ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 aprilie 2022

Asupra conflictului de competență de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2266/2021 din data de 28.09.2021 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în temeiul art. 47 și art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 a fost admisă excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de petentul-condamnat A. în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că prin cererea formulată și înregistrată pe rolul aceleiași instanțe la data de 06.04.2021 sub nr. x/2021 (înaintată pe cale administrativă de Tribunalul Dolj), petentul-condamnat A. a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

De asemenea, a menționat că prin sentința penală nr. 28/06.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole, a constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev. de art. 183, 3 0 și 4 0 și 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă.

A dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România și a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018 la zi, dispunând și emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În continuare, s-a mai reținut că în baza acestei sentințe penale a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28 din 02.03.2020 de Curtea de Apel Craiova.

Față de excepția necompetenței materiale invocate la termenul din data de 28.09.2021, Judecătoria Sectorului 5 București a arătat că, potrivit art. 141 alin. (9) pct. ii) din Legea nr. 302/2004, "În cazul în care sunt incidente dispozițiile alin. (6) lit. b) pct. (ii), la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină și totodată:

(i) nu va schimba o pedeapsă privativă de libertate într-o pedeapsă pecuniară;

(ii) va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent, numărul de zile care urmează să fie deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent".

De asemenea, a reținut că petentul a formulat prezenta cerere prin care a solicitat recunoașterea zilelor de eliberare anticipată obținute urmare muncii prestate de către autoritățile judiciare din Spania.

Astfel, instanța a constatat că, deși, la dosarul cauzei nu se găsesc documentele cu informațiile relevante soluționării cauzei ce trebuie solicitate autorităților judiciare străine privind perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul, acest aspect nu ar putea determina o prorogare a discuției asupra instanței competente să soluționeze prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât vorbim despre o competență materială a instanței inferioare, care ar putea afecta actele/probele efectuate de instanța necompetentă până la declinare. În susținerea, acestor considerente instanța invocă și decizia de speță nr. 132/15.02.2021 a Înaltei Curți.

Neprezentarea de către condamnat a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și implicit al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Totodată, a avut în vedere și dispozițiile art. 141 alin. (17) din același act normativ, instanța apreciind că, indiferent de obiectul cauzei, respectiv contestație la executare cu deducere zile obținute prin muncă în străinătate sau doar recunoaștere zile obținute prin muncă în străinătate, competența de soluționare ar aparține tot curții de apel, Legea nr. 302/2004 instituind o competență exclusivă a sa și nu se poate aprecia că ar putea fi soluționată această cerere de judecătorie în cazul calificării sale ca o contestație la executare întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. cu motivarea că recunoașterea zilelor reprezintă doar o cerere incidentală în proces, întrucât în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 147 din Legea nr. 302/2004, ci cele speciale prev. de disp. art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004.

Prin încheierea nr. 85 din data de 14 octombrie 2021 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. c) din C. proc. pen. și art. 141 alin. (17) din Legea nr. 302/2004 a fost trimisă cauza la completul CD 13 cu termen la data de 27.10.2021, spre competentă soluționare.

Instanța a constatat că sentința penală nr. 28/06.02.2020 a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, CD 13, motiv pentru care a apreciat că acesteia îi aparține competența să soluționeze cererea.

Prin sentința penală nr. 70 din 24 martie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, excepție invocată de instanță din oficiu privitor la contestația la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Pelendava și, în baza art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Totodată, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova și Judecătoria Sectorului 5 București și, în temeiul art. 50 alin. (2) din C. proc. pen. și a sesizat Înalta Curte pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel Craiova a arătat că, prin sentința penală nr. 28 din data de 06.02.2020 a fost admisă cererea formulată de autoritățile spaniole, constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev de art. 183, 3

0

și 4

0

și 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a adaptat pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Sentința penală nr. 28/2020 a rămas definitivă prin neapelare la data de 02.03.2020, fiind emis la aceeași dată mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 28/2020 pentru pedeapsa de 12 ani închisoare pe numele condamnatului A..

Condamnatul a fost transferat în România la data de 26.11.2020, fiind deținut în prezent în Penitenciarul Pelendava, unde execută pedeapsa de 12 ani închisoare.

Totodată, a mai reținut că prin contestația la executare ce formulează obiectul prezentului dosar, petentul A. a solicitat recunoașterea zilelor de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

Curtea de apel a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului, Judecătoria de Supraveghere Penitenciară Nr. 5 din Castilla Y Leon, B., respectiv Centrul Penitenciar Topas și Centrul Penitenciar Madrid III, pentru a comunica dacă persoana condamnată A. a prestat muncă pe durata executării pedepsei, de la încarcerare până la predarea sa către autoritățile române, iar în caz afirmativ să precizeze dacă a fost remunerată, precum și numărul de zile de muncă prestate și dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative dacă, potrivit legislației spaniole, perioada din pedeapsă care trebuie executată pentru a beneficia de liberare condiționată, se poate reduce ca urmare a participării la activități lucrative și să înainteze extras din legislația în materie, precum și actele judiciare prin care a fost acordată această reducere.

În răspunsul transmis, autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deținutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menționat dispozițiile din legislația spaniolă privind condițiile în care se poate acorda liberarea condiționată ca urmare a participării la activități lucrative.

Ca atare, a apreciat că sunt inciente în cauză prevederile art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

A mai avut în vedere și dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Raportând dispozițiile menționate la situația din cauză, Curtea de Apel Craiova a constatat că autoritățile spaniole nu au transmis o astfel de hotărâre judecătorească și niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului, situație față de care a apreciat că nu se poate reține că petentul a beneficiat de o reducere de pedeapsă, ca urmare a muncii prestate cât timp a fost încarcerat în statul emitent, care să poată fi recunoscută în condițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, Curtea de Apel Craiova a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale privitor la contestația la executare formulată de condamnatul A. și a constatat că, potrivit disp. art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., contestația la executare se poate formula atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Curtea de apel reține că prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, se poate înțelege și orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor. Printre aceste situații, se poate încadra și o eventuală recunoaștere a unor zile ca fiind considerate executate ca urmare a muncii prestate, deoarece au incidență cu privire la termenul la care condamnatul devine propozabil în comisia de liberare condiționată și, atrage o micșorare a pedepsei, iar potrivit disp. art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

Așadar, a constatat că punerea în executare a hotărârii penale are o reglementare proprie și există unele corelații între aceste norme și cele din partea generală a C. proc. pen., respectiv că instanța de executare, fiind prima instanță de judecată, determinarea ei se face practic prin aplicarea regulilor privitoare la competență din partea generală a C. proc. pen., instanța competentă să judece contestația la executare fiind instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care contestatorul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Având în vedere că infracțiunile pentru care a fost condamnat contestatorul A. au corespondent în legea națională în infracțiunea de viol în formă continuată, pentru care competența de judecată în fond aparține judecătoriei, instanța a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, acesta fiind instanța în a cărei rază teritorială se afla locul de deținere la data formulării cererii.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Craiova.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanțe între care s-a ivit conflictul de competență negativ, că cererea formulată de petentul A. are ca obiect contestația la executare prin care a solicitat să îi fie recunoscute zilele de muncă prestate în Centrul Penitenciar Topas B., Spania, în perioada 2013-2019.

Totodată, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 28/06.02.2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole, s-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. și s-a dispus recunoașterea sentinței penale nr. 812/12 pronunțată la data de 22.11.2012 de Curtea Provincială din Valencia, secția a IV-a, definitivă la 18.06.2013, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de abuz sexual al unui minor de 13 ani prev. de art. 183, 3 0 și 4 0 și 74 din C. pen. spaniol, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de viol în formă continuată prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rep. adaptând pedeapsa de 14 ani închisoare, în sensul reducerii acesteia la 12 ani închisoare, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiunea corespondentă. Prin urmare, a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei de 12 ani închisoare într-un penitenciar din România și a dedus din pedeapsă perioada executată de 2555 zile calculată la data de 08.10.2018 și în continuare de la 09.10.2018 la zi.

Potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004: "În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător."

Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în limitele învestirii sale în procedura prevăzută de art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, raportat la art. 597 și urm. din C. proc. pen., instanța română care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și punere în executare a hotărârii autorităților judiciare străine este îndrituită să recunoască și actele străine prin care se acordă reduceri din pedeapsa anterior recunoscută.

Totodată, Înalta Curte reține că, Curtea de Apel Craiova a dispus emiterea adreselor către autoritatea judiciară spaniolă emitentă a certificatului. Astfel, în răspunsul transmis, autoritatea judiciară spaniolă a precizat că deținutul A. a prestat 1993 zile de muncă remunerată pe timpul executării pedepsei în Penitenciarul Topas, în perioadele: 28.04.2014-11.07.2018 (la comisarul central), 18.03.2019-02.08.2019 (într-un atelier de manipulare), 02.10.2019-25.03.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică) și 01.07.2020-20.11.2020 (într-un atelier de tâmplărie metalică). De asemenea, a menționat dispozițiile din legislația spaniolă privind condițiile în care se poate acorda liberarea condiționată ca urmare a participării la activități lucrative.

Astfel, având în vedere că instanța care a recunoscut hotărârea este Curtea de Apel Craiova și că se solicită pe calea contestației la executare reducerea din pedeapsă a unei perioade anterioare transferării sale în România, competența de soluționare a prezentei cauze revine Curții de Apel Craiova, chiar dacă, la data formulării cererii, nu existau înscrisuri doveditoare, iar, ulterior, în urma efectuării adreselor de către curte, aceasta a considerat că autoritățile spaniole nu au transmis o hotărâre judecătorească și niciun act judiciar, prin care să i se acorde vreun drept contestatorului.

În același timp, Înalta Curte reține că, neprezentarea, de către condamnat, a unor înscrisuri care să probeze susținerile sale este irelevantă sub aspectul naturii juridice a cererii formulate și, implicit, al instanței competente, urmând a fi valorificată, în schimb, cu ocazia soluționării fondului cauzei.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, competentă să soluționeze contestația la executare este curtea de apel care a pronunțat hotărârea de recunoaștere și executare a pedepsei aplicate de instanța străină, respectiv Curtea de Apel Craiova, în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe contestatorul condamnat A. este Curtea de Apel Craiova, instanță căreia îi va trimite dosarul.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 aprilie 2022.