ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 833/2021

Deliberând asupra recursului declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 05 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 05 august 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, instanță învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de petentul A. în Cauza penală nr. 629/42/2019/a1, trimisă spre rejudecare potrivit Deciziei nr. 531/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a prevederilor art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și art. 281 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că a fost învestită în cauză prin Decizia penală nr. 531 din data de 25 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care s-a casat în parte Decizia penală nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești (pronunțată de același complet) exclusiv cu privire la nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale (restul dispozițiilor Deciziei penale nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești au fost menținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție).

Astfel, în urma rejudecării după casare, curtea este limitată a se pronunța cu privire la cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. și art. 281 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen.

Notând că, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepțiile de neconstituționalitate ale unor legi sau ordonanțe pot fi invocate dacă au legătură cu soluționarea litigiului, curtea de apel a constatat că excepțiile de neconstituționalitate invocate și menționate în cele ce preced nu au legătură cu soluționarea litigiului, cu argumentarea, în esență, că obiectul cauzei constă în revizuirea unor hotărâri judecătorești care nu se pot concilia, caz de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen.

În concret, prima instanță a reținut că o eventuală neconstituționalitate a prevederilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. nu poate influența pronunțarea unei soluții într-o astfel de procedură.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, în termen legal, petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 13.08.2021, sub nr. x/2021.

În motivarea cererii, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 280 și art. 281 din C. proc. pen., susținând, referitor la condițiile de admisibilitate a cererii, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate este ridicată de părți, în fața unei instanțe judecătorești, ea privește dispoziții dintr-o lege care au legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate, recurentul A. a arătat, în esență, că încălcarea dispozițiilor legale privind nulitățile absolute poate fi invocată în orice stare a procesului și a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că Foaia de observație clinică generală nr. 3271/2019 a Spitalului Orășenesc Găești a fost falsificată, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Ploiești sau la o altă instanță de același grad.

În drept, și-a întemeiat cererea pe art. 14, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 280, 281, art. 488, art. 496 alin. (1) și (2), art. 497 din C. proc. civ., art. 147 alin. (1) din Constituția României.

Examinând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 05 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Prin cererea introductivă, recurentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării unei eventuale excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 280 și art. 281 din C. proc. pen.

Din examinarea cuprinsului acestei cereri rezultă că autorul excepției urmărește, în realitate, desființarea totală a unui înscris, respectiv a documentului denumit Foaia de observație clinică generală nr. 3271/2019 a Spitalului Orășenesc Găești, care a fundamentat dispunerea unei soluții de clasare în cauza penală în care s-au efectuat acte de urmărire penală privind decesul mamei sale, B..

Se reține că, reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

De asemenea, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate.

Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte observă că cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către recurentul A. îndeplinește cerințele de admisibilitate privind calitatea autorului excepției de a fi parte într-un proces în curs de soluționare, aflarea în vigoare a dispozițiilor legale criticate și inexistența unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi sancționat anterior aceste texte de lege, însă autorul excepției nu a indicat în cuprinsul cererii de sesizare, precum nici în fața instanței de judecată motivele criticii de neconstituționalitate.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, varianta consolidată, sunt neconstituționale numai acele prevederi legale care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte reține că nemotivarea excepției de neconstituționalitate, respectiv neindicarea de către autorul excepției cel puțin a unei norme constituționale în raport cu care acesta consideră că textele criticate sunt neconstituționale și lipsa expunerii unor argumente în sprijinul excepției de neconstituționalitate, constituie un motiv de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Altminteri, ar însemna ca instanța de contencios constituțional să se substituie părții în ceea ce privește invocarea motivului de neconstituționalitate, exercitând, astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

În acest sens, Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că "potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. (...)". (Decizia nr. 373 din 28 mai 2019, publicată în M. Of. nr. 833/14.10.2019; Decizia nr. 341 din 12 septembrie 1997, publicată în M. Of. nr. 38/29.01.1998, Decizia nr. 49 din 23 martie 1999, publicată în M. Of. nr. 222/20.05.1999 etc.)

Înalta Curte constată că recurentul A. nu a indicat dispozițiile constituționale cărora le contravin dispozițiile legale criticate și nici nu a expus argumente care să susțină eventuala neconstituționalitate reclamată, astfel că nu sunt întrunite toate cerințele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția se înscrie într-o logică firească, pentru că altfel sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos, întrucât instanța de contencios constituțional ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.

Prin urmare, având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, iar, așa cum s-a arătat în cele ce preced, pe calea excepției nu poate fi evaluată din oficiu constituționalitatea unei norme, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 05 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în încheierea din data de 05 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.

GGC - NN