ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 653/2023

Ședința publică din data de 05 octombrie 2023

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 28 din 06 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de apel a reținut că, prin sentința penală nr. 28 din 06 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2019, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, și s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Spania, a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 și 40 și 74 C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep, a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania privind transferarea cetățeanului român A., încarcerat în Spania, cu ultimul domiciliu din România în orașul Bechet, județul Dolj, în vederea executării pedepsei închisorii într-un penitenciar din România, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

În referatul întocmit de Parchet s-a reținut că, la data de 28.10.2019, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova lucrarea cu nr. x/2019 având ca obiect cererea formulată de către autoritățile judiciare din Spania privind transferarea persoanei condamnate A., deținut în Spania, în vederea executării pedepsei privative de libertate de 14 ani închisoare într-un penitenciar din România.

Din documentele înaintate a rezultat că cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani (5110 zile) închisoare prin sentința nr. 812/12 din data de 22.11.2012 pronunțată de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la data de 18.06.2013, în sarcina acestuia reținându-se că, în perioada 2010-2011, în mod repetat, a întreținut raporturi sexuale cu o minoră în vârstă de 13 ani, prin constrângerea acesteia, fapta fiind prevăzută de art. 183 alin. (3) și (4) și art. 74 din C. pen. spaniol ca infracțiune continuă de abuz sexual asupra unui minor de 13 ani, reglementată în legislația română ca infracțiune de viol săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Din certificatul transmis a rezultat că, după sesizarea faptei, cetățeanul român A. a părăsit teritoriul statului spaniol, fiind arestat în Londra la data de 11.10.2011 și predat în Spania la data de 27.10.2011, unde a fost judecat în stare de arest preventiv.

Din verificările efectuate a rezultat că cetățeanul român A. a fost reținut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru 24 ore, în baza unei semnalări introduse în SIS de autoritățile spaniole în aceeași cauză, și a fost arestat în vederea predării pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 13.04.2011 și până la 17.04.2011, prin încheierea din data de 13.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011, fiind pus în libertate la data de 17.04.2011, întrucât nu a fost prezentat mandatul european de arestare.

A. a fost de acord să fie transferat în România în vederea executării pedepsei.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel Craiova a reținut că a fost investită în procedura de recunoaștere și executare a hotărârii străine de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în procedura prevăzută de art. 153-170 din Legea 302/2004 rep, prin care au fost transpuse în legislația internă dispozițiile Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, autoritatea judiciară din statul de condamnare înaintând în statul de executare certificatul prevăzut în anexa 5 la lege; cetățeanul român A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 și 40 și 74 C. pen. spaniol, faptele având corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, față de aspectul că infracțiunea continuată de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 și 40 și 74 C. pen. spaniol, pentru care a fost stabilită o pedeapsă de 14 ani închisoare, are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care maximul special al pedepsei este de 12 ani închisoare, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004 rep s-a solicitat acordul autorităților judiciare spaniole pentru adaptarea pedepsei, în sensul reducerii până la maximul special prevăzut de legea română pentru infracțiunea similară.

Demersurile instanței s-au concretizat în răspunsul statului solicitant, autoritățile judiciare spaniole comunicând la dosarul cauzei, la termenul din data de 3 februarie 2020, că sunt de acord cu adaptarea pedepsei, cuantumul pedepsei ce s urmează a fi executată fiind de 12 ani închisoare.

Din cuprinsul certificatului a reieșit că A. a fost prezent la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea și și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România, fiind de acord cu transmiterea certificatului și a hotărârii judecătorești.

Potrivit mențiunilor certificatului și din înscrisurile înaintate s-a reținut că A. a părăsit teritoriul Spaniei la data de 28.02.2011, când a fost denunțat, a fost arestat la Londra la data de 11.10.2011 în baza unui mandat european de arestare și predat autorităților spaniole la data 27.10.2011. Până la inițierea procedurii de transfer a executat 2555 zile închisoare calculate la data de 08.10.2018, deduse din pedeapsa totală și în continuare, de la această dată la zi, pedeapsa fiind executată complet la 06.10.2023.

S-a constatat astfel că sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 rep., întrucât hotărârea este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legea română, persoana condamnată este cetățean român, și-a exprimat acordul cu privire la transferul în România în vederea executării pedepsei și nu există vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Instanța a constatat astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și a recunoscut sentința penală nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Spania, a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 30 și 40 și 74 C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep., instanța a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă, totodată dispunând transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare, într-un penitenciar din România, cu deducerea din pedeapsă a perioadei executată de 2555 zile, calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018, la zi.

De asemenea, curtea de apel a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A., cererea fiind înregistrată inițial la Judecătorul de Supraveghere a Pedepsei Privative de Libertate din cadrul Penitenciarului Craiova - Pelendava, fiind scoasă de pe rol și trimisă administrativ către Judecătoria Craiova, formându-se dosarul nr. x/2022.

