ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 434/2019

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din data de 31 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019, în baza art. 595 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul A., ca nefondată.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile avocaților din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că, A. se află în executarea mandatului de executare a pedepsei nr. 2 din 21 aprilie 2015 emis de Curtea de Apel Craiova în baza sentinței penale nr. 2 din 05 ianuarie 2015, definitivă la data de 03 martie 2015.

Prin sentința penală nr. 2 din 05 ianuarie 2015 s-a dispus recunoașterea hotărârii nr. 706 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Audiența Provincială, secția a 5 a, Valencia, definitivă prin sentința executorie nr. x/2010 pronunțată de aceeași instanță, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. spaniol care are corespondent în legislația românească în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen.

În ceea ce privește competența instanței de a soluționa prezenta contestație, s-a reținut că, deși condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 lit. d) din C. proc. pen., din declarația luată acestuia în ședință publică a rezultat că este nemulțumit că prin hotărârea prin care s-a recunoscut sentința de condamnare dispusă de către instanțele spaniole s-a reținut circumstanța agravantă a săvârșirii faptei într-un loc public, circumstanță ce nu mai este prevăzută ca și agravantă a infracțiunii. Astfel, curtea de apel a apreciat că, în realitate, contestatorul invocă o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, fiind incidente dispozițiile art. 598 lit. c) din C. proc. pen.. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., competența soluționării prezentei cererii a revenit Curții de Apel Craiova.

Analizând pe fond contestația formulată, instanța a reținut că aceasta este nefondată.

Astfel, s-a observat că, într-adevăr, așa cum a suținut contestatorul, infracțiunea pentru care a fost condamnat a fost săvârșită într-un loc public, respectiv în parcul situat pe strada x din Valencia, însă prin sentința penală nr. 2 din 05 ianuararie 2019 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a recunoscut sentința de condamnare, s-a reținut că infracțiunea respectivă are corespondent în legislația română în dispozițiile art. 188 raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen., care reglementează omorul săvârșit cu premeditare.

Așadar, instanța a constatat că nu a fost reținută circumstanța agravantă a săvârșirii faptei într-un loc public, circumstanță care, de altfel, nu mai era prevăzută la infracțiunea de omor calificat la data pronunțării respectivei hotărâri, și, implicit, nu s-a dat nicio relevanță juridică faptului că infracțiunea a fost comisă într-un loc public.

Pentru toate aceste motive, curtea de apel a respins contestația formulată de condamnatul A. ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 20 iunie 2019.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 24 septembrie 2019, condamnatul A., aflat în stare de detenție, a formulat o cerere prin care a arătat că își retrage contestația formulată.

În aceste condiții, examinând dispozițiile C. proc. pen., se observă că, potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (3) din C. proc. pen., contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

De asemenea, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal sau de parte prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

Așadar, având în vedere că prevederile textelor de lege sus menționate sunt îndeplinite, în sensul că, în cauză, condamnatul A., aflat în stare de deținere, și-a manifestat personal și în mod expres voința de a-și retrage calea de atac exercitată, declarația acestuia fiind consemnată de către administrația locului de deținere, Înalta Curte urmează să ia act de retragerea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 141 din data de 31 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 141 din data de 31 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2019.