor de 630 euro, 10 lire sterline și 2800 euro aparținând inculpatei B., a sumelor de 2950 euro, respectiv 3200 euro, ridicate de la domiciliul inculpatului A., asupra autoturismului marca x, model x, cu nr. de înmatriculare x, an de fabricație x, în valoare de 47.024.64 RON, aparținând numitului E., asupra cotei indivize de 1/2, aparținând inculpatei B., din dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în mun. Bacău, str. x, jud. Bacău (imobil înscris în cartea funciară nr. x - C1-U1 a mun. Bacău), asupra imobilului aparținând inculpatului F., situat în mun. Bacău, str. x bis, (înscris în cartea funciară a municipiului Bacău, cu numărul cadastral x). În baza art. 112 1 din C. pen.
s-a dispus confiscarea extinsă a următoarelor sume de bani: suma 48.400 USD, expediată de pe teritoriul statului Filipine de inculpatul A., sumele de 61.400 dolari, 8.250 euro și 129.286 RON, deținute în perioada 2014 - 2017, de la inculpata B., sumele de 29.920 dolari, 2.300 euro și 30.750 RON, de la inculpatul F., suma 122.320 USD, de la inculpatul G., suma de 47.024.64 RON, de la inculpata B.. În baza art. 112 lit. a) și b) din C. pen., s-a dispus confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală de la inculpații A., B., H., F., I.. Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial Bacău și inculpații B., I., F., D., A., C., G., J., K., L. și M.. Prin Decizia penală nr. 674 din data de 14 octombrie 2021pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția Penală, s-au dispus următoarele: I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc.
pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT Serviciul Teritorial Bacău, inculpata B. și I. împotriva Sentinței penale nr. 210/D/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2018. A desființat, în parte sentința apelată, a reținut cauza spre rejudecare și, în fond: A reținut că denumirea infracțiunii prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen. pentru care a fost condamnat inculpatul A. este de punerea în circulație de valori falsificate în modalitatea reținerii și nu infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 41 din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen.
și art. 15 din Legea nr. 187/2012 reținute în cazul inculpatului A.. Inculpatul A. execută pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare A descontopit pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatei B. în pedepsele componente. În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. c) din C. proc. pen. a achitat pe inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunilor de deținere de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 314 alin. (2) din C. pen. și deținere de instrumente de plată electronică falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen. A înlăturat aplicarea art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen.
și art. 45 alin. (3) din C. pen. În baza art. 91 din C. pen. a dispus față de inculpata B. suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare sub supraveghere și a stabilit termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bacău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Mun. Bacău - Serviciul Public de Salubritate sau în cadrul Primăriei Bacău - Căminul de Bătrâni Bacău o perioadă de 60 de zile lucrătoare. În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. A înlăturat aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 91 și urm. din C. pen.
reținute în favoarea inculpaților F., C., G., D.. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. II. În baza art. 421 pct. 1 lit. "b" C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile formulate de inculpații F., D., A., C., G., J., K., L. și M. împotriva aceleași sentințe penale. Împotriva Deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală au declarat recurs în casație inculpații A., C., D., B., la data de 12 noiembrie 2021. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 15 decembrie 2021, când s-a stabilit termen la data de 15 februarie 2022, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc.
pen. Motivele de recurs în casație formulate de inculpați se circumscriu următoarelor aspecte:
Instanța de apel nu a respectat principiul constituțional și convențional al dublului grad de jurisdicție în fond. În opinia inculpaților, instanța de fond nu a motivat sentința penală, ci doar a preluat situația de fapt din rechizitoriu, fără o analiză judecătorească, iar instanța de apel nu a înlăturat această nulitate, prin dispunerea rejudecării cauzei, fiind astfel încălcat principiul dublului grad de jurisdicție. Au arătat că trimiterea cauzei spre rejudecare a fost respinsă de instanța de apel, întrucât s-a apreciat că nemotivarea hotărârii de către instanța de fond atrage nulitatea relativă, iar nu absolută, însă în opinia inculpaților componenta motivării atrage nulitatea absolută virtuală întrucât încălcarea legii determină o premisă de nejudecare a cauzei și de neanalizare a fondului. Chiar dacă instanța de apel a reținut nemotivarea hotărârii, a apreciat că încălcarea poate fi înlăturată prin suplinirea motivării de către instanța de apel, omițându-se tocmai faptul că această chestiune determină încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție și incidența nulității absolute virtuale cu privire la faptele deduse judecății.
