ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 462/2021

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 336 alin. (1) din C. pen. formulată de inculpatul A..

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, la termenul de judecată din data de 08.04.2021, inculpatul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen., în susținerea căreia a arătat că, deși prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, instanța de contencios constituțional a apreciat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, întrucât lipsește de previzibilitate norma de incriminare, după publicarea deciziei menționate nu au avut loc schimbările legislative prevăzute în decizia de admitere.

Astfel, inculpatul a susținut că, în prezent, art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțional, întrucât întreg conținutul articolului criticat este lipsit de previzibilitate și claritate, fiind în contradicție cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Analizând cererea formulată, reținând dispozițiile prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel a constatat, în esență, că autorul excepției a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. cu referire la "momentul prelevării", dispoziție analizată de către Curtea Constituțională a României și declarată neconstituțională.

În concret, evocând și Decizia nr. 24 din 8 octombrie 2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea de apel a constatat că nu poate reține criticile autorului excepției potrivit cărora art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțional, întrucât aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 20, în condițiile în care, după publicarea deciziei menționate, nu au avut loc schimbările legislative prevăzute în decizia de admitere.

În considerarea celor expuse anterior, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de către inculpatul A..

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A., prin apărător ales, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 28 aprilie 2021.

În motivarea cererii, recurentul recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., susținând, referitor la condițiile de admisibilitate a cererii, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (5) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate este ridicată de părți, în fața unei instanțe judecătorești, ea privește dispoziții dintr-o lege care au legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, recurentul a arătat că Decizia nr. 732 din data de 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, se referă în mod particular la sintagma "la momentul prelevării probelor biologice (...)", nefiind reținut ca neconstituțional art. 336 alin. (1) din C. pen. în ansamblul său, motiv pentru care, în opinia apărării, este îndeplinită și condiția potrivit căreia prevederea legală criticată să nu fi fost anterior declarată neconstituțională.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate, inculpatul A. a arătat că art. 336 alin. (1) din C. pen., în lipsa sintagmei "la momentul prelevării probelor biologice", nu respectă cerințele constituționale referitoare la calitatea, previzibilitatea și claritatea legii, fiind contrar dispozițiilor art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 din Constituția României raportat la art. 7 pct. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

În concret, recurentul a susținut, în esență, că lipsa intervenției legiuitorului pentru a pune conținutul incriminării alin. (1) al art. 336 din C. pen. în acord cu Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege, prevăzută în mod expres în conținutul textului criticat.

Așadar, aprecierea practicii judiciare conform căreia "neconstituționalitatea momentului prelevării/recoltării probelor de sânge din art. 336 alin. (1) din C. pen. atrage aplicarea vechiului text de incriminare din O.U.G. nr. 195/2002" nu are niciun fel de fundament constituțional, contravenind efectelor abrogării vechii incriminări și a principiului in dubio pro reo.

Examinând recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Evaluând excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte apreciază, similar primei instanțe, că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

În aceste coordonate de principiu, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția a fost ridicată de către o parte din proces (apelantul-inculpat A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului declarată împotriva Sentinței penale nr. 58/22.01.2021 pronunțată de Judecătoria Galați, în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte notează că prin Decizia nr. 732 din data de 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. și a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

În considerentele deciziei anterior menționate, instanța de contencios constituțional a reținut, în esență, următoarele:

"Îmbibația alcoolică se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la un moment de timp mai mult sau mai puțin îndepărtat de momentul săvârșirii infracțiunii, care este cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Odată cu oprirea în trafic încetează starea de pericol pentru valorile sociale ocrotite de dispozițiile art. 336 din C. pen., astfel încât, raportat la momentul prelevării mostrelor biologice, tragerea la răspundere penală nu se justifică. Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale mai sus menționate." (parag. 26)

În acest context factual, Înalta Curte reține că nu este admisibilă o nouă cerere de sesizare a instanței de contencios constituțional cu o excepție de neconstituționalitate vizând același text de lege.

În ceea ce privește susținerea apărării în sensul că cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, întrucât dispozițiile rămase în cuprinsul art. 336 alin. (1) din C. pen., după pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 732 din data de 16 decembrie 2014, nu mai corespund condițiilor de claritate și previzibilitate a legii, Înalta Curte constată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra acestui aspect, stabilind limitele în care textul este constituțional.

Astfel, prin decizia menționată s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor criticate în legătură cu momentul prelevării mostrelor biologice, decizia fiind de admitere parțială, Curtea Constituțională statuând în sensul că doar soluția legislativă privind sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Deși suficientă constatarea neîndeplinirii condiției ca textul de lege criticat să nu fi fost anterior declarat neconstituțional, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că nu este însă îndeplinită nici condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Astfel, prin demersul efectuat, recurentul nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispoziției legale criticate. Criticile aduse de inculpat dispoziției legale a cărei neconstituționalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acesteia în raport cu conținutul propriu-zis in abstracto.

Practic, susținând că "urmare a încetării efectelor juridice ale sintagmei găsite neconstituționale, conținutul juridic al incriminării contestate a suferit un vid, dispărând din conținut momentul relevant de care se ține cont în stabilirea alcoolemiei ce va sta la baza acuzației penale (...), neputându-se ști de către destinatar care este momentul la care valoarea alcoolemiei din sânge este relevant pentru sancționarea penală", recurentul urmărește, în realitate, extinderea aplicării deciziei Curții Constituționale la norma amintită în integralitatea sa. Or, asupra efectelor deciziei în cauză, instanța de contencios constituțional a statuat deja, iar o modificare a deciziei nu poate face obiectul excepției prin extinderea neconstituționalității la dispoziția legală în ansamblu, iar nu doar la sintagma în cauză, solicitare ce excedează, în mod vădit, competenței Curții Constituționale.

Înalta Curte subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune jurisdicției constituționale problematica privind efectele unei decizii anterior pronunțate, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

O atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci exclusiv la tranșarea unei probleme de interpretare și aplicare a unei decizii de admitere pronunțată de Curtea Constituțională.

De altfel, Înalta Curte reține faptul că inculpatul A., în motivarea cererii de recurs a menționat, în mod expres, că motivul pentru care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 336 alin. (1) din C. pen. constă într-o interpretare eronată a dispozițiilor criticate de către instanțele de judecată, ulterior pronunțării Deciziei nr. 732 din data de 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale, ca efect al înlăturării sintagmei declarate neconstituționale, "lăsând la latitudinea subiectivă a organelor judiciare prevederea sau lipsa incriminării (...)".

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2021.

GGC-GR