ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Asupra contestației în anulare de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, s-au hotărât următoarele:

A fost admisă cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare spaniole.

În baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală nr. 706/21.12.2009, pronunțată de Audiența Provincială, secția a 5-a, Valencia, definitivă prin sentința executorie nr. 000129/2010, pronunțată de aceeași instanță, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. spaniol.

S-a dispus punerea în executare a pedepsei de 18 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. , deținută în Penitenciarul Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România.

A fost dedusă din durata pedepsei perioada executată de la 22.10.2008, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător hotărârii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina condamnatului persoană transferabilă, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, la data de 30 decembrie 2014, a fost înregistrată pe rolul său, sub nr. x/2014, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu nr. 13444/II/5/2014 din 29.12.2014, având ca obiect cererea formulată de Ministerul Justiției din Spania, privind transferarea cetățeanului român A., deținut în Centrul Penitenciar Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole, în România.

Cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv adresa cu nr. 86798/2014/13c a Ministerului de Justiție din Spania, expunerea faptelor pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat, sentința penală nr. 706/21.12.2009, pronunțată de Audiența Provincială, secția a 5-a Valencia nr. 20, sentința executorie nr. 129/2010, certificat stare de executare nr. x emis de aceeași autoritate juridică, dispozițiile legale aplicabile, precum și cererea prin care persoana condamnată A. a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei aplicate de autoritățile judiciare spaniole.

De asemenea, au fost atașate la dosarul cauzei fișa de evidență pentru CNP și fișa de cazier judiciar.

În cuprinsul referatului întocmit de parchet s-a reținut că, prin sentința penală nr. 706 din 21.12.2009, pronunțată de Audiența Provincială, secția a 5-a Valencia nr. 20, rămasă definitivă prin sentința executorie nr. 129/2010, cetățeanul roman A. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislația românească în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, constând în aceea că, în noaptea de 22 octombrie 2008, în timp ce se afla în parcul situat pe strada x din Valencia, a luat un drug mare de lemn, dintre cei utilizați la sprijinirea palmierilor și s-a îndreptat cu acesta spre locul în care victima B., care ingerase o cantitate mare de alcool, dormea pe niște cartoane și a început să o lovească pe aceasta în mod violent și repetat cu drugul în zona feței.

În urma actelor de agresiune, victima B. a suferit multiple fracturi și plăgi la nivelul feței, care i-au provocat moartea prin asfixie, prin bronhoaspirația sângelui și obstrucția pătrunderii aerului.

S-a reținut că autorul A. a săvârșit fapta de omor cu premeditare, știind că victima se afla în stare de ebrietate și dormea.

Persoana condamnată A. a fost reținută la data de 22.10.2008 și s-a aflat în stare de arest preventiv de la data de 23.10.2008 până la data de 24.11.2010, în total 764 zile, care i-au fost deduse din pedeapsa aplicată.

La data de 25.11.2010, persoana condamnată A. a început executarea pedepsei de 18 ani închisoare.

A fost avut în vedere că persoana condamnată A. mai are de executat din pedeapsa aplicată un rest de 6806 zile, a cărui executare se termină la data de 17.10.2026, aceasta executând pedeapsa închisorii în Centrul Penitenciar Leon.

La data de 3 august 2014, cetățeanul român A. și-a exprimat consimțământul la transferarea sa într-un penitenciar din România.

Examinând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor legale incidente (art. 3 și urm. din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 și art. 150 și urm. din Legea nr. 302/2004), curtea de apel a constatat că sunt îndeplinite toate cerințele legii pentru a se dispune transferarea persoanei condamnate A. în România, în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicate de autoritățile judiciare spaniole, pentru următoarele considerente:

Sentința penală nr. 706/21.12.2009, pronunțată de Audiența Provicială, secția a 5-a Valencia, a rămas definitivă prin decizia nr. 129/2010 a aceleiași instanțe, iar fapta pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat de autoritățile judiciare spaniole are corespondent în legea penală română, în dispozițiile art. 188 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din același cod.

Pe de altă parte, s-a constatat că, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că persoana condamnată are cetățenie română și a fost de acord să execute pedeapsa în România.

Totodată, din verificările efectuate s-a reținut că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine prevăzute de art. 151 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței penale nr. 2 din 5 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 februarie 2015.

La termenul din data de 16 februarie 2015, reprezentantul Ministerului Public a precizat că înțelege să retragă apelul declarat.

Astfel fiind, prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2014, s-a luat act de retragerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinței penale nr. 2 din 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2014.

Au fost avute în vedere în acest sens dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat.

Împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, a formulat contestație în anulare persoana condamnată A., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, sub nr. x/2025.

Prin sentința penală nr. 143 din data de 12 august 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul anterior menționat, în baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. raportat la art. 50 coroborat cu art. 429 alin. (1) din același cod, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, invocată din oficiu de către instanță.

S-a declinat competența de soluționare a contestației în anulare formulate de către contestatorul condamnat A. , în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere că sentința penală nr. 2/2015 a Curții de Apel Craiova a rămas definitivă la data de 3 martie 2015, prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis, la data de 21 aprilie 2015, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2/2015.

S-a reținut că, fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată în cazurile prevăzute strict și limitativ de art. 426 din C. proc. pen. și doar împotriva hotărârilor penale menționate în mod expres de legiuitor.

Față de conținutul cererii formulate, având în vedere și precizările contestatorului de la termenul de judecată din data de 12 august 2025, s-a constatat că, în cauză, au aplicabilitate dispozițiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc competența de soluționare a contestației în favoarea instanței care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere.

Ca atare, s-a constatat că demersul judiciar al contestatorului vizează hotărârea pronunțată de instanța supremă, respectiv decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, astfel că, față de dispozițiile art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze contestația în anulare.

Urmare a declinării competenței de soluționare a contestației în anulare formulate de persoana condamnată A., aceasta a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 9 septembrie 2025, sub nr. x/2025.

La termenele de judecată din datele de 1 octombrie 2025 și, respectiv, 12 noiembrie 2025, contestatorul persoană condamnată, prezent în instanță, a învederat că înțelege să-și retragă calea de atac promovată în cauză, apreciind că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică. Instanța nu a avut posibilitatea de a lua act de manifestarea de voință a contestatorului la termenul din 12 noiembrie 2025, întrucât nu a fost asigurată asistența juridică a acestuia, lipsind apărătorul desemnat din oficiu.

La termenul din data de 10 decembrie 2025, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu contestatorului persoană condamnată au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință exprimată.

Astfel fiind, Înalta Curte va avea în vedere, pe de o parte, cererea contestatorului în sensul retragerii contestației în anulare formulate, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, împrejurarea că promovarea în instanță a oricărei cereri este guvernată de principiul disponibilității, partea care a formulat respectiva cerere putând să o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Pe cale de consecință, având în vedere și dispozițiile art. 406 din C. proc. civ., aplicabile potrivit dispozițiilor art. 2 din același cod și în procesul penal, se va lua act de manifestarea de voință a contestatorului persoană condamnată, în sensul retragerii contestației în anulare formulate împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulate de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 54/A din data de 16 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2025.