ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2021

HOTĂRÂRE

20.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 10.08.2020, contestatorul A. a chemat în judecată intimata B. S.R.L. pentru anularea deciziei de sancționare nr. 740/RH emisă de intimată la data de 26.06.2020, obligarea intimatei la suma de 20.000 RON reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 196/10.02.2021 Tribunalul Timiș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, cu motivarea că reclamantul domiciliază și are locul de muncă în județul Bacău, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 și ale art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 03.03.2021.

Prin sentința civilă nr. 638/2021 din 10 septembrie 2021, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția de necompetenta teritoriala și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în aplicarea art. 210 din Legea nr. 62/2011 că, în speță, reclamantul a optat să investească cu soluționarea cererii de chemare în judecată tribunalul în circumscripția căruia se află locul său de muncă (acesta fiind, conform actului adițional nr. x/28.12.2018, aflat la dosar, Tribunalul Timiș, la punctul de lucru din C., județul Timiș).

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a solicitat anularea deciziei de sancționare emisă de intimată și obligarea acesteia la plata sumei de 20.000 RON reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată.

Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, "(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul."

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Prin aceste norme legale se instituie o competență teritorială alternativă în cazul salariaților, care pot introduce acțiunea fie la domiciliul sau reședința acestora, fie la instanța în a cărei rază teritorială se află locul lor de muncă. Derogarea de la regula de drept comun se justifică prin aceea că de cele mai multe ori calitatea de reclamant o are angajatul, căruia i se creează astfel o facilitate.

În speță, se constată că, potrivit înscrisurilor de la dosar, domiciliul reclamantului se află în județul Bacău, iar conform actului adițional nr. x/28.12.2018 la contractul individual de muncă, aflat la dosarul Tribunalului Timiș, locul de muncă al acestuia este situat la punctul de lucru din C., județul Timiș.

În consecință, atât Tribunalul Bacău, cât și Tribunalul Timiș sunt deopotrivă competente să soluționeze prezenta cauză, elementul determinant în stabilirea competenței fiind voința reclamantului.

Astfel, reclamantul având posibilitatea să opteze pentru una din cele două instanțe, a înțeles să investească Tribunalul Timiș cu soluționarea cauzei, instanță care, fiind deopotrivă competentă, nu își putea declina competența.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Timiș, inițial învestit, în a cărui circumscripție se află locul de muncă al reclamantului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.