ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1170/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursurilor deduse judecății, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 31.05.2017 sub nr. x/2016/a1, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., prin administrator judiciar C.., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cu privire la imobilul situat în Piatra Neamț, str. x bis, județul Neamț, să constate transmiterea din patrimoniul pârâtei a dreptului de proprietate asupra imobilului și a dreptului de coproprietate forțată și perpetuă asupra părților comune din imobil împreună cu terenul aferent, în indiviziune, precum și a dreptului de folosință asupra cotei părți din terenul aferent construcției; în subsidiar, a solicitat instanței să constate calitatea de constructor a reclamantei și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de acordul pârâtei în privința predării dreptului de folosință asupra cotei părți din terenul aferent construcției și a dreptului de cofolosință forțată și perpetuă asupra tuturor părților comune din imobil, drept de folosință ce urmează a fi exercitat până la data predării dreptului de proprietate/respectiv coproprietate în condițiile stipulate în convenție.

La 12.02.2018, reclamanta și-a completat acțiunea introductivă, solicitând introducerea în cauză a U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar în calitate de pârâtă și obligarea acesteia la recepția imobilului situat în Piatra Neamț, str. x bis, județul Neamț, în raport cu art. 1.560 C. civ., și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare, prin care să se constate transmiterea din patrimoniul pârâtei a dreptului de proprietate asupra imobilului arătat anterior, a dreptului de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților comune, împreună cu terenul aferent, în indiviziune, identificat prin suprafața din acte 860 m.p., suprafață măsurată 828 m. p., situat în Mun. Piatra Neamt, str. x bis, înscris în Cartea Funciară a mun. Piatra Neamț cu nr. vechi x, număr cadastral x; în subsidiar, cu privire la teren, a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de transmitere a dreptului de superficie asupra cotei părți din terenul aferent construcției, pe toată durata de existență a construcției; reclamanta a mai solicitat în subsidiar, constatarea calității sale de investitor, în vederea efectuării formalităților în cartea funciară și obligarea pârâtei B. S.R.L. la predarea imobilului identificat mai sus și a folosinței asupra părților comune din imobil, obligarea pârâtei U.A.T. Municipiul Piatra Neamț la emiterea certificatului de atestare a stadiului realizării construcției și a procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcției; tot în subsidiar, a solicitat constatarea intervenirii rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare și construire și obligarea pârâtei B. S.R.L. la restituirea sumei de 47.250 euro cu T.V.A., echivalent în RON a sumei de 220.185 RON.

Prin sentința civilă nr. 641F/20.12.2018, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar, a admis în parte acțiunea formulată împotriva pârâtei B. S.R.L. și a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/15.06.2015 la S.P.N. D. și E., cu privire la imobilul situat în Piatra Neamț, str. x nr. 3bis județul Neamț și a respins ca nefondată cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 47.250 euro.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 432/11.12.2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 47.250 Euro (fără T.V.A.) reprezentând preț imobil; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta B. S.R.L.

În memoriul său de recurs, recurenta-reclamantă a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut că antecontractul de vânzare a fost încheiat după edificarea imobilului și că se impune respingerea susținerii reclamantei referitoare la finanțarea investiției, fapt ce a condus la respingerea cererii de constatare a calității de investitor.

Subliniind că prețul imobilului a fost achitat prin compensare și că imobilul a fost construit cu bunurile sale, recurenta-reclamantă a evocat art. 6 din H.G. nr. 273/1994 și art. 1.854 C. civ. și a arătat că aceste texte legale nu fac referire la finanțarea exclusiv cu bani a investiției și nici nu limitează prețul doar la sume de bani.

A mai susținut că operațiunea compensării a fost realizată doar pentru exprimarea în valoare monetară a prețului imobilului în vederea înscrierii acestui fapt în evidențele notariale, prin încheierea promisiunii de vânzare.

