ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2020 pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. x/2020, petenta SC "A." SRL, în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, a solicitat anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 a Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău, încheiat de către inspectorul de muncă B. și a Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x din 16.01.2020, întocmit de către inspectorul de muncă B., la sediul ITM Bacău.

Prin Sentința civilă nr. 1953 din data de 19.06.2020 Judecătoria Bacău a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată din oficiu și a respins plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, ca fiind introdusă de o persoană în privința căreia nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al petentei.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Bacău a reținut că potrivit art. 80 alin. (1) C. proc. civ. părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.

Acțiunea a fost semnată de numitul C., invocându-se calitatea acestuia de reprezentant legal al petentei.

Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

Art. 82 alin. (1) C. proc. civ. prevede că atunci când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

În conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. (1) teza întâi, instanța a pus în vedere petentei ca până la termenul de judecată stabilit în cauză, să facă dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii, respectiv să depună un extras, în copie, din registrul public în care este menționată împuternicirea sa, potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., sub sancțiunea anulării.

Instanța a constatat că, deși petenta a primit adresa instanței la data de 25.05.2020, prin intermediul unui funcționar sau persoană însărcinată cu primirea corespondenței, care a semnat și a ștampilat dovada de primire, potrivit înscrisului de la fila x, totuși, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței până la termenul de judecată din data de 19.06.2020 și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată, în vederea complinirii obligației în ședința de judecată.

În consecință, având în vedere și dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea ca fiind formulată de o persoană în privința căreia nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al petentei.

1.2. Calea de atac exercitată.

Împotriva Sentinței civile nr. 1953 din data de 19.06.2020, pronunțată de Judecătoria Bacău a declarat apel petenta SC "A." S.R.L.

Prin Decizia nr. 61 din data de 19.01.2021, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul formulat de petenta SC "A." S.R.L., a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Bacău a reținut incidența dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., (aplicabile în apel conform art. 482 C. proc. civ.) potrivit cărora "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei", precum și faptul că prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond pârâta-intimată a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, iar la primul termen de judecată din 19 iunie 2020, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a petentei.

Instanța de apel a constatat că prioritară în soluționare ar fi fost excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat în vreun fel, și abia ulterior era necesară soluționarea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a petentei.

Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a petentei, instanța a reținut că art. 80 C. proc. civ. stabilește că părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară. Potrivit art. 151 alin. (4) C. proc. civ., reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor. Din textul de lege arătat reiese că persoana juridică poate fi reprezentată prin administratorul societății, așa cum rezultă din evidențele ORC Bacău.

Tribunalul a reținut că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție peremptorie, întrucât atrage sancțiunea anulării cererii, dar care începe prin a avea un efect dilatoriu deoarece nulitatea nu intervine automat, la data la care se invocă, ci doar dacă nu se face dovada calității de reprezentant în termenul acordat de instanță.

Tribunalul a observat că apelantul a depus în fața instanței de apel certificatul constatator nr. x/19.10.2020 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului din care rezultă că reprezentantul apelantei S.C. A. S.R.L. este C., iar plângerea contravențională a fost semnată de numitul C., invocându-se calitatea acestuia de reprezentant legal al petentei.

Constatând așadar că apelanta a dovedit calitatea de reprezentant a celui care a semnat acțiunea, nemaifiind întrunite condițiile anulării cererii de chemare în judecată, față de dispozițiile art. 480 C. proc. civ., Tribunalul a admis apelul formulat de apelant S.C. A. S.R.L., a anulat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Bacău, urmând ca instanța de fond să analizeze atât excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, cât și fondul plângerii contravenționale.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 25.02.2021 sub nr. x/2020*.

Prin Sentința nr. 2061 din data de 16 aprilie 2021, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău, invocată de către intimat prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de către petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Bacău a reținut incidența disp. art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 108/1999 R - pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, potrivit cărora, contestațiile formulate împotriva actelor cu caracter administrativ încheiate de inspectorii de muncă sunt soluționate potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. g): "instanță de contencios administrativ, denumită în continuare instanță, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și tribunalele administrativ-fiscale".

Totodată, art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Instanța a constatat că Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020 a fost întocmit de către I.T.M Bacău și reprezintă un act administrativ individual ce poate fi contestat în condițiile art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare revenind în cazul de față, secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, având în vedere că sediul petentei se află în mun. Suceava, jud. Suceava.

În consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău și a declinat competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Suceava.

De asemenea, instanța a reținut că petenta, prin prezenta plângere contravențională, a solicitat și anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.01.2020.

Prin Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.01.2020, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 8.000 RON pentru nerespectarea dispozițiilor prev. de art. 20 din Legea nr. 319/2006, emis în baza Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău, prin care s-a constatat încălcarea aceluiași articol de lege. Așadar, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.01.2020 a fost emis în baza Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău, astfel că instanța a reținut în cauză incidența art. 99 alin. (2) teza finală, ce prevede că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

În cauza de față, având în vedere legătura indisolubilă dintre cele două procese-verbale, raportat la consecințele pe care o posibilă anulare a Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 întocmit de către I.T.M Bacău ar avea supra temeiniciei Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.01.2020, în lumina admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău referitor la capătul de cerere constând în anularea Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020, instanța a considerat că Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, este competentă material să soluționeze ambele capete principale de cerere formulate prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În consecință, raportat la considerentele anterior expuse, instanța a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată la data de 26.04.2021 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020*.

Prin Sentința civilă nr. 334 din data de 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a disjuns cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău privind contestația împotriva Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 emis de I.T.M. Bacău și a dispus înregistrarea sub un nou număr de dosar cu repartizarea manuală la completul inițial investit C7 Fcont. N. A admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, referitor la contestația împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/16.01.2020 întocmit de I.T.M. Bacău și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "plângere contravențională" în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Suceava a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, soluționarea litigiilor având ca obiect plângeri contravenționale este dată în competența instanței în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În speță, astfel cum rezultă din Procesul-verbal contestat nr. x din data de 16.01.2020, contravenția reținută în cuprinsul acestuia a fost săvârșită pe raza municipiului Bacău.

Tribunalul a mai reținut că, în urma trimiterii spre rejudecare a cauzei, Judecătoria Bacău a fost investită cu fondul plângerii contravenționale, din moment ce indicațiile instanței de control erau în sensul că instanța de fond avea să analizeze atât excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Bacău în ceea ce privește Procesul-verbal de control nr. x/16.01.2020, cât și fondul plângerii contravenționale.

Totodată s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 687/2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cuprinsul căreia Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa anterioară, că, "deși în cuprinsul Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 există și prevederi specifice materiei contenciosului administrativ, aceasta nu conduce la transformarea tuturor dispozițiilor ordonanței menționate în prevederi de natura legii organice, deoarece astfel s-ar ajunge la completarea Constituției, care reglementează expres și limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi, printre care nu figurează și dispozițiile legale privind stabilirea și sancționarea contravențiilor".

În sensul art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituție, prin contencios administrativ se înțelege acea modalitate prin care, prin intermediul justiției, cetățenii sunt apărați de eventualele abuzuri ale autorităților administrației publice, adică ale primarilor, consiliilor locale, prefecților, miniștrilor și ale Guvernului însuși.

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În schimb, O.G. nr. 2/2001 cuprinde reglementări al căror scop îl constituie sancționarea unor comportamente care aduc atingere acelor valori sociale care, deși nu se bucură de protecția legii penale, trebuie apărate prin mijloace extrapenale.

Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în M. Of. nr. 425/17.06.2003, că în dreptul românesc contravențiile au fost scoase de sub incidența legii penale și au fost supuse unui regim administrativ. Dar scoaterea acestora din domeniul ilicitului penal nu echivalează cu introducerea lor sub cupola Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, lege care are în vedere raporturile stabilite între cetățean și autoritățile publice prin acte administrative, iar nu prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act normativ.

În baza acestor considerente, Curtea a constatat că procesului-verbal de contravenție nu i se aplică dispozițiile de drept comun ale Legii contenciosului administrativ întrucât raportul juridic nu este stabilit între cetățean și autoritate publică, ci prin încălcarea conduitei prescrise printr-un act administrativ.

Norma de competență incidentă capătului de cerere reprezentat de plângerea contravențională fiind prevăzută de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competența de soluționare a pricinii îi aparține Judecătoriei Bacău.

În consecință, față de obiectul celor două capete de cerere, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din C. proc. civ., Tribunalul a disjuns cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Suceava în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău privind contestația împotriva Procesului-verbal de control nr. x/16.01.2020 emis de I.T.M. Bacău, în privința căreia a reținut competența sa materială și teritorială, iar în ce privește plângerea contravențională a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "plângere contravențională" în favoarea Judecătoriei Bacău.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecății s-a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/16.01.2020, prin care petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 8.000 RON pentru nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 20 din Legea nr. 319/2006 referitoare la modul în care se respectă de către persoana juridică prevederile legislației în domeniul relațiilor de muncă/securități și sănătății în muncă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente.

Potrivit art. 39 alin. (4) Legea nr. 319/2006 "Constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 4.000 RON la 8.000 RON încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a) și b), Art. 13 lit. a), d) - f), h) - m) și o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) și ale art. 32 alin. (2).

Potrivit art. 43 alin. (1) din același act normativ menționează că "Prevederile art. 39 alin. (2) - (9) și ale art. 40 se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Cum Legea nr. 319/2006, în baza căreia petenta a fost sancționată, nu conține prevederi derogatorii privind competența materială în cazul plângerilor contravenționale ci precizează că aceasta se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2011, urmează a se aplica dreptul comun în materie, respectiv O.G. nr. 2/2001.

Astfel, Înalta Curte constată că în raport de obiectul cauzei, se vor avea în vedere dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora, plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În acest context, Înalta Curte reține că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instituie o competență materială absolută, astfel încât competența judecătoriei de la locul săvârșirii contravenției nu poate fi înlăturată.

În raport de cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție atacat, instanța reține că fapta contravențională imputată petentului a fost constatată de către agentul constatator al intimatului în localitatea Bacău, menționând în mod expres că împotriva procesului-verbal de contravenție, contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării, iar plângerea se va depune la Judecătoria Bacău.

Având în vedere aspectele precizate și în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, instanța reține că locul constatării contravenției din prezenta cauză, respectiv localitatea Bacău se află în circumscripția Judecătoriei Bacău.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul S.C. A. S.R.L. și intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - NN