ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 936/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Târgu-Jiu, împotriva sentinței penale nr. 125/2018 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin neapelare la data de 09.08.2018, ca nefondată.

Pentru a se pronunța această soluție, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 125, pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 15.06.2018 în dosarul nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a recunoscut hotărârea nr. 445-2013, pronunțată la data de 30.09.2013 de Curtea Provincială din Caceres, definitivă la 07.07.2014, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 179 corob. cu art. 178 C. pen. spaniol, amenințări grave necondiționate, prev. de art. 169.2 C. pen. spaniol și 1 violență fizică și psihică obișnuită, prev. de art. 173.2 C. pen. spaniol, care au corespondent în legislația română în infracțiunile de viol, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. d) C. pen. și amenințare, prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare, menționate anterior, într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 1994 de zile calculate la data de 24.01.2018 și, în continuare, de la 25.01.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Sentința penală nr. 125/15.06.2018 a rămas definitivă prin neapelare la data de 09.08.2018, fiind emis la 10.08.2018 mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 139/2018 pentru pedeapsa de 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare pe numele persoanei condamnate A..

Persoana condamnată a fost transferată din Spania în România la data de 12.09.2018, iar în prezent este încarcerată în Penitenciarul Târgu Jiu, unde execută pedeapsa închisorii.

La data de 07.09.2021 persoana condamnată A. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 125/15.06.2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018, solicitând contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată în Spania, așa cum a fost precizată în ședința de judecată din data de 16.09.2021.

Analizând contestația la executare dedusă judecății, Curtea a constatat următoarele:

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația la executare se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b)când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c)când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d)când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Instanța învestită cu soluționarea unei contestații la executare poate doar analiza impedimentele ivite cu prilejul executării sau să dea lămuririle necesare dacă sentința executată este neclară și se limitează doar la motivele strict prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen.

Prin contestația la executare, ce formează obiectul prezentului dosar, contestatorul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea de condamnare pronunțată în Spania, potrivit regulilor prevăzute de art. 38 și art. 39 din C. pen. român.

Curtea a reținut că în situația transferării persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, situație în care se află contestatorul, recunoașterea hotărârilor de condamnare se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 rep.

Or, art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 rep. prevede că instanța română are posibilitatea să adapteze pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent doar în două situații: când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română, respectiv când durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În cazul concursului de infracțiuni nu pot fi, așadar, aplicate dispozițiile legii penale române, pedeapsa rezultantă putând fi adaptată doar dacă "depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română".

În cauză, pedeapsa pe care o execută contestatorul, respectiv 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare, nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, care este de 30 de ani închisoare, conform art. 60 C. pen. și nici totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, pedeapsa rezultantă de 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare fiind stabilită în urma cumulului pedepselor de: 9 ani și o zi închisoare pentru săvârșirea infractiunii de viol, prev. de art. 179 corob. cu art. 178 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) C. pen. 1 an, 3 luni și o zi închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințări grave necondiționate, prev. de art. 169.2 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracțiunea de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen.. 1 an și 9 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de violență fizică și psihică obișnuită, prev. de art. 173.2 C. pen. spaniol, care are corespondent în legea română în infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 194 alin. (1) lit. d) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termenul legal, contestatorul-condamnat A., acesta precizând în contestația formulată că va arăta motivele în fața instanței.

La termenul din data de16.11.2021, contestatorul A. a arătat că solicită contopirea pedepselor aplicate prin hotărârea instanței spaniole și recunoscute de instanța română, conform dispozițiilor art. 599 alin. (4) C. proc. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. rap. la art. 40 alin. (5) C. pen.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

După cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestatia la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit, de regulă, înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive sau în cursul executării acesteia.

Contestația contra executării hotărârii penale poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fiind o modalitate de înlăturare sau modificare a pedepsei, fără însă a putea fi analizate ori reanalizate prin intermediul său aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă. Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte reține că hotărârea nr. 445-2013, pronunțată la data de 30.09.2013 de Curtea Provincială din Caceres, definitivă la 07.07.2014, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani, 12 luni și 2 zile închisoare, a fost recunoscută prin sentința penală nr. 125, pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 15.06.2018 în dosarul nr. x/2018, și constată că persoana condamnată putea formula critici cu privire la modalitatea de calcul a pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România doar în cursul judecării fondului cauzei sau/și prin exercitarea căii de atac a apelului (cale de atac de care condamnatul nu a uzat, sentința rămânând definitivă prin neapelare), neputând face obiectul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Ori, prin prezenta contestație la executare contestatorul aduce critici cu privire la raționamentul instanței din momentul recunoașterii sentinței penale din străinătate și a dispunerii executării, în continuare, a pedepsei închisorii în România. După cum s-a menționat, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția pentru motive ce au fost soluționate deja definitiv, căpătând autoritate de lucru judecat.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul- condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 181 din data de 16 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2021.