După evocarea art. 3 alin. (1) și a art. 6 alin. (1) din Regulamentul privind recepția construcțiilor, recurenta-reclamantă a arătat că însuși legiuitorul face o distincție între proprietar, investitor și executant, chiar titular de autorizație de construcție.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a făcut trimitere la criticile expuse mai sus, iar în completarea acestora a arătat că instanța de apel în mod eronat a reținut că dreptul de dispoziție și control asupra lucrărilor a fost exercitat de pârâtă și nu de către recurenta-reclamantă, ca investitor. Or, această motivare încalcă prevederile art. 1.851 C. civ., în sensul în care legea încuviințează executantului controlul propriei lucrări.

Sub acest aspect, a relevat că noțiunea "urmărește îndeplinirea lui" nu este echivalentă unei paze juridice, iar în ceea ce o privește cea care trebuia să urmărească executarea construcției era administrația locală, astfel că era întemeiată solicitarea sa de obligare a autorității la efectuarea recepției imobilului.

A mai arătat că nu este de acord cu transferul asupra sa a culpei constructorului, iar prezentul demers are ca scop cel puțin emiterea certificatului de atestare a stadiului realizării construcției și a procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcției.

Recurenta-reclamantă a mai menționat că Legea nr. 50/1991 a fost modificată într-un sens care-i profită, iar planul urbanistic general al orașului Piatra Neamț a fost modificat, context în care blocul de locuințe complinește toate cerințele prevăzute de planul urbanistic.

Recurenta-pârâtă, a solicitat admiterea recursului său, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a arătat că au fost aplicate greșit dispozițiile art. 1.554 alin. (1) C. civ., întrucât a fost obligată la restituirea unei prestații pe care nu a primit-o efectiv, respectiv să-i achite reclamantei suma de 47.250 euro.

Potrivit recurentei-pârâte, rezoluțiunea are ca și consecință repunerea părților în situația anterioară și, întrucât partea adversă nu a făcut dovada efectuării unei plăți, ci doar a unei compensări pentru contravaloarea imobilului, a concluzionat că instanța nu poate dispune mai mult decât desființarea actelor efectuate de părți, respectiv anularea actelor de compensare care s-au realizat între societăți, în vederea achitării prețului stipulat în antecontract.

În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor.

Recurenta-pârâtă B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului acesteia ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul pârâtei, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și a nulității recursului, în baza art. 486 alin. (1) lit. e) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La 07.04.2021 recurenta-reclamantă a depus note scrise, învederând deschiderea procedurii falimentului său și numirea lichidatorului judiciar F. și Reorganizare S.P.R.L.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; nicio parte nu a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 16.03.2022, rectificată la 06.04.2022, Înalta Curte a respins excepția lipsei de interes a recurentei-reclamantei și a admis excepția netimbrării recursului pârâtei, pentru motivele arătate în încheierea menționată.

Prin aceeași încheiere, a fost admis în principiu recursul reclamantei și s-a stabilit termen în ședință publică, în raport cu art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul pârâtei S.C. B. S.R.L., constatând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul din 16.03.2022, când a fost admisă excepția netimbrării recursului, Înalta Curte urmează a-l anula, ca netimbrat, în temeiul art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Trecând la examinarea recursului reclamantei S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele:

Situația de fapt stabilită în apel, judicios reținută și amplu expusă, constă în încheierea între părți a antecontractului de vânzare autentificat sub nr. x/15.06.2015 la S.P.N. D. și E., prin care pârâta B. S.R.L. s-a obligat să transfere în patrimoniul reclamantei A. S.R.L. dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Piatra Neamț, str. x bis, județul Neamț și asupra cotei părți din terenul aferent construcției.

Demersul judiciar urmărește obligarea pârâtului Municipiul Piatra Neamț, prin Primar la recepționarea lucrărilor și emiterea certificatului de atestare a edificării construcției, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare și, în subsidiar, constatarea calității de investitor a reclamantei, rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară cu privire la imobilul identificat mai sus.

Prima instanță a admis în parte acțiunea, în sensul că a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare enunțat și repunerea părților în situația anterioară, constând în anularea operațiunilor de compensare efectuate în vederea achitării prețului contractului; totodată, a respins în rest acțiunea.