Contestatorul condamnat A. a solicitat deducerea unor zile din pedeapsă considerate ca executate ca urmare a obținerii unor diplome de calificare, pe perioada în care executa pedeapsa în Spania; de asemenea, a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută, a perioadei considerate executate pe baza muncii prestate în Spania, respectiv a unui număr de 1.993 de zile.

Prin sentința penală nr. 795 din data de 10 martie 2023 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen. cu aplicarea art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a Judecătoriei Craiova și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția Penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 20.03.2023, sub nr. x/2023.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 106 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A., ca nefondată.

Astfel, s-a reținut că pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea unor adrese către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, respectiv Centrul Penitenciar Topas și Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autoritățile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum și numărul de zile de muncă prestate și dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative și să înainteze extras din legislația în materie, precum și actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.

Relațiile au fost comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, la data de 16.02.2022.

În răspunsul transmis autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deținutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică).

De asemenea, au fost menționate dispozițiile din legislația spaniolă privind condițiile în care se poate acorda liberarea condiționată ca urmare a participării la activități lucrative.

Evaluând datele concrete ale cauzei, s-a constatat că autoritățile spaniole nu au transmis o hotărâre judecătorească și nici un act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situație față de care nu se poate reține că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Altfel spus, autoritățile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ, iar nu și acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 12 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenție în penitenciarele din Spania.

Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenție pe teritoriul acestui stat, instanța statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește recunoașterea perioadei cât a prestat muncă remunerată pe timpul cât a fost încarcerat în statul emitent, împrejurare care să poată fi valorificată potrivit art. 100 alin. (3) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, s-a constatat că Legea nr. 302/2004 nu prevede în mod expres această posibilitate.

Curtea de Apel a constatat, însă, că petentul A. a solicitat deducerea zilelor din pedeapsă considerate ca executate ca urmare a obținerii unor diplome de calificare pe perioada în care a executat în Spania pedeapsa, precum și deducerea din pedeapsa pe care o execută a perioadei considerate executate pe baza muncii prestate în Spania, respectiv a unui număr de 1993 de zile, existând astfel, identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări cu cele asupra cărora instanța s-a mai pronunțat prin sentința penală nr. 106 din 06 mai 2022 a Curții de Apel Craiova când a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A..

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație condamnatul A., fără a motiva în scris calea de atac, concluziile apărătorului desemnat din oficiu fiind consemnate, pe larg, în cuprinsul practicalei prezentei hotărâri.

Examinând contestația de față prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care condamnatul A. a solicitat deducerea, din pedeapsa în executarea căreia se află, a unor zile considerate ca executate ca urmare a obținerii unor diplome de calificare, precum și a muncii prestate în timpul detenției în penitenciarele din Spania, anterior predării.

Cererea astfel formulată constituie o contestație la executare care își găsește temeiul în dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 156 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, " (1) În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată, "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător".

Aceste texte de lege, care garantează că, în procedura de transferare, persoanele condamnate vor beneficia de toate deducerile de pedeapsă acordate în statul emitent până la momentul transferării efective în România, instituie în sarcina instanțelor naționale obligația deducerii din pedeapsa privativă de libertate care trebuie executată în România, atât a duratei pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, cât și, dacă este cazul, a numărului de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În considerarea acestor dispoziții legale, cetățeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.

Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoșterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile acestui stat, care urmează a fi recunoscute în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând datele concrete ale speței prin prisma considerațiilor teoretice expuse, Înalta Curte constată că, în susținerea cererii sale, condamnatul A. nu a depus, iar în urma diligențelor instanței, autoritățile spaniole nu au transmis vreun act judiciar prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca urmare a muncii prestate în penitenciarele din Spania, anterior predării către autoritățile române.

În acest sens, se observă că, în urma diligențelor efectuate de Curtea de Apel Craiova, la dosarul cauzei a fost transmisă adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca prin care au fost înaintate: raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018(la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiționată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secția a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 și tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obține beneficiile eliberării condiționate.

Altfel spus, în urma diligențelor instanței de fond, autoritățile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ anterior menționate, iar nu și acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 14 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenție în penitenciarele din Spania.

De altfel, din înscrisurile transmise la dosar de autoritățile spaniole rezultă că persoana condamnată A. a prestat muncă (remunerată) doar în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019 - 02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019 - 25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), fără să fi beneficiat însă de o reducere corespunzătoare a pedepsei ca urmare a acestui fapt.

Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenție pe teritoriul acestui stat, instanța statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, nu poate proceda la valorificarea perioadei cât persoana condamnată a prestat muncă remunerată în unitățile de detenție ale statului de condamnare nici în condițiile art. 100 alin. (3) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, întrucât, pe de o parte, dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu prevăd în mod expres această posibilitate, iar pe de altă parte, jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene interzice statului de executare să aplice dreptul propriu privind executarea pedepselor, în locul dreptului statului emitent.

Ca urmare, constatând că statul spaniol nu a acordat condamnatului A. o reducere de pedeapsă ca efect al muncii prestate de acesta în Penitenciarul Topas, în perioadele anterior menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b), raportat la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 272 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 340 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din 28 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 5 octombrie 2023.