ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 940/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 940/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de petentul A. cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 309, art. 314 și art. 315 din C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că petentul a solicitat instanței să constate îndeplinite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, să fie admisă cererea și, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 să se procedeze la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), raportat la criticile și argumentele pe care le-a evocat în cererea depusă la dosarul cauzei.
Analizând cererea de sesizare formulată de petentul Gheorghe-A., privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 309, art. 314 și art. 315 din C. proc. pen., prin raportare atât la susținerile acestuia, cât și la dispozițiile legale incidente, Curtea a reținut că cererea este supusă verificării numai din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de alin. (1) - (3) ale aceluiași text legal, respectiv ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia și care să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
În acest sens, verificând condițiile de admisibilitate menționate, s-a constatat că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața unei instanțe legal învestite, aceasta vizează dispozițiile art. 309, art. 314 și art. 315 din C. proc. pen., prevederi legale în vigoare, care nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, dar care nu au legătură cu soluționarea cauzei.
Astfel, potrivit art. 309 din C. proc. pen., Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul cercetării penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1).". Conform art. 314 din C. proc. pen.:
"După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând:
a) clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului."
Conform art. 315 din C. proc. pen. "Clasarea se dispune când: a) nu se poate începe urmărirea penală întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării ori există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1); b) nu se poate pune în mișcare acțiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)."
Curtea a constatat, așadar, că aceste prevederi legale au în vedere instituția punerii în mișcare a acțiunii penale și cazurile în care se poate dispune soluția clasării.
Or, prezenta cauză are ca obiect plângerea petentului Gheorghe-A. formulată conform art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. 28/P/2019 din data de 20.01.2021, menținută prin ordonanța nr. 8/II/2/2021 din data de 15 martie 2021 a procurorului general, ambele adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Așa fiind, Curtea a apreciat că dispoziția legală invocată, criticată pentru neconstituționalitate, nu este incidentă în cauză, această prevedere legală neavând legătură cu soluționarea cauzei în această procedură.
În consecință, s-a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nefiind îndeplinită condiția ca excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.
Împotriva încheierii din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, petentul B. a formulat recurs apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 309 și art. 315 din C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen.
În esență, prin cererea formulată, recurentul B. a considerat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 309 din C. proc. pen., având denumirea marginală, punerea în mișcare a acțiunii penale, potrivit cărora, (1) Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul cercetării penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)." art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen., privind soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată, potrivit cărora, În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea" art. 315 din C. proc. pen., privind clasarea, potrivit cărora "(1) Clasarea se dispune când: b) există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)", precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen., potrivit cărora, În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea", apreciind că sunt neconstituționale în măsura în care sintagma "cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)", vizează inclusiv ipoteza prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.:
"nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea".
Astfel, recurentul a apreciat că aceste norme de procedură penală sunt neconstituționale cât timp ele însele și/sau interpretarea dată sistematic acestora, încalcă atât reglementările cuprinse în Constituția României privitoare la egalitatea în drepturi (art. 16 alin. (1), accesul liber la justiție/dreptul la un proces echitabil (art. 21 alin. (3), înfăptuirea justiției și instanțele judecătorești (art. 124 alin. (2), dar și pe cele la care Constituția face trimitere (art. 6 CEDO Dreptul la un proces echitabil: principiul "egalității armelor" administrarea probelor; motivarea hotărârilor judecătorești).
În continuare, a făcut trimitere la dispozițiile art. 7, art. 16, art. 77 și art. 318 C. proc. pen. și a precizat că dacă legiuitorul ar fi vrut să statueze că după dobândirea calității de suspect, procurorul poate dispune clasarea cauzei întrucât nu există probe din care să rezulte că acesta a comis infracțiunea pentru care i-a fost stabilită calitatea respectivă (suspect), atunci prevederile art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. ar fi avut următorul conținut: acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă: c) nu există probe că suspectul a săvârșit infracțiunea.
În continuare, a arătat că soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le pronunță în cazul plângerii împotriva ordonanței de clasare/ordonanței de renunțare la urmărirea penală este esențială pentru persoana vătămată. A înțeles să indice decizia nr. 125 din 2 martie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (2), ale art. 17 alin. (1), ale art. 286 alin. (2) lit. c), d) și f) și ale art. 318 din C. proc. pen.