Instanța de apel în mod greșit nu a analizat cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 lit. e) din C. proc. pen. - lipsa autorizării procurorului general conform art. 9 din C. pen. Au precizat că potrivit art. 9 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 16 lit. e) din C. proc. pen., punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiuni săvârșite în afara teritoriului țării se face cu autorizarea prealabilă a procurorului general. În condițiile în care se reține în actul de sesizare faptul că infracțiunea de grup infracțional organizat s-a săvârșit prin "constituirea în anul 2014 pe teritoriul statului Malaezia și Filipine a unui grup infracțional organizat având ca scop săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operațiuni financiare frauduloase și accesare fără drept a unor sisteme informatice, activitățile fiind desfășurare pe teritoriul statelor Malaezia și Filipine, rezultă că în acest caz, se aplică principiul personalității. În plus, chiar dacă chestiunea autorizării a fost analizată în faza de cameră preliminară, asta nu înseamnă că aceasta nu poate face obiectul analizei din prisma unui caz de încetare a procesului penal, iar nu de nelegalitate a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale.
Instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea inculpaților A. și C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) din C. proc. pen. Au invocat nulitatea absolută a raportului de constatare tehnico-științifică din 26.01.2018, întrucât a fost întocmit de către un organ care nu are competența materială și funcțională de a administra probe în cursul unui proces penal efectiv, Institutul pentru Tehnologii Avansate - din cadrul Serciviului Român de Informații. Instanța de apel a apreciat că probele pot fi excluse doar de către judecătorul de cameră preliminară, fără a avea în vedere Deciziile Curții Constituționale nr. 244/2017 și nr. 802/2017 prin care s-a statuat faptul că un control al legalității poate fi făcut și în fața instanțelor de fond, fără a se putea invoca "autoritatea de lucru judecat, a încheierii judecătorului de cameră preliminară. a. În legătură cu infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat comisă de C. și A. în modalitatea constituirii și în modalitatea "sprijinirii" de D., a apreciat că aceasta, în maniera în care este descrisă în situația de fapt, nu este prevăzută de legea penală, aflându-ne în fața unei pluralități ocazionale. Conform art. 367 din C. pen., noțiunea de grup infracțional organizat este una din puținele pentru care legiuitorul a conferit o definiție legală, arătându-se în dispozițiile alin. (6) faptul că prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pe o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Prin elemente constitutive se diferențiază în principal componenta structurării și coordonări, în scopul săvârșirii de infracțiuni - animus scelerandi, întrucât și cealaltă formă de participație penală, cea ocazională presupune trei sau mai multe persoane care acționează împreună, în scopul comiterii de fapte prevăzute de legea penală. Astfel, a subliniat faptul că din modalitatea de fapt reținută de instanță nu reiese cu certitudine perioada de timp în care ar fi acționat grupul infracțional organizat, întrucât se face referire în mod generic la anul 2014, fiind deosebit de important momentul primei înțelegeri infracționale din prisma legii penale mai favorabile, întrucât la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul C. pen. Mai mult, cu referire la împrejurarea reținută de instanțele de fond, respectiv că liderul ar fi reprezentat de către inculpatul C. întrucât acesta ținea legătura cu persoane specializate în copierea cardurilor, gestionarea sumei de bani obținute și ocazional se implica în efectuarea retragerilor de numerar, au precizat că aceste activități sunt cele preluate strict în baza declarației inculpatului N., iar actele materiale descrise mai sus nu sunt prevăzute de legea penală ca activități ale infracțiunii de grup infracțional organizat, nu există infracțiunile scop. Au arătat că instanța de apel a identificat în mod ambiguu liderul grupului infracțional, în condițiile în care se reține că un rol asemănător l-a avut și inculpatul J.. Cu toate că se reține faptul că infracțiunea de grup infracțional organizat s-ar fi săvârșit și în Malaysia, nu este descris nici un act material săvârșit pe teritoriul acestui stat. Totodată, sub nici o formă activitățile de cumpărare a unui bilet de avion nu poate constitui o faptă prevăzută de legea penală, cu atât mai mult să fie considerată un act de sprijinire a grupului infracțional organizat așa cum se reține la fila x din decizie. Astfel, au apreciat că acțiunea de procurare și de expediere a unor echipamente necesare fără a fi arătat despre ce echipamente concrete este vorba și dacă deținerea lor este incriminată, primirea unor sume de bani, achiziționarea biletelor de avion nu pot reprezenta elemente de constituire sau de sprijinire a unui grup infracțional organizat. Pentru aceste motive, au considerat că în ceea ce privește pluralitatea de infracțiuni, aceasta nu este una constituită, ci cel mult una ocazională, dar care s-a desfășurat pe teritoriul altor state, pentru care legea penală nu se aplică în lipsa autorizării procurorului general. b. În legătură cu infracțiunea de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 207 din C. pen. presupus a fi comisă de inculpatul C. au apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsește componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate N.. În acest sens, au susținut că norma de incriminare prevăzută în art. 207 arată faptul că șantajul reprezintă constrângerea, unei persoane să dea, să facă, să nu facă ceva ori să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial sau nepatrimonial, după caz. Au apreciat astfel că, de esența infracțiunii este necesar ca subiectul pasiv să fie constrâns, prin aceasta înțelegându-se faptul că acționează într-un anumit mod fără a avea de ales, sub imperiul unei puternice stări de temere. Au opinat în sensul că în descrierea faptei lipsește elementul material al constrângerii, discuțiile din data de 12.12.2016 dintre N. și inculpatul C. chiar dacă au un ton vulgar și dur, nu reprezintă pentru N. o constrângere, mai ales că inculpatul C. i-a spus interlocutorului său că poate apela inclusiv la mijloacele legale pentru redobândirea sumei sustrase. Actele de amenințare nu au fost de natură să creeze o stare de temere persoanei vătămate N. în condițiile în care și acesta a proferat amenințări și injurii, acestea fiind reprezentate doar de un "duel" verbal fără conotație penală sau psihică. În continuare a subliniat faptul că, persoana vătămată nu are o stare de reală temere, în condițiile în care nu sesizează organele de poliție pentru a cere protecție. Totodată, în opinia inculpaților, partea vătămată N. este cel care îl șantajează pe inculpatul C. cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare referitoare la presupuse activități infracționale desfășurate de cel din urmă pe teritoriul altor state cu scopul de a păstra suma de bani sustrasă. Chiar și în măsura în care persoana vătămată ar fi fost urmărită de către inculpatul C., actele acestuia reprezintă infracțiunea de hărțuire, iar nu șantaj, ambele având același obiect juridic referitor la libertatea psihică, dar pedepse diferite. c. În legătură cu infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen., au apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu s-a ținut seama de dispozițiile art. 180 din C. pen., precum și de intervenirea în cursul procesului penal a unei legi care modifică conținutul constitutiv al infracțiunii. Au precizat că această infracțiune trebuie privită din prisma legii penale mai favorabile, întrucât prin dispozițiile Legii nr. 207/2021 denumirea marginală s-a modificat fiind reprezentată de punerea în circulație de valori falsificate sau dobândirea de instrumente de plată fără numerar falsificate. În acest sens, au arătat că în loc de noțiunea de instrument de plată electronică se introduce noțiunea de instrument de plată fără numerar, fiind modificată și definiția din art. 180 din C. pen. Astfel, instrumentul de plată electronică așa cum era definit în art. 180 din C. pen. - forma anterioară- este reprezentat de un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții de plată financiară. După modificare, art. 180 din C. pen. a dobândit noțiunea marginală de mijloace de plata fără numerar, în cadrul