Sentința astfel pronunțată a fost schimbată în parte în apel, în sensul obligării pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 47.250 euro, fără T.V.A., reprezentând prețul imobilului, prin decizia care formează obiect al recursului de față, întemeiat în drept pe ipotezele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sau când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat în mod formal, fără argumente care să conducă la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări contradictorii ori numai a unor motive străine de natura cauzei, neputându-se identifica critici de nelegalitate ce ar putea fi subsumate acestuia.

În acest sens, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat o presupusă motivare contradictorie și străină de natura pricinii, prin prisma căreia susține că instanța de apel greșit a apreciat că antecontractul de vânzare a fost încheiat ulterior edificării imobilului, context în care i-au fost respinse afirmațiile legate de finanțarea investiției și cererea de constatare a calității sale de investitor.

Exigențele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. impun ca, pentru a fi incident, motivele oferite de instanța de apel să fie în totalitate străine de natura pricinii ori să fie contradictorii ori dezlegările succesiv stabilite prin acestea să fie, consecutiv, incompatibile.

Or, recurenta-reclamantă nu subliniază aceste vicii de nelegalitate, ci impută instanței de apel o motivare criticabilă din punctul de vedere al situației de fapt statuate. Aceste elemente, însă, nu se circumscriu motivului de recurs invocat, ci tind să repună în dezbatere starea de fapt ca rezultat al evaluării probelor, cu referire la temeinicia acțiunii introductive în ceea ce privește constatarea calității de investitor a recurentei-reclamante. Mai mult, deși se face referire la unele norme legale, subliniindu-se modul de stabilire a prețului, a compensării sau a finanțării investiției, autoarea căii de atac nu arată în ce constă relevanța acestora din perspectiva motivului de recurs invocat.

Al doilea motiv de recurs, circumscris art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduce în dezbatere critici ce vizează exclusiv dispozițiile date asupra capătului de cerere vizând constatarea calității de investitor a recurentei-reclamante și a celui privind obligarea pârâtului Municipiul Piatra Neamț la recepția imobilului.

Niciuna dintre criticile subsumate acestui motiv de recurs nu este fondată.

Referitor la chestiunea vizând constatarea calității de investitor cu privire la apartamentul aflat în discuție, autoarea căii de atac face trimitere la argumentele subsumate primului motiv de recurs invocat și, în completarea lor, susține că instanța de apel nefondat a reținut că dreptul de dispoziție și control asupra lucrărilor a fost exercitat de recurenta-pârâtă și nu de către recurenta-reclamantă, subliniind că motivarea sub acest aspect încălcă art. 1.851 C. civ.

Acțiunea în constatarea calității de investitor a recurentei-reclamante și, în subsidiar, obligarea recurentei-pârâte la predarea apartamentului aflat în discuție și a intimatului-pârât la emiterea unui certificat de atestare privind edificarea construcției, a fost formulată în considerarea raporturilor desfășurate între părțile litigante.

În justificarea calității de investitor, recurenta-reclamantă afirmă faptul că apartamentul a fost construit cu bunurile sale și că prevederile art. 6 din H.G. nr. 273/1994 și ale art. 1.854 C. civ. nu fac referire doar la sume de bani în ce privește finanțarea investiției sau prețul contractului; de altfel, arată că această compensare a vizat contravaloarea bunurilor ce fuseseră livrate recurentei-pârâte și a fost realizată doar pentru exprimarea în valoare monetară a prețului imobilului în vederea înscrierii în evidențele notariale.

Sub un prim aspect, Înalta Curte notează că recurenta-reclamantă face trimitere la conținutul prevederilor art. 6 din Regulamentul privind recepția construcțiilor din 18.05.2017, aprobat prin H.G. nr. 343/2017, act normativ care nu este aplicabil în cauză, în condițiile în care antecontractul de vânzare a fost încheiat anterior acestei date, respectiv la 15.06.2015, context în care este aplicabil Regulamentul în forma aflată în vigoare la această dată.