Mai mult, în cuprinsul cererii de sesizare a Curții Constituționale au fost indicate și enunțate conținutul prevederilor art. 97 (Proba și mijloacele de probă), art. 98 (Obiectul probațiunii), art. 99 (Sarcina probei), art. 100 (Administrarea probelor), art. 103 (Aprecierea probelor), art. 285 (Obiectul urmăririi penale), art. 303 (Dispozițiile date de procuror), art. 305 (Începerea urmăririi penale), art. 306 (Obligațiile organelor de urmărire penală), art. 309 (Punerea în mișcare a acțiunii penale), art. 314 (Soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată), art. 315 (Clasarea), art. 323 (Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmărire penală), art. 327 (Rezolvarea cauzelor), art. 335 (Reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale), art. 336 (Dreptul de a face plângere), art. 340 (Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată), art. 341 (Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară) cu referire la alin. (5
1
) și alin. (6) lit. c) din C. proc. pen.
Recurentul a făcut trimitere la jurisprudența instanței de contencios constituțional, respectiv Decizia nr. 99/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 305 alin. (1) și (3) și ale art. 309 alin. (1) din C. proc. pen. - par. 28, 29, 30 și 45; precum și decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 428 alin. (1) cu referire la art. 426 lit. i) din C. proc. pen. - par. 13, 16 și 19.
Referitor la precizările privind legătura dintre cererea de sesizare a Curții Constituționale și cauza x/42/2021, se rețin, în esență, următoarele aspecte pe care recurentul le-a considerat relevante:
La data de 06 martie 2015, persoanele vătămate B. și C. au formulat plângere penală împotriva lui D. și E., avocat în Baroul Dâmbovița (suspendat din profesie la cerere, la momentul săvârșirii faptelor) solicitând organelor judiciare cercetarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Prin Referatul din data de 25 octombrie 2016, s-a propus clasarea cauzei privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 C. pen., întrucât fapta nu există. S-a avut în vedere faptul că persoanele vătămate nu au fost induse în eroare că ar deține vreo calitate specială în asociație ...
Prin ordonanța din data de 11 ianuarie 2018, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții E. și D., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen.. S-a reținut în considerentele ordonanței că "până la acest moment procesual a rezultat faptul că numiții E. și D., cu ocazia înființării "F. - Târgoviște", i-au indus în eroare pe persoanele vătămate G., H., B. și C. ...
Prin ordonanța din data de 12 ianuarie 2018, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște a dispus restituirea și trimiterea cauzei Politiei municipiului Târgoviste. S-a reținut în considerentele ordonanței că soluția de clasare reținută prin referatul din data de 25 octombrie 2016 "nu poate fi acceptată ca legală întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că au fost efectuate toate acele de urmărire penală pentru soluționarea cauzei". Totodată, procurorul a dispus să fie efectuate următoarele acte: ... efectuarea de verificări cu privire la modul în care au fost folosite sumele avansate de persoanele vătămate și dacă aceste sume sunt evidențiate în contabilitatea asociației și cu ce titlu.
(...) Probele solicitate nu au fost respinse, printr-o ordonanță a procurorului de caz, dar nici nu au fost administrate.
(...) În data de 29.07.2019, am formulat către procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești o Cerere privitoare la administrarea unor probe formulată în cursul urmăririi penale ... Cererea respectivă nu a fost soluționată nici până la data prezentei.
În data de 01.08.2019, a formulat o Cerere privitoare la cadru legal de verificat în ceea ce privește legalitatea dobândirii calității de avocat de către E.. Prin ordonanțele de clasare nu s-a făcut referire cu privire la legislația invocată.
Prin ordonanța nr. 28/P/2019 din data de 02.10.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul E. - avocat suspendat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals, în declarații, prevăzută de art. 326 C. pen., întrucât din analiza plângerilor formulate și a actelor de urmărire penală efectuate s-a constatat că există indicii rezonabile că acesta în calitate de funcționar public - consilier în cadrul Instituției Prefectului Dâmbovița - nu a menționat în declarațiile de interese completate pe 14.06.2016 și 12.06.2017 faptul că deține calitatea de asociat și funcția de vicepreședinte al Asociației pentru Studiul Relațiilor de Muncă Târgoviște.