acesteia la alin. (1) fiind incluse instrumentele de plată fără numerar, iar la alin. (2) instrumentul de plată electronică. Art. 180 din C. pen. (forma anterioară) prevedea că "Prin instrument de plată electronică se înțelege un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare." După modificare (Legea nr. 207/2021) art. 180 are următorul conținut: Art. 180 Mijloace de plată fără numerar "(1) Prin instrument de plată fără numerar se înțelege un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat, respectiv protejată, material ori nematerial, respectiv materială ori nematerială, sau o combinație a acestora, altui, respectiv alta decât o monedă cu valoare circulatorie și care, singur, respectiv singură sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite deținătorului sau utilizatorului transferul de bani sau valoare monetară, inclusiv prin monedă electronică sau monedă virtuală." (2) Prin instrument de plată electronică se înțelege un instrument care permite efectuarea de retrageri de numerar încărcarea și descărcarea unui instrument de monedă electronică, precum și transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate și executate de către instituții financiare. Au mai precizat faptul că art. 311 din C. pen., în forma de după modificare incriminează la alin. (2) utilizarea unui instrument de plată fără numerar, iar nu a unui instrument de plată electronică, ceea ce reprezintă o dezincriminare a faptei (lipsa tipicității obiective) atunci când falsificarea se referă la instrumente de plată electronică și incriminarea doar atunci când această falsificare privește instrumente de plată fără numerar, cele două noțiuni fiind distincte. Această dezincriminare este operată prin faptul că art. 311 alin. (2) nu se referă în general la mijloace de plată fără numerar, ci se referă la instrumente de plată fără numerar, care sunt o categorie distinctă a mijloacelor, așa cum reiese din noua definiție și separare a celor două noțiuni penale. Incidența legii penale mai favorabile - Legea nr. 207/2021 în cursul procesului penale - conform art. 5 din C. pen., care modifică elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 313 alin. (1) raportat la 311 alin. (2) din C. pen. De asemenea, a menționat că sub aspectul tipicității obiective nu există o persoană vătămată în acest caz, întrucât datele nu au fost confirmate a fi "date bancare" care ar avea aptitudinea de a permite prin utilizarea unor proceduri specifice retrageri de numerar de la un bancomat. Cele trei carduri presupus a fi corpuri delicte nu au mai fost descoperite în cursul procesului penal pentru a fi expertizate, întrucât din eroare au fost restituite inculpatului A. cu toate că ar fi trebuit să fie păstrate ca mijloace materiale de probă - corpuri delicte. Datele inscripționate pe acele carduri nu reprezintă "date" în sensul art. 180 din C. pen. care să reprezinte instrumente de plată electronică. Faptul că instanța de apel a procedat la verificarea nemijlocită a BIN codurilor pe un site web nu înseamnă că acele carduri sunt bancare, în condițiile în care nu s-a verificat dacă ele permiteau retragerea de numerar, trebuind în acest sens să fie asociate unui cont bancar.
În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă cu executarea efectivă considerând faptul că acordul pentru muncă în folosul comunității trebuie depus în formă autentică în condițiile în care, atât prin înscris sub semnătură privată, dar și oral în fața instanței de fond, aceasta și-a exprimat acordul pentru muncă în folosul comunității fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 91 din C. pen. Conform art. 91 alin. (1) lit. c) din C. pen. pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este necesar, acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității. A precizat că forma în care se poate manifesta acest acord este atât forma scrisă, cât și orală, iar în ceea ce privește forma scrisă, legea nu impune forma autentică. Mai mult, acordul nu trebuie exprimat în fața fiecărei instanțe, fiind suficient o singură dată. Pe cale de consecință, în opinia inculpatei este nelegală hotărârea instanței de apel care a înlăturat beneficiul suspendării, pe motiv că acordul nu ar fi fost exprimat în formă autentică, în fața instanței de apel.
