ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2898/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2898/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 mai 2022
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., prin B. și C. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Roman, prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea procesului-verbal de recepție finală nr. 8481/02.05.2019 prin care s-a dispus respingerea recepției finale a obiectivului "reabilitare și modernizare zona de agrement-bazin de înot, str. x, f. n., Municipiul Roman, jud. Neamț
- efectuarea recepției finale a obiectivului anterior arătat, în conformitate cu dispozițiile legale
- restituirea sumei de 41881,85 RON, încasată necuvenit la data de 16.07.2017 prin executarea contului de garanții de bună execuție.
Prin sentința civilă nr. 146 pronunțată la data de 17 februarie 2021, Treibunalul Neamț a admis excepția lipsei calității de reprezentanți și a anulat cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin B. și C..
Împotriva acestei sentințe, s-a formulat recurs de către reclamanta A. S.R.L., iar prin Decizia nr. 506 pronunțată la data de 07 septembrie 2021, Curtea de Apel Bacău a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând în considerente că numitții B. și C. au atribuții de reprezentare a societății.
1.2. Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. x/14.06.2018, Municipiul Roman prin primar D. în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. a solicitat:
- obligarea paratei la reconstituirea garanției de buna execuție în cuantum de 63520,55 RON prin plata acesteia în contul x, deschis la Trezoreria Municipiului Roman, nr. 6717/29.04.2013, ce a avut ca obiect realizarea obiectivului "Reabilitare și modernizare zona de agrement-bazine de înot"
- obligarea paratei la plata sumei de 42426 RON, reprezentând diferența dintre suma executata din garanția de buna execuție și valoarea prejudiciului creat prin deprecierile constatate la lucrarea supusa garanției.
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
Prin sentința civilă nr. 709 pronunțată la data de 26 noiembrie 2020, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de Municipiul Roman.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Municipiul Roman prin primar, iar prin Decizia nr. 375/2021 pronunțată la data de 20 mai 2021, Curtea de Apel Bacău a respins recursul formulat ca nefondat.
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău a reținut faptul că numitul C. prezent în sala de judecată la termenul din 13 mai 2021 nu are calitatea de reprezentant al societății intimate-pârâte A. întrucât potrivit relațiilor de Oficiul Național al Registrului Comerțului, existente la dosarul cauzei și dispuse de instanță din oficiu A. S.R.L. are ca reprezentant legal pe numitul E., F. - celălalt administrator, fiind decedat la acest moment, existând un dosar de partaj succesoral. Drept urmare, a apreciat Curtea de Apel Bacău că dl. C. nu are calitatea de reprezentant al societății intimate S.C. A. S.R.L., motiv pentru care nu poate răspunde în fața instanței în această calitate.
A reținut Curtea de Apel Bacău că numitul E. este menționat în registrul ORC ca fiind administratorul societății intimate S.C. A. S.R.L., nefiind consemnată o demisie a numitului E., iar aceste mențiuni sunt opozabile terților și instanței de judecată.
Cererea de revizuire exercitată împotriva deciziei nr. 506 din 07 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 octombrie 2021, revizuentul Municipiul Roman prin primar G. a solicitat revizuirea deciziei nr. 506 din 07 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În esență a susținut revizuentul că Decizia nr. 506/07.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău încalcă autoritatea de lucru judecat a celor reținute de aceeași instanță prin încheierea din data de 13 mai 2021 din dosarul nr. x/2018 pe care s-a sprijinit Decizia nr. 375/2021 a Curții de Apel Bacău.
Susține revizuentul că prin încheierea din data de 13 mai 2021 din dosarul nr. x/2018 Curtea de Apel Bacău a reținut că reprezentantul legal al A. S.R.L. este dl. E., iar dl. C. nu are calitatea de reprezentat al societății, dar ulterior, prin Decizia nr. 506/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 aceeași instanță a reținut, în cuprinsul considerentelor care au stat la baza adoptării soluției, faptul că numiții B. și C. au calitatea de reprezentanți legali ai societății, consideră ca sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Decizia nr. 506/2021 încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al celor statuate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021 ărin incheierea menționată.
Invocă și practică judiciară, respectiv Decizia nr. 14/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apărările formulate în cauză
Intimata A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Analizând, cu prioritate, termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente:
Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., situație în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Hotărârile considerate a fi potrivnice de către revizuentul Municipiul Roman sunt reprezentate de decizia nr. 506 din 07 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 și decizia nr. 375 din 20 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.
În speță, ultima hotărâre rămasă definitivă este decizia 506 din 07 septembrie 2021, data rămânerii definitive a acestei hotărâri fiind chiar data pronunțării, întrucât nu este supusă căii de atac a apelului sau recursului.
Prin urmare, termenul de exercitare a cererii de revizuire este de o lună, calculat de la data de 07 septembrie 2021, iar conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., acest termen, care s-a împlinit la data de 07 octombrie 2021.
Având în vedere că revizuentul a depus cererea de revizuire prin poștă, la data de 08 octombrie 2021, Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În sensul celor indicate mai sus, Înalta Curte va avea în vedere aspectele statuate de Curtea Constituțională prin punctele 15 - 20 ale deciziei sale nr. 346 din 6 iunie 2020, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, potrivit cărora:
Curtea a analizat, prin decizia menționată, o critică similară celei din cauza de față, potrivit căreia termenul de o lună prevăzut în acest sens începe să curgă de la momentul pronunțării celei de-a doua hotărâri, astfel că persoana interesată se află în imposibilitatea de a utiliza această cale de atac atunci când nerespectarea autorității de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menționat, deoarece nu poate lua cunoștință de acestea în timp util. Față de această critică, Curtea a reținut că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepției de neconstituționalitate, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor.
Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea.
În ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.
În consecință, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și nu contravine prevederilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită.
De altfel, Curtea a mai reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.
Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității cererii de revizuire, promovată împotriva deciziei civile nr. 506 din 07 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 cu consecința respingerii acestei cereri, ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată din oficiu.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul Municipiul Roman împotriva Deciziei nr. 506/2021 din 07 septembrie 2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2020 ca tardiv formulată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Recursul se depune la ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2022.