(...) Procurorul nu a rezolvat plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire, și nu a comunicat de îndată persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanței.
Prin încheierea din data de 2 martie 2020, Judecătorul de cameră preliminară a consemnat, în esență: ... că nu a fost lămurită cauza sub toate aspectele, astfel că va admite plângerea petentului și va desființa ordonanța de clasare cu privire la infracțiunea de înșelăciune.
Potrivit art. 294 alin. (2) C. proc. pen., privind examinarea sesizării:
"în situația în care plângerea sau denunțul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe cale administrativă petiționarului, cu indicarea elementelor care lipsesc". S-a susținut că, în loc să restituie plângerea, s-a procedat la clasarea cauzei, soluție confirmată de către judecătorul de cameră preliminară, fără cale de atac.
Prin Ordonanța de clasare nr. 28/P/2019, procurorul de caz a afirmat că ... declarația părții vătămate A. asupra căreia nu există elemente relevante care arată caracterul nesincer al acesteia, constituie o veritabilă probă, pe care organul judiciar trebuia să o administreze.
De asemenea, s-a invocat că soluția judecătorului de cameră preliminară formulată în cauza 228/42/2021 (petenți G. și H.) are același obiect cu cauza x/42/2021 (petent A.), prin care s-a admis plângerea formulată de petenții G. și H., schimbând temeiul de drept al Ordonanței de Clasare dispusă în dosarul penal nr. x/2019 la data de 20 ianuarie 2021 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus clasarea cauzei cu privire la suspecții D. și E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 C. pen. din art. 16 lit. a) C. proc. pen. în art. 16 lit. c) (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea), este una nelegală, întrucât la dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești se află declarația recurentului, în calitate de persoană vătămată.
În concluzie, s-a susținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale se impune având în vedere:
- decizia nr. 501 din 30 iunie 2016 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că ... soluția schimbării temeiului juridic al soluției de clasare atacate, prevăzută de alin. (6) lit. c) din C. proc. pen . . . . . . . . . .vizează ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară constată că nu se impune trimiterea cauzei la procuror pentru ... a completa urmărirea penală... Prin urmare, dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. c) ... stabilesc soluția ... dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea ... în ipoteza în care probatoriul este complet, însă procurorul a făcut o apreciere eronată a probelor, situație în care se pune problema aprecierii eronate a probelor și nu inexistenta acestora;
- lipsa definirii sintagmei o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea;
- prevederile legale menționate anterior și deciziile Curții Constituționale;
- administrarea exhaustivă a probatoriului nu a fost motivată de către procuror prin raportare la probele solicitate de către persoana vătămată a fi administrate și nu există ordonanțe de respingere a probelor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 noiembrie 2021, sub nr. x/2021.
Recurentul B. a transmis, la data de 15 noiembrie 2021, precizări la cererea de sesizare a Curții Constituționale, arătând, în esență, că împotriva ordonanței nr. 28/P/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au formulat plângere și persoanele vătămate G. și H.. Astfel, pe rolul Curții de Apel Ploiești s-au înregistrat două cauze, și anume x/42/2021 și y/42/2021. În cauza x/42/2021, Curtea de Apel Ploiești a admis sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 16 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen., art. 309 alin. (1) C. proc. pen., 314 alin. (1) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., iar în prezenta cauză y/42/2021, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, întrucât articolele invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, deși cele două cauze: x/42/2021 și y/42/2021 au același obiect: plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..), plângere împotriva ordonanței nr. 28/P/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Examinând recursul formulat în raport de dispozițiile legale incidente și de motivele invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, se impune precizarea că deși în cuprinsul cererii formulate privind sesizarea Curții Constituționale se invocă dispozițiile art. 314 din C. proc. pen., prin prisma conținutului redat de către recurent, se observă că sesizarea Curții Constituționale se referă la dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen. și nu la dispozițiile art. 314 din același cod. Astfel, analiza instanței supreme asupra sesizării instanței de contencios constituțional va avea în vedere aceste considerații specificate.