Instanța de apel a procedat la menținerea sechestrului cu privire la confiscarea extinsă a unui bun care a fost dobândit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2012, cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale nr. 11/2015. În interpretarea constituțională a art. 112 1 dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 11/2015 s-a reținut expres faptul că "dispozițiile art. 112 1 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă (nn. în natură sau echivalent) nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de intrarea în vigoare a Legii 63/2012 pentru modificarea C. pen.." Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a României a statuat în sensul că măsura de siguranță a confiscării extinse este o pedeapsă penală care nu se poate aplica în mod retroactiv bunurilor dobândite de inculpat înainte de însăși intrarea în vigoare a legii tocmai pentru respectarea principiului neretroactivității legii penale. A apreciat că acest motiv trebuie analizat de către Înalta Curte tocmai din prisma încălcării efectelor obligatorii ale unei Decizii a Curții Constituționale, de către Curtea de apel. Dispozițiile art. 112 1 alin. (6) din C. pen. arată faptul că dacă bunurile supuse confiscării nu se găsesc, în locul lor se confiscă banii și bunuri până la concurența valorii acestora, ceea ce înseamnă că, instituția confiscării prin echivalent se aplică cu privire la bunuri supuse confiscării, iar nu excluse de la această măsură de siguranță tocmai ca efect al deciziei Curții Constituționale. Astfel, chestiunea arătată este una care privește legalitatea deciziei penale din prisma aplicării unei "pedepse penale" respectiv aplicarea măsurii de siguranță în mod retroactiv, cu încălcarea Deciziei Curții Constituționale nr. 11/2015 dar și a art. 112 1 alin. (2) din C. pen. care arată o limitare temporală de 5 ani anteriori săvârșirii infracțiunii. Prin încheierea din data de 15 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală s-a dispus în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurenții inculpații A., C., D., B. împotriva Deciziei penale nr. 674 din data de 14 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, numai cu privire la motivul de casare individualizat la pct. 3 din cerere, respectiv instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea inculpaților A. și C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) din C. proc. pen. În esență, în procedura de filtru, Înalta Curte a reținut următoarele: Cu privire la primul motiv de casare invocat de către inculpați, respectiv că instanța de apel nu a respectat principiul constituțional și convențional al dublului grad de jurisdicție în fond, întrucât nu a trimis spre rejudecare sentința penală a Tribunalului Bacău pentru nemotivare, Înalta Curte a reținut că aceste criticile exced analizei instanței de recurs în casație, aspectul neputând fi valorificat în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen., legiuitorul statuând asupra analizei nelegalităților comise de instanțele de fond. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare, respectiv că instanța de apel în mod greșit nu a analizat cazul de încetare a procesului penal prevăzut de art. 16 lit. e) din C. proc. pen. - lipsa autorizării procurorului general conform art. 9 din C. pen., a apreciat că pe calea recursului în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se pot analiza exclusiv situațiile în care în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Așadar, existența unei cauze de încetare a procesului penal, nu poate face obiectul analizei în acest cadru procesual, ci poate constitui eventual un motiv de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. Referitor la cel de-al treilea motiv susținut prin cererea de recurs în casație, și anume instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea inculpaților A. și C. pentru fapte care nu sunt prevăzute de legea penală - art. 16 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că deși inculpații nu au invocat niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., totuși, aspectele reliefate prin cererea de recurs ar putea fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Motivul de casare referitor la împrejurarea că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei D. la o pedeapsă cu executarea efectivă considerând faptul că acordul pentru muncă în folosul comunității trebuie depus în formă autentică în condițiile în care, atât prin înscris sub semnătură privată, dar și oral în fața instanței de fond, aceasta și-a exprimat acordul pentru muncă în folosul comunității fiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 91 din C. pen., Înalta Curte a apreciat nu poate face obiectul analizei instanței de recurs în casație. În esență, aspectele invocate vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatei D. și nu chestiuni ce s-ar putea circumscrie nelegalității pedepsei aplicate, în accepțiunea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. Critica de nelegalitate referitoare la împrejurarea că instanța de apel a înlăturat dispozițiile art. 91 din C. pen. (suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) întrucât nu există o formă autentică a acordului pentru muncă în folosul comunității, nu poate fi primită, având în vedere că din actele dosarului rezultă că inculpata nu și-a exprimat în niciun mod manifestarea de voință. Analiza motivului invocat de recurenta inculpată B. grefat pe nelegalitatea măsurii confiscării extinse a reliefat, de asemenea, lipsa de temei a vreunui caz de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 - 12 din C. proc. pen. Jurisprudența instanței supreme este constantă în a aprecia că "din perspectiva naturii juridice a confiscării extinse, aceasta este o sancțiune de drept penal și nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, luarea acestei măsuri nu depinde de gravitatea faptei săvârșite și nu are caracter punitiv, ci eminamente preventiv." (Decizia nr. 232/RC din data de 25 mai 2021pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Astfel cum este evidențiat și în jurisprudența CEDO, măsura de siguranță a confiscării extinse nu poate fi asimilată unei pedepse, ca sancțiune penală, ci reprezintă doar o consecință civilă a faptului că un infractor sau alte persoane au obținut bunuri ce provin dintr-o faptă prevăzută de legea penală. Curtea EDO a statuat, în jurisprudența sa, că pentru stabilirea naturii acuzației, se va cerceta, în mod prioritar: calificarea procedurii în dreptul intern al statului în cauză și dacă se constată că o măsură este considerată ca fiind penală în dreptul intern al unui stat, aceasta va avea caracter penal și din punct de vedere al art. 6 din Convenție; natura și scopul măsurii în cauză; calificarea sa în dreptul intern, procedurile asociate adoptării și executării sale, precum și gravitatea sa. (cauza Welch c. Marii Britanii, hotărârea din 9 februarie 1995 în cauza 17440/90). A reținut că prin raportarea acestor principii la instituția confiscării extinse rezultă că, atât în dreptul intern, cât și în jurisprudența CEDO, aceasta este o măsură de siguranță care constituie o parte a unei politici de prevenire a infracțiunilor. În punerea în aplicare a unei astfel de politici, legiuitorul trebuie să dispună de o marjă largă de apreciere atât în ceea ce privește identificarea existenței unei probleme care afectează interesul public și care impune măsuri de control, cât și în ceea ce privește modul adecvat de a aplica astfel de măsuri. (CEDO, Telbiș și Viziteu c. României din 26 iunie 2017). Analizând recursul în casație formulat de recurenții-inculpați A., C., D. și B. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 15 februarie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege. Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Ca atare, motivele de casare invocate de recurenți trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt. În acest context, Înalta Curte notează că în jurisprudența sa constantă, s-a reținut că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută de art. 16 lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată de art. 437 alin. (1) pct. 7 din același Cod (Decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Totodată, s-a reținut că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblu sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv." (Decizia nr. 442/R/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). I. În acest context, Înalta Curte constată că prima critică a recurenților inculpați vizează împrejurarea că în cazul infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat comisă de C. și A. în modalitatea constituirii și în modalitatea "sprijinirii" de D., în raport de maniera în care este descrisă în situația de fapt, această faptă nu este prevăzută de legea penală, fiind în prezența unei pluralități ocazionale. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 367 alin. (1) din C. pen. reglementează infracțiunea de inițiere, constituire, aderare sau sprijinire a unui grup infracțional organizat, în alin. (6) fiind definită noțiunea de grup infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp, care acționează coordonat în scopul cerut de norma de incriminare - comiterea unor infracțiuni. Constituirea, ca variantă normativă a elementului material al laturii obiective, implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voință, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile și planul de activitate. Aderarea la grupul infracțional organizat se realizează prin exprimarea consimțământului expres sau tacit al unei persoane de a face parte, de a deveni membru al unei astfel de structuri. Analizând motivele recurenților inculpați subsumate criticilor vizând neîntrunirea condițiilor de tipicitate obiectivă, Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate. Astfel, situația de fapt stabilită în cauză se pliază pe condițiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracțiunea de grup infracțional organizat, structura stabilită de instanța de apel, în sensul în care inculpatul A., în perioada martie 2014 - decembrie 2017, a constituit împreună cu numiții C. și G., un grup infracțional organizat profilat pe săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și accesare fără drept a unor sisteme informatice, activitățile infracționale fiind desfășurate în regiunea Asiei de Sud - Est, cu precădere pe teritoriile statelor Malaysia și Filipine, reprezintă și se încadrează în norma legală incriminatoare. Considerentele expuse anterior reliefează că motivele recurenților inculpați în sensul că în speță, grupul constituit ar fi ocazional și fără continuitate, nu sunt conforme prin raportare la normele de drept antereferite, având în vedere rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupului, precum și modul organizat și coordonat al întregii activități infracționale, prin raportare la materialul probator, instanța de apel reținând în mod corect că membrii grupării au acționat concertat și au avut reprezentarea scopului comun al constituirii acestuia. Prin urmare, condamnarea recurenților inculpați pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 367 din C. pen. a fost urmarea analizei ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curți în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanța de casație verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracțiunii, dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de curtea de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare. În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept. În consecință, raportat la situația de fapt reținută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reținută în sarcina recurenților inculpați care au constituit un grupul infracțional organizat și au participat, în mod direct, la activitatea infracțională a grupării astfel constituite, întrunește condițiile de bază ce caracterizează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 367 din C. pen., fiind realizată o corespondență deplină între faptele comise, astfel cum au fost reținute de instanța de apel și configurarea legală a infracțiunii. II. În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare susținut de recurentul inculpat C., respectiv că infracțiunea de șantaj prevăzută și pedepsită de art. 207 din C. pen. nu este prevăzută de legea penală, întrucât lipsește componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate N., Înalta Curte constată că această critică reprezintă o împrejurare analizată deja de instanțe în cadrul stabilirii situației de fapt, prin interpretarea materialului probator, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul recursului în casație, cale extraordinară de atac, eminamente în drept, și nu în fapt, fiind inadmisibil de a se analiza cauza în aceeași parametri ca în cadrul căii ordinare de atac a apelului. Înalta Curte constată că prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea persoanei vătămate N. și temerea acestei persoane în urma constrângerii exercitate de către recurentul inculpat C.. Așadar, în raport de starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de șantaj pentru care recurentul inculpat a fost condamnat, Curtea de Apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect. În acest context, Înalta Curte reține că fapta inculpatului C. de a-l constrânge pe inculpatul persoană vătămată N. prin amenințare cu moartea și cu acte de violență fizică în scopul de a recupera suma de 4.000 dolari SUA reprezentând un folos material injust (sumă obținută de membrii grupării infracționale în urma săvârșirii pe teritoriul statului Filipine a infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos și accesare fără drept a unor sisteme informatice) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj. Criticile formulate de recurentul inculpat C. în sensul că lipsește componenta de tipicitate a constrângerii persoanei vătămate, întrucât aceasta din urmă nu a sesizat organele de poliție pentru a cere protecție, nu pot fi analizate de instanța de recurs în casație, având în vedere pe de o parte că existența constrângerii, ca și element material al infracțiunii de șantaj, nu presupune ca victima să se alerteze în mod efectiv, ci este suficient ca, ținând cont de elemente precum vârsta acesteia, personalitatea ei, capacitatea intelectuală, să rezulte concluzia că amenințarea avea aptitudinea de a provoca victimei o stare de teamă, iar pe de altă parte, se solicită practic reinterpretarea situației de fapt, care așa cum s-a arătat a fost corect stabilită de instanța de apel. III. Analiza celui de-al treilea motiv de casare circumscris pct. 7 al art. 438 din C. proc. pen., și anume că infracțiunea de punere în circulație de valori falsificate prevăzută de art. 313 alin. (1) cu referire la art. 311 alin. (2) din C. pen., nu este prevăzută de legea penală, întrucât după intervenirea Legii nr. 207/2021, art. 311 din C. pen. incriminează la alin. (2) utilizarea unui instrument de plată fără numerar, iar nu a unui instrument de plată electronică, ceea ce echivalează cu dezincriminarea faptei, presupune cu prioritate clarificarea noțiunilor de "instrument de plată electronică" și "instrument de plată fără numerar", tocmai pentru a stabili sfera de aplicabilitate a normei de incriminare. Astfel cum rezultă din expunerea de motive pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen. și pentru transpunerea Directivei (UE) 2019/713 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind combaterea fraudelor și a contrafacerii în legătură cu mijloacele de plată fără numerar și de înlocuire a Deciziei cadru 2001/413/JAI a Consiliului, prin adoptarea Legii nr. 207/2021 s-a urmărit a se clarifica sensul și scopul instrumentelor de plată electronică, introducerea noțiunilor de instrument de plată fără numerar și monedă electronică, adaptarea infracțiunilor de presupuse fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronică, inclusiv prin monede virtuale, precum și adaptarea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică la standardele impuse de prevederile directivei. Prin Legea nr. 207/2021, la art. 180 au fost introduse trei noi definiții, respectiv instrument de plată fără numerar, moneda electronică și moneda virtuală, însă ceea ce prezintă relevanță pentru speța de față este definiția instrumentului de plată fără numerar, reglementată în cuprinsul alin. (1), și anume: "un dispozitiv, un obiect sau o înregistrare, protejat/ă, material sau nematerial sau o combinație a acestora, altul decât moneda cu valoare circulatorie și care, singur sau împreună cu o procedură sau un set de proceduri, permite transferul de bani sau valoare monetară, inclusiv prin monedă electronică sau monedă virtuală." Se constată că, spre deosebire de instrumentul de plată electronică, astfel cum a fost explicitat și clarificat prin Decizia cadru 2001/413/JAI, instrumentul de plată fără numerar are un conținut neechivoc, în sensul că se arată faptul că
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.