ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 533/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 106 din data de 06 mai 2022, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat A. deținut în Penitenciarul Craiova-Pelendava, ca nefondată.

Pentru a hotărî în acest, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 28 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 06.02.2020 în dosarul nr. x/2019 a fost admisă cererea formulată de autoritățile spaniole, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 3

și 4

și 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 28/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 02.03.2020, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28/2020 pentru pedeapsa de 12 ani închisoare pe numele condamnatului A.. Condamnatul a fost transferat în România la data de 26.11.2020, fiind deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava, unde execută pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a menționat că prin contestația la executare, petentul A. a solicitat recunoașterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas Salamanca, Spania, în perioada 2013-2019.

Curtea de apel a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, respectiv Centrul Penitenciar Topas și Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autoritățile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum și numărul de zile de muncă prestate și dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative și să înainteze extras din legislația în materie, precum și actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.

Relațiile au fost comunicate de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, la data de 16.02.2022. În răspunsul transmis autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deținutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menționat dispozițiile din legislația spaniolă privind condițiile în care se poate acorda liberarea condiționată, ca urmare a participării la activități lucrative.

Conform art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, iar potrivit art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Instanța a reținut că prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei se poate înțelege și orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor. Printre aceste situații, se poate încadra și o eventuală recunoaștere a unor zile ca fiind considerate executate ca urmare a muncii prestate, deoarece au incidență cu privire la termenul la care condamnatul devine propozabil în comisia de liberare condiționată și, atrage o micșorare a pedepsei.

Însă, în limitele de competență trasate instanței, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

Dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

În considerarea acestor dispoziții legale, cetățeanul român condamnat într-un stat membru al Uniunii Europene printr-o hotărâre judecătorească definitivă, recunoscută în România, care a beneficiat, în statul de condamnare, de recunoașterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, își păstrează acest drept și ulterior transferării sale într-un loc de deținere din țara de origine, el urmând să producă efecte identice în ambele ordini juridice, atât a statului de condamnare, cât și a statului de executare.

Pentru a produce însă astfel de efecte, recunoșterea ca executată a unei perioade de timp, ca efect al muncii prestate și a conduitei pozitive pe parcursul executării pedepsei sau a altor instituții ale statului de condamnare, trebuie să fie acordată printr-o hotărâre judecătorească sau un act judiciar emis de autoritățile acestui stat, care urmează a fi recunoscute în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Evaluând datele concrete ale cauzei prin prisma dispozițiilor legale menționate, se constată că autoritățile spaniole nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească și niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situație față de care nu se poate reține că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În urma diligențelor efectuate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, la dosarul cauzei au fost transmise: adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca, raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiționată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secția a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 și tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obține beneficiile eliberării condiționate.

Altfel spus, autoritățile statului de condamnare au transmis exclusiv documentele cu caracter informativ anterior menționate, iar nu și acte judiciare prin care contestatorului să i se fi recunoscut ca executată o parte din pedeapsa de 12 ani închisoare, ca urmare a muncii prestate în perioada de detenție în penitenciarele din Spania.

Or, în lipsa unei hotărâri judecătorești sau a unui act judiciar emis de autoritățile statului de condamnare, prin care condamnatului să i se fi recunoscut ca executată o anumită perioadă de timp, ca efect al muncii prestate în detenție pe teritoriul acestui stat, instanța statului de executare nu poate proceda la reducerea corespunzătoare a pedepsei în executarea căreia se află acesta, în condițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., raportat la art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește recunoașterea perioadei cât a prestat muncă remunerată pe timpul cât a fost încarcerat în statul emitent, împrejurare care să poată fi valorificată potrivit art. 100 alin. (3) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 se constată, pe de o parte, că Legea nr. 302/2004 nu prevede în mod expres această posibilitate. Pe de altă parte, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea din 08.11.2016, pronunțată în cauza C-554/14, Atanas Ognyanov a statuat că "Articolul 17 alin. (1) și (2) din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretat în sensul că se opune unei norme naționale interpretate astfel încât să autorizeze statul de executare să acorde persoanei condamnate o reducere de pedeapsă ca urmare a muncii pe care aceasta a prestat-o în cursul detenției sale în statul emitent în condițiile în care autoritățile competente din acest din urmă stat nu au acordat, în conformitate cu dreptul acestuia, o asemenea reducere de pedeapsă." S-a reținut totodată, în considerentele acestei hotărâri, la paragraful nr. 44 că "înainte de recunoașterea hotărârii de condamnare de către statul de executare și transferarea persoanei condamnate în acest din urmă stat, revine statului emitent sarcina de a stabili reducerile de pedeapsă aferente perioadei de detenție executate pe teritoriul său. Numai acesta din urmă este competent să acorde o reducere de pedeapsă pentru munca prestată înaintea transferării și, dacă este cazul, să indice statului de executare această reducere în certificatul menționat la articolul 4 din Decizia-cadru 2008/909. Prin urmare, statul de executare nu poate, în mod retroactiv, să aplice dreptul său privind executarea pedepselor și în special reglementarea sa referitoare la reducerile de pedeapsă în locul dreptului statului emitent în ceea ce privește partea din pedeapsă care a fost deja executată de persoana în cauză pe teritoriul acestui din urmă stat."

Împotriva sentinței penală nr. 106 din data de 06 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestație.

Examinând sentința atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În cauză, contestatorul condamnat a solicitat recunoașterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas Salamanca, Spania, în perioada 2013-2019.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004 a fost modificată succesiv, în varianta consolidată, așa cum a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 411 din data de 27 mai 2019, fiind prevăzută obligativitatea deducerii perioadelor de reducere acordate de statul emitent.

Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată "Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent."

De asemenea, în cuprinsul dispozițiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 este reglementată obligativitatea recunoașterii perioadelor de reducere acordate de statul emitent, chiar și prin hotărâri ulterioare transferării persoanei condamnate, astfel:

"În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6)."

În acest sens, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 28 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 06.02.2020 în dosarul nr. x/2019, definitivă prin neapelare, a fost admisă cererea formulată de autoritățile spaniole, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013. În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă și s-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018 la zi.

Totodată, se reține că în urma diligențelor efectuate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, la dosarul cauzei au fost transmise: adresa din 15.02.2022 emisă de Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, Salamanca însoțită de raportul de la Centrul Penitenciar Topas, din care rezultă că persoana condamnată a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică), articolele din C. pen. spaniol referitoare la eliberarea condiționată, copie de pe hotărârea AP Valencia, secția a 4-a, din 22.11.2012, în baza căreia a fost emisă Executoria 57/2013 și tabelul cuprinzând datele de luat în considerare pentru a obține beneficiile eliberării condiționate.

Însă, prin decizia nr. 15 din 22 mai 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casție și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că: "După transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România."

Astfel, din durata pedepsei privative de libertate se poate deduce, exclusiv, durata perioadei privative de libertate executate în statul emitent. Durata muncii prestate în străinătate nu poate fi scăzută din pedeapsa aplicată, deoarece intervalul de timp menționat nu constituie o executare efectivă a pedepsei pe teritoriul statului străin.

Perioada avută în vedere la stabilirea termenului pentru eliberare anticipată din executarea pedepsei, ca urmare a muncii prestate și a bunei conduite în timpul detenției din străinătate, nu este de natură să conducă la deducerea pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare străine, nefiind o cauză de micșorare a pedepsei sau de înlăturare (eventual parțială) a consecințelor condamnării, ci se referă la un mod de individualizare a executării pedepsei.

În aceste condiții, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 06 mai 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 106 din data de 06 mai 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2022.