ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 425/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Craiova, împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2014, având ca obiect cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare spaniole privind transferarea persoanei condamnate A., deținută în Penitenciarul Leon din Spania, în vederea continuării executării pedepsei în România.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12 iunie 2019, condamnatul A. a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr. 2 din data de 5 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2014, invocând incidența dispozițiilor art. 598 lit. d) C. proc. pen. - intervenirea unei cauze de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Astfel, condamnatul arată că odată cu recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de statul spaniol s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de omor calificat, omor săvârșit în loc public și pe timp de noapte, hotărârea judecătorească străină fiind recunoscută de către statul român, fapta penală primind încadrarea juridică dată potrivit legii române.

Ulterior acestor date, pe parcursul executării pedepsei, s-au modificat dispozițiile C. pen. astfel încât noua reglementare nu a mai pedepsit omorul săvârșit în loc public, circumstanță ce atrăgea agravarea pedepsei. Inculpatul a susținut că modificarea aceasta impune, reducerea pedepsei, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile.

Analizând contestația formulată în contextul soluției sentinței penale s-a constatat că aceasta este nefondată.

Prin sentința penală nr. 2 din 5 ianuarie 2015 a Curții de Apel Craiova a fost admisă cererea de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare spaniole, iar în baza art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută Sentința penală cu nr. 706 din 21 decembrie 2009, pronunțată de Audiența Provincială, secția a 5-a, Valencia, definitivă prin Sentința executorie nr. 000129/2010, pronunțată de aceeași instanță, prin care cetățeanul roman A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 139 alin. (1) din C. pen. Spaniol și s-a dispus punerea în executare a pedepsei de 18 ani închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., deținută în Penitenciarul Leon din Spania în vederea continuării executării pedepsei în România; a fost dedusă din durata pedepsei perioada executată de la 22 octombrie 2008 la zi; s-a dispus emiterea mandatului de executare corespunzător prezentei hotărâri, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON.

S-a reținut că autorul A. a fost judecat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 139 alin. (1) din C. pen. Spaniol, faptă care are corespondent în legislația românească în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) din C. pen. român, constând în aceea că în noaptea de 22 octombrie 2008, în timp ce se afla în parcul situat pe strada x din Valencia a luat un drug mare de lemn, dintre cei utilizați la sprijinirea palmierilor și s-a îndreptat cu acesta spre locul în care victima B., care ingerase o cantitate mare de alcool, dormea pe niște cartoane și a început să o lovească pe aceasta în mod violent și repetat cu drugul în zona feței.

În urma actelor de agresiune, victima B. a suferit multiple fracturi și plăgi la nivelul feței, care i-au provocat moartea prin asfixie, prin bronhoaspirația sângelui și obstrucția pătrunderii aerului. S-a reținut că autorul A. a săvârșit fapta de omor cu premeditare, știind că victima se afla în stare de ebrietate și dormea.

Valorificând datele din baza factuală s-a constatat că petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind săvârșită la 22 octombrie 2008, dată la care era în vigoare C. pen. din 1969, și recunoscută de statul român la 5 ianuarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen., 5 ianuarie 2015.

Potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., uciderea unei persoane cu premeditare este pedepsită cu detențiunea pe viață sau închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Art. 174 C. pen. din 1969 sancționa omorul cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, precum și omorul săvârșit cu premeditare și în loc public, art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen. de la 1969, cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a precizat că din analiza celor două texte de lege, unul în vigoare la data săvârșirii faptelor, iar altul la data recunoașterii hotărârii judecătorești străine, se observă că este sancționată fapta contestatorului de omor săvârșit cu premeditare.

Or, aceasta este singura împrejurare reținută de către instanța de executare, art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., (art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. din 1969) ca fiind circumstanța de săvârșire a faptei penale, contrar celor susținute de către contestator, reținerea împrejurării prevăzute de ar. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. din 1969 - omorul săvârșit în public. De aceea, s-a apreciat că nu se poate invoca în favoarea sa intervenirea unei modificări legislative, reglementarea infracțiunii de omor calificat, în condițiile în care atât legea penală de la data săvârșirii faptei cât și legea penală de la data recunoașterii hotărârii judecătorești, conține dispoziții similare, omorul săvârșit cu premeditare, ceea ce nu poate pune în discuție aplicarea principiului legii penale mai favorabile prevăzut de art. 6 C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație condamnatul A. apreciind că nu se poate reține circumstanța agravantă a comiterii faptei într-un loc public.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții: b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

Totodată, alin. (8) al art. 166 din Legea nr. 302/2004, republicată, prevede că în cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

Înalta Curte constată că petentul contestator a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 139 alin. (1) C. pen. spaniol, faptă care are corespondent în legislația română în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind săvârșită la 22 octombrie 2008, dată la care era în vigoare C. pen. din 1969, și recunoscută de statul român la 5 ianuarie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen.

Se constată că instanța română a recunoscut sentința autorităților spaniole reținând că fapta condamnatului se încadrează în infracțiunea de omor săvârșit cu premeditare și nu în loc public, astfel cum în mod greșit a susținut contestatorul.

Dispozițiile art. 189 alin. (1) lit. a) C. pen., prevăd că omorul săvârșit cu premeditare, se pedepsește cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. De altfel, dispozițiile C. pen. din 1969 prevedeau aceeași pedeapsă pentru săvârșirea omorului cu premeditare.

Pedeapsa recunoscută inculpatului a fost de 18 ani închisoare, mai mică decât maximul de 25 de ani închisoare prevăzut de infracțiunea de omor calificat. Cuantumul pedepsei aplicate condamnatului este sub maximul special al infracțiunii corelative din legea română, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile referitoare la reducerea pedepsei prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Față de cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 152 din data de 13 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM