ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 442/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori, în baza art. 109 alin. (1) în referire la art. 87 alin. (1) lit. c) și art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată a fost respinsă cererea privind executarea mandatului european de arestare nr. 7860/2020 emis la data de 22.02.2021 de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului din Palermo în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P. privind persoana solicitată A. și de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare solicitante din Italia.

S-a constatat ca rămasă fără obiect cererea privind amânarea predării formulată de persoana solicitată A..

A fost revocată măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată prin Decizia nr. 274/31.03.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal nr. x/2021

S-a dispus comunicarea soluției autorității judiciare emitente a mandatului european de arestare, Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului parțial al apărătorului desemnat din oficiu-avocat B., în cuantum de 300 RON, precum și onorariul traducătorului C., în cuantum de 381 RON, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că, la data de 22.03.2021, cu adresa nr. x/2021, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a înaintat, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, documentele privind pe numitul A. pentru punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 7860/2020 emis la data de 22.02.2021 de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului din Palermo în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de naufragiu, ucidere din culpă și neacordarea primului ajutor pe mare, prevăzute de art. 110 în referire la art. 428 C. pen. italian și art. 296 Cod de navigare; art. 110 și art. 589 C. pen. italian; art. 110 C. pen. italian raportat la art. 1158 Cod de navigare.

S-a mai notat că, la data de 13.04.2021 persoana solicitată A. a fost audiată, ocazie cu care aceasta nu și-a exprimat acordul pentru a fi predat autorităților judiciare din Italia.

Curtea a mai arătat că la dosarul cauzei a fost depus mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de către autoritățile judiciare din Italia, însoțit de traducerea lui în limba română.

Prima instanță a reținut că persoana solicitată A. este cercetată pe teritoriul statului italian pentru săvârșirea infracțiunilor de naufragiu, ucidere din culpă și neacordarea primului ajutor pe mare, prevăzute de art. 110 în referire la art. 428 C. pen. italian și art. 296 Cod de navigare; art. 110 și art. 589 C. pen. italian; art. 110 C. pen. italian raportat la art. 1158 Cod de navigare.

În fapt, s-a reținut că, la data de 12.05.2020, în Italia-Palermo, în direcția și gestionarea navigației petrolierului D., persoana solicitată a cauzat scufundarea navei de pescuit E. (cu participația comandantului și a unui ofițer). La data menționată, în participație cu alți doi membri ai echipajului, a cauzat din culpă decesul a doi cetățeni italieni, pescari aflați la bordul vasului de pescuit scufundat. În aceleași împrejurări, numitul A. nu a acordat asistență și nu a încercat să salveze echipajul navei de pescuit E. în urma scufundării acesteia.

Sub aspectul condițiilor referitoare la forma și conținutul mandatului european de arestare, Curtea a evidențiat și susținut că potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuie să indice existența unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege.

Totodată, din dispozițiile art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 rezultă că mandatul european de arestare poate fi emis în baza unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a detențiunii pe viață sau a închisorii.

În același sens, instanța a menționat că sunt și prevederile art. 8 paragraf 1 lit. c) din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene. S-a reținut că articolul menționat prevede că mandatul european de arestare va cuprinde informații vizând existenței unei hotărâri executorii, a unui mandat de arestare sau a oricărei alte hotărâri judiciare executorii având același efect, intrând în sfera de aplicare a articolelor 1 și 2.

Din interpretarea textelor legale mai sus enunțate, Curtea a subliniat că, temeiul emiterii unui mandat european de arestare poate fi numai o decizie executorie (hotărâre judecătorească, mandat sau orice altă hotărâre având același efect-spre exemplu, ordonanță) de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață

Din analiza lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că, mandatul european de arestare a fost emis la data de 22.02.2021 pe numele persoanei solicitate A. în baza unei ordonanțe de arestare preventivă emisă la data de 09.02.2021 de judecătorul de instrucție de la Tribunalul din Palermo. Ulterior, Tribunalul din Palermo, secția de revizuire a măsurilor privative de libertate și a măsurilor de sechestru, prin ordonanța din data de 12.04.2021, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive față de numitul A. cu măsura arestului la domiciliu.

S-a mai notat de către Curte că, ordonanța prin care persoana solicitată a fost plasată în arest la domiciliu este executorie, astfel cum rezultă din conținutul acesteia.

Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., având în vedere că ordonanța de arestare preventivă în baza căreia a fost emis inițial mandatul european de arestare nu mai subzistă, fiind modificată prin ordonanța din data de 12.04.2021. Deopotrivă, s-a considerat că, mandatul european de arestare nu poate avea ca temei o hotărâre prin care s-a dispus măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și admiterea solicitării autorităților judiciare italiene de executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A..