Noțiunea de "investitor" este definită de art. 22 din Legea nr. 10/1995, potrivit căruia "Investitorii sunt persoane fizice sau juridice care finanțează și realizează investiții sau intervenții la construcțiile existente în sensul legii (...)" și de art. 2 din Regulamentul privind recepția construcțiilor, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, în forma aflată în vigoare din 15.06.2015, conform căruia "investitorul este persoana fizică sau juridică care încheie contractul de executare de lucrări de construcții, urmărește îndeplinirea lui și preia lucrarea".

Totodată, în conformitate cu art. 4 din același Regulament "Pentru lucrările de construcții și instalații aferente acestora, indiferent de sursa de finanțare, de forma de proprietate sau de destinație, recepțiile se vor organiza de către ordonatorii de credite sau proprietari, care, în sensul prezentului regulament, au calitatea de investitori".

Calitatea de investitor nu se rezumă doar la definiția dată de textele legale enunțate, întrucât o astfel de particularitate presupune o serie de obligații ce revin unui investitor în materia executării lucrărilor de construcții și care nu au fost evidențiate de recurenta-reclamantă, aceasta limitându-se la simple afirmații. Mai mult, în urma analizei particularității cauzei, curtea de apel a subliniat că recurenta-reclamantă are calitatea de promitentă-cumpărătoare, iar antecontractul de vânzare aflat în discuție a fost autentificat la 15.06.2015, ulterior edificării imobilului bloc de locuințe.

Evocând caracterul nefondat al reținerii în sarcina recurentei-pârâte a exercitării dreptului de dispoziție și control asupra lucrărilor, autoarea căii de atac a făcut trimitere la o presupusă încălcare a prevederilor art. 1.851 C. civ., care reglementează noțiunea contractului de antrepriză.

Înalta Curte notează că acest text legal este străin de cele învederate de recurenta-reclamantă, iar în considerarea art. 1.855 C. civ., contractul încheiat de părți nu poate fi calificat drept un contract de antrepriză, ci, așa cum este menționat în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare și contract de construire, părțile au calitatea de promitent vânzător (recurenta-pârâtă) și promitent cumpărător și beneficiar al construcției (recurenta-reclamantă).

Așadar, după cum în mod judicios a reținut curtea de apel, recurenta-reclamantă nu se poate prevala de calitatea de investitor, în condițiile în care această calitate aparține pârâtei B. S.R.L., cea care a exercitat toate prerogativele în legătură cu dreptul de dispoziție asupra lucrărilor de construcție executate.

Un alt set de critici invocate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează obligațiile ce reveneau intimatei-pârâte U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar în vederea urmăririi executării construcției, recurenta-reclamantă subliniind că acesta a stat în pasivitate în perioada de construire supradimensionată a imobilului și că apartamentul a fost contractat în limitele autorizației de construire, astfel încât apreciază întemeiat capătul de cerere privind obligarea autorității locale la efectuarea recepției imobilului.

Totodată, a mai relevat că nu este de acord cu transferul culpei constructorului în sarcina sa, prin invocarea deciziei date în interesul legii nr. 13/2019 și că scopul demersului său constă în emiterea de către U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar a certificatului de atestare și a procesului-verbal de constatare privind stadiul realizării construcției, evidențiind că în urma modificările survenite ulterior în planul urbanistic general al orașului blocul de locuințe complinește cerințele prevăzute în acesta.

Înalta Curte constată că întregul raționament dezvoltat gravitează în esență în jurul situației de fapt și a probelor administrate, precum și asupra modului în care acestea au fost interpretate și valorificate în primă instanță și în apel, îndeosebi în ce privește soluția dată în contradictoriu cu intimata-pârâtă U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar cu privire la obligarea acesteia la recepția imobilului, aceste aspecte ținând de temeinicia, nu de legalitatea hotărârii atacate și imprimând criticii un pronunțat caracter formal.

De acea, instanța supremă apreciază că, în privința soluției care o privește pe intimata-pârâtă U.A.T. Municipiul Piatra Neamț, prin Primar nu există o reală critică în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală, criticile recurentei-reclamantei nejustificând casarea ei, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar G.. împotriva deciziei nr. 432/2019 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2022.