Prin cererea formulată, recurentul B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 309 din C. proc. pen., potrivit cărora, Acțiunea penală se pune în mișcare de procuror, prin ordonanță, în cursul cercetării penale, de îndată ce se constată că există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există vreunul dintre cazurile de împiedicare prevăzute la art. 16 alin. (1)." și art. 315 din C. proc. pen., potrivit cărora "Clasarea se dispune când: b) nu se poate pune în mișcare acțiunea penală sau aceasta nu mai poate fi exercitată întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1)", precum și a dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen., potrivit cărora, În cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții: c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea", apreciind că articolele invocate au legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât instanța de contencios constituțional își poate exercita controlul de constituționalitate.
Înalta Curte notează că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".
Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din lege. Așadar, cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:
a). excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;
b). excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
c). excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;
d). excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, dacă excepția este inadmisibilă, (...), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Astfel, coroborând condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și realizând o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care poate fi folosită excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, instanța constată că excepțiile au fost ridicate de către una dintre părțile din proces (petentul Gheorghe-A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea plângerii formulate conform art. 340 C. proc. pen., împotriva ordonanței nr. x/P/2019 din data de 20.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
##Prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 20.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2021 din data de 15.03.2021 a aceleiași unități de parchet, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. cu referire la art. 314 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 316 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la suspecții D. și E. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., apreciind că nu există probe suficiente care să susțină în afara unor dubii rezonabile intenția acestora la comiterea infracțiunii și să justifice punerea în mișcare a acțiunii penale față de suspecți.
Totodată, se constată că excepțiile invocate vizează neconstituționalitatea dispozițiilor privind instituția punerii în mișcare a acțiunii penale (art. 309 C. proc. pen.) și cazurile în care se poate dispune soluția clasării (art. 315 C. proc. pen.), precum și dispozițiile privind soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară (art. 341 C. proc. pen.), texte de lege care nu au fost anterior declarate ca fiind neconstituționale.
Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textelor invocate ca fiind neconstituționale, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care astfel de excepții tind, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916 din 16 decembrie 2014).
Așadar, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării Curții Constituționale în strictă conformitate cu dispozițiile legii, dar și cu specificul cauzei (în acest sens, decizia nr. 688 din 12 iunie 2008 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial nr. 566 din 28 iulie 2008 potrivit căreia instanța de judecată are rol de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, având obligația de a le respinge, ca inadmisibile, pe cele care nu îndeplinesc cerințele legii).
Ca atare, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, nefiind suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze cererea prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale.
În coordonatele prezentate, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că doar aparent sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepțiile invocate în procedura camerei preliminare a examinării plângerii formulate de petent împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. x/P/2019 din data de 20.01.2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești având doar o legătură formală cu soluționarea cauzei, în concret, acestea vizează critici pe fondul cauzei, în contextul în care nemulțumirea sa se referă la modul în care procurorul a administrat probele în faza de urmărire penală și a desfășurat cercetarea penală în cursul urmăririi penale concluzionând că nu există probe suficiente care să justifice punerea în mișcare a acțiunii penale față de persoanele reclamate de petent în conținutul plângerii și să susțină în afara unor dubii rezonabile intenția acestora la comiterea infracțiunii de înșelăciune.
Totodată, se observă că aceste critici invocate în susținerea cererii de sesizare a Curții Constituționale nu se subsumează unei excepții de neconstituționalitate care poate fi utilizată doar pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei. În consecință, lipsește această legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei.
Pentru argumentele prezentate, notând și că scopul invocării excepției de neconstituționalitate este de a împiedica o judecată și pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională, Înalta Curte constată că remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul B. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, motiv pentru care cererea sa de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 309 din C. proc. pen., art. 315 din C. proc. pen. și art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen., este inadmisibilă, soluția dispusă prin hotărârea recurată fiind legală.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B., împotriva încheierii din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul B., împotriva încheierii din 26 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2021.