În cuprinsul motivelor de contestație, s-a arătat, în esență, că soluția primei instanțe este greșită întrucât ordonanța din 12.04.2021 de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu, emisă de organele judiciare din Italia, nu este executorie având în vedere următoarele:

- persoana solicitată trebuie să își dea consimțământul de a-i fi aplicat dispozitivul electronic, în caz contrar, arestarea preventivă este menținută;

- în măsura în care nu este disponibilă imediat o "brățară electronică pentru control la distanță" măsura custodiei în închisoare trebuie menținută;

- măsura arestului la domiciliu se execută de autorități, prin conducerea sub escortă a persoanei la domiciliul indicat de aceasta în momentul notificării ordonanței de înlocuire a măsurii preventive.

Parchetul a menționat că întrunirea acestor condiții rezultă din cuprinsul ordonanței din 12.04.2021, motiv pentru care a considerat că această ordonanță nu este executorie, rămânând valabilă ordonanța de arestare preventivă a persoanei solicitate din 09.02.2021, care își produce în continuare efectele, inclusiv ca act ce a stat la baza emiterii mandatului european de arestare.

Examinând contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, eventual, a hotărârii de condamnare, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acestuia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, emițând de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma reglementate de art. 87 din același act normativ și întrunește condițiile speciale prevăzute de art. 98 din aceeași lege și dacă, în cauză, este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004 ori dispozițiile art. 117 din actul normativ menționat, ce reglementează regula specialității.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, la data de 22.02.2021, judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului din Palermo a emis pe numele cetățeanului român A. mandatul european de arestare nr. 7860/2020, în Dosarul nr. x/2020 R.G.I.P. Totodată, se observă din mențiunile cuprinse în mandatul european de arestare că acesta a fost emis în baza unei ordonanțe de aplicare a regimului privativ de libertate în penitenciar .

Ulterior, în cauză, la data de 12.04.2021 Tribunalul din Palermo, secția de revizuire a măsurilor asiguratorii personale și reale a emis o nouă hotărâre prin care a dispus, cu privire persoana cercetată A., înlocuirea arestului preventiv în închisoare cu arestul la domiciliu .

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare va conține următoarele informații: (...) indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești executorii având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și 97 din prezenta lege. Aceste dispoziții transpun normele Deciziei-cadru nr. 584/2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (Publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 190 din 18 iulie 2002), respectiv prevederile art. 8 alin. (1) lit. c).

În mod corelativ, în procedura de emitere a mandatului european de arestare de către autoritățile judiciare române, dispozițiile art. 89 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 prevăd că autoritatea prevăzută la alin. (3) emite un mandat european de arestare atunci când, față de natura infracțiunii săvârșite, vârsta și antecedentele penale ale persoanei solicitate, precum și alte împrejurări ale cauzei, consideră că este oportună emiterea unui mandat european de arestare și sunt întrunite următoarele condiții: (...) mandatul de arestare preventivă sau mandatul de executare a detențiunii pe viață sau a închisorii este valabil;

Înalta Curte mai notează că sunt relevante, sub aspectul ce interesează cauza, considerentele Hotărârii CJUE din 01 iunie 2016 în cauza C-241/15, Bob-Dogi, pronunțate în aceeași materie. Astfel, în hotărârea menționată, Curtea Europeană de Justiție a decis că noțiunea "mandat de arestare" care figurează la articolul 8 alin. (1) litera (c) din Decizia-cadru desemnează doar mandatul de arestare național, acesta trebuind să fie înțeles ca fiind decizia judiciară pe care se grefează mandatul european de arestare.

(...) în opinia Curții, cerința de legalitate prevăzută de articolul 8 alin. (1) litera (c) din Decizia-cadru constituie o condiție pentru validitatea mandatului european de arestare, iar nerespectarea ei determină, în principiu, autoritatea judiciară de executare să nu dea curs acestui mandat de arestare.

Înalta Curte constată că, în cauză, ordonanța de aplicare a regimului privativ de libertate în penitenciar, dispusă de judecătorul de instrucție din cadrul Tribunalului Palermo, la data de 09.02.2021, pe care s-a întemeiat mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene la data de 22.02.2021, a fost reformată printr-o nouă decizie judiciară (hotărârea din 12 aprilie 2021 a Tribunalului din Palermo, secția pentru revizuirea măsurilor asiguratorii personale și reale), care a înlocuit arestarea preventivă în închisoare a persoanei solicitate A. cu măsura arestului la domiciliu.

Prin urmare, decizia judiciară pe care s-a grefat mandatul european de arestare emis în luna februarie 2021 nu mai este valabilă, motiv pentru care Înalta Curte constată că, instanța de fond, în mod judicios, a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Instanța de control judiciar consideră că, deși în cauză nu este incident vreunul dintre motivele de refuz obligatorii sau facultative prevăzute expres de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, nerespectarea uneia dintre condițiile de conținut și de formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege, face imposibilă executarea mandatului european de arestare nr. 7860/2020 din 22.02.2021 de către autoritățile judiciare române.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 425

1

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind pe persoana solicitată A..

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen..;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Sentinței penale nr. 38/P din 19 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind pe persoana solicitată A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 aprilie 2021.

GGC-GR