ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2021

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărâ astfel, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut următoarele:

Analizând contestația la executare dedusă judecății, Curtea a reținut că, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori micșorare a pedepsei.

În prezenta cauză, petentul condamnat, care se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, invocând cazul de contestație la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat să se dispună îndreptarea erorilor materiale strecurate în conținutul sentinței penale nr. 110 din data de 25.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, în sensul înlăturării reținerii infracțiunii de omor sau schimbarea încadrării juridice a faptelor de omor și tâlhărie în infracțiunea de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art. 236 C. pen. și să fie adaptată pedeapsa în raport de această infracțiune, nu de infracțiunea de omor.

În opinia Curții, motivul invocat de condamnatul contestator nu s-a întemeiat pe aspecte ce țin de executarea hotărârii definitive pronunțate împotriva sa, ci au tins la o reexaminare a unor probleme de fond și, astfel, nu au putut fi încadrate în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., arătându-se, totodată, că la soluționarea unei contestații la executare se pot analiza doar impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict prevăzute de acest text de lege.

Mai mult, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr. 4/2017 Sent. C.A.A.- nr. 8/2016 RG- nr. 1630/2015 RGNR pronunțată la data de 22.02.2017 de Curtea de Apel cu Jurați din Perugia, în reformarea sentinței nr. 527/2016 pronunțată la data de 18.04.2016 de Judecătorul de Instrucție din cadrul Tribunalului din Terni, definitivă la 24.05.2018, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni: respectiv, omor prev. de art. 110, 628 alin. (3) nr. 1 și alin. (3) quinques C. pen. italian, tâlhărie prev. de art. 110, 584, 61 nr. 2 și 112 alin. (1) C. pen. italian și privare de libertate prev. de art. 110, 81 alin. (2), (60)5, 61 nr. 2 și 112 alin. (1) C. pen. italian.

Pe cale de consecință, această sentință a fost recunoscută prin sentința penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, constatându-se că infracțiunile săvârșite au corespondent în legislația română în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.

De asemenea, s-a reținut că instanța de recunoaștere nu poate schimba încadrarea juridică a faptelor, cum a solicitat petentul, ci doar are posibilitatea să adapteze pedeapsa când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, așa cum dispune art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, chiar și în situația în care în sarcina inculpatului s-ar fi reținut numai infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, așa cum susține petentul, instanța de fond a constatat că această infracțiune se pedepsește, potrivit art. 236 C. pen., cu închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Ori, prin sentința italiană, care a fost recunoscută prin sentința penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare și astfel această pedeapsă nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art. 236 C. pen. și, pe cale de consecință, nu se putea modifica pedeapsa la care a fost condamnat petentul, în sensul micșorării acesteia, așa cum se solicită de către acesta.

Împotriva sentinței penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021 a formulat contestație, în termen legal, condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 18 octombrie 2021, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 6.

Contestatorul condamnat A. nu a depus motivele de contestație, însă, cu ocazia dezbaterilor la termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2021, apărătorul din oficiu al acestuia a reiterat motivele privind contestația la executare precizate în fața primei instanțe, în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 584 din C. pen. italian are drept corespondent infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen. român, iar nu pe cea de omor calificat, prevăzută de art. 188 coroborat cu art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. român, cum, în mod eronat, s-a reținut de către Curtea de Apel Craiova.

Examinând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., invocat de contestatorul condamnat, reglementează două posibile incidente ce pot interveni fie la momentul punerii în executare a hotărârii judecătorești, fie pe parcursul executării sancțiunii penale - când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Cu titlu de exemplu, în jurisprudența națională au fost calificate ca nelămuriri ce pot forma obiectul contestației la executare: omisiunile de indicare, în cazul dispoziției de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, a organului care va exercita supravegherea sau a obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a)-d) din C. pen. înlocuirea entităților în cadrul cărora persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere va presta munca neremunerată în folosul comunității; indicarea greșită a funcției/ocupației interzise prin aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 lit. g) din C. pen. în dispozitivul hotărârii definitive, în condițiile în care funcția indicată era diferită față de cea menționată în rechizitoriu și în considerentele sentinței de condamnare.

Referitor la împiedicarea la executare, în jurisprudența națională au fost calificate ca astfel de situații: omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării, întrucât absența dispoziției de arestare împiedică executarea dispoziției de admitere a cererii de extrădare; existența unui caz suplimentar de amânare a predării ivit ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în procedura specială a executării mandatului european de arestare; omisiunea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii pentru una dintre pedepsele aplicate printr-o hotărâre definitivă anterioară în urma contopirii mai multor pedepse; schimbarea numelui persoanei condamnate anterior punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei.

În cauză, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 4/2017 Sent. C.A.A.- nr. 8/2016 RG- nr. 1630/2015 RGNR, pronunțată la data de 22.02.2017 de Curtea de Apel cu Jurați din Perugia, în reformarea sentinței nr. 527/2016, pronunțată la data de 18.04.2016 de Judecătorul de Instrucție din cadrul Tribunalului din Terni, definitivă la 24.05.2018, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni: respectiv, omor prev. de art. 110, 628 alin. (3) nr. 1 și alin. (3) quinques C. pen. italian, tâlhărie prev. de art. 110, 584, 61 nr. 2 și 112 alin. (1) C. pen. italian și privare de libertate prev. de art. 110, 81 alin. (2), (60)5, 61 nr. 2 și 112 alin. (1) C. pen. italian.

De asemenea, prin sentința penală nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, s-a constatat că infracțiunile săvârșite au corespondent în legislația română în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.

Prin contestația la executare formulată, contestatorul aduce critici cu privire la raționamentul instanței avut în vedere la momentul recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Italia. Astfel, contestatorul condamnat A., practic, a susținut că, urmare a recunoașterii hotărârii pronunțate de autoritățile judiciare din Italia, instanța nu a respectat dispozițiile art. 166 alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004, în momentul în care a stabilit corespondentul și a adaptat pedeapsa în infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.

Înalta Curte constată că aceste critici puteau fi formulate doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanță sau prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, aceasta poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fără a putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei.

Drept urmare, întrucât aspectele invocate de contestatorul condamnat A. reprezintă chestiuni de fond, care au intrat în puterea lucrului judecat, prin rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 110 din data de 25.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., pentru a fi examinate pe calea contestației la executare.

De asemenea, așa cum instanța de fond în mod corect a reținut, Înalta Curte constată că pedeapsa de 18 ani stabilită de instanța de recunoaștere pentru infracțiunile de omor calificat prev. de art. 188, art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen. și tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea de tâlhărie ce a avut ca urmare moartea victimei, conform art. 236 C. pen. (pedepsită cu închisoarea de la 7 la 18 ani și interzicerea exercitării unor drepturi) și, pe cale de consecință, pedeapsa nu poate suferi modificări sub aspectul cuantumului pe calea contestației la executare, în lipsa intervenției unei cauze de micșorare intervenită după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 194 din 5 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.

GGC - MM