ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 531/2021

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată excepția nulității absolute a cadrului procesual.

S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., așa cum a fost precizată prin cererea din data de 12.02.2021.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității cadrului procesual, așa cum a fost invocată de revizuentul A., Curtea a respins-o, ca nefondată întrucât o asemenea excepție nu este prevăzută de C. proc. pen.

În ceea ce privește cererea de constatare a unui mijloc de probă ca fiind falsificat, Curtea a apreciat că este nefondată, în această fază procesuală a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri (așa cum a fost precizată cererea revizuentului A.), instanța învestită fiind limitată la cadrul procesual prevăzut de lege în soluționarea cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, astfel încât cererea de constatare a unui mijloc de probă ca falsificat nu este fondată.

În ceea ce privește cererea de revizuire a petentului A., așa cum a fost precizată prin înscrisul aflat la Dosarul nr. x/2019, Curtea a apreciat că este inadmisibilă deoarece nu sunt întrunite condițiile niciunui caz de revizuire prevăzut de art. 453, alin. (1) C. proc. pen. (și, evident, nici condițiile prevăzute de art. 453, lit. e) și f) C. proc. pen.).

Prin cererea scrisă, revizuentul a invocat faptul că un număr de mai multe hotărâri nu se pot concilia (Hotărârea nr. 84/2000 din Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 3/2019 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 1/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 3/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 7/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești, Hotărârea nr. 6/2020 din Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Ploiești), invocând în subsidiar și temeiul prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. f) C. proc. pen.

Curtea a constatat faptul că nu există nici un argument juridic în sensul unei neconcilieri a respectivelor hotărâri judecătorești (prin unele s-au soluționat cereri de revizuire, prin altele cereri de strămutare, prin altele contestații în anulare), din analiza acestora nerezultând că ar exista contradicții între ele (de altfel, nici petentul nu a indicat în concret condițiile cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1), lit. e) C. proc. pen., iar în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453, lit. f) C. proc. pen., Curtea a constatat că în cauză nu a fost admisă nicio excepție de neconstituționalitate).

Împotriva acestei decizii penale recurentul A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât Curtea de Apel Ploiești a omis a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că se impune o prezentare succintă a parcursului cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A., în economia actelor dosarului, de la momentul depunerii acesteia și până la momentul pronunțării asupra cauzei prin decizia penală recurată, astfel:

La data de 11.02.2021, prin mail, recurentul a transmis la dosarul cauzei o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul Curții de Apel Ploiești.

Examinând înscrisul aflat la fila x, Înalta Curte constată că la data de 16.02.2021, judecătorul cauzei a pus viza "în discuție la termen".

Ulterior, prin încheierile din data de 23.02.2021, din data de 23.03.2021, din data de 24.03.2021 s-au formulat cereri de abținere de către judecătorii inițial învestiți, în mod succesiv, stabilindu-se termen la data de 22.04.2021 pentru soluționarea cauzei, dată la care completul de judecată a fost compus din alți judecători.

În ședința publică din data de 22 aprilie 2021 au avut loc dezbaterile și susținerile părților, pronunțarea fiind amânată la data de 27 aprilie 2021.

În acest context, analizând punctual toate actele dosarului, precum și decizia penală pronunțată în cauză de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că aceasta vizează exclusiv soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul A., fără a exista nicio soluție privind cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., transmisă de recurent la dosarul cauzei la data de 11.02.2021.

Așadar, Înalta Curte notează că, în raport de decizia penală anterior menționată, precum și de motivele invocate de recurent, Curtea de Apel Ploiești a omis a se pronunța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurentul A.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sarcina instanței revine obligația de a proceda la o examinare efectivă a tuturor solicitărilor invocate de părți, întrucât orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil de către o instanță care să hotărască asupra cererilor formulate în cauză.

Or, în speță, procedând astfel, instanța a încălcat nu numai dispozițiile procesual penale, cât și dreptul recurentului la un proces echitabil, care este în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală.

Înalta Curte constată că este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție prin soluționarea cauzei direct de instanța de control judiciar. O astfel de soluție ar fi în defavoarea recurentului.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., formulată de recurentul A.

Va trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 2 din data de 27 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai cu privire la nesoluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. c) și art. 281 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., formulată de recurentul A.

Trimite cauza spre rejudecare în aceste limite la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.

GGC - NN