ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 388/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Sedinta publica din data de 15 aprilie 2021
Asupra cauzei penale de fata, în baza actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin încheierea din 01 aprilie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, în Dosarul nr. x/2020, a fost admisa cererea formulata de inculpatul A. si, în baza art. 250
2
C. proc. pen., a fost ridicata masura asiguratorie a sechestrului dispusa fata de acesta prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020, ce a fost pusa în aplicare prin procesul-verbal nr. x/P/2019 din 10 februarie 2020.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca, la 25 martie 2021, inculpatul A. a solicitat, în temeiul art. 250
2
C. proc. pen., ridicarea masurii asiguratorii instituita asupra tuturor bunurilor mobile si imobile proprietatea sa, pâna la concurenta sumei de 5.000 RON, aratând ca nu se mai impune mentinerea acesteia, atâta vreme cât suma de bani care face obiectul infractiunii cercetate a fost restituita denuntatorului.
Curtea a constatat, pe de o parte, ca masura asiguratorie în discutie a fost luata prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, iar, pe de alta parte, ca inculpatul A. a fost trimis în judecata pentru aceea ca, în noaptea de 30 septembrie 2019 spre 01 octombrie 2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discutiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise prin intermediul aplicatiei B. si mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct numitului C. suma de 2000 euro, lasând sa se creada ca are influenta asupra membrilor completului de judecata din cadrul Curtii de Apel Pitesti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019, în care C. primise la instanta de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promitându-i acestuia ca îi va determina pe membrii completului de judecata sa pronunte o solutie favorabila, de suspendare a executarii pedepsei, si apoi, în ziua de 01 octombrie 2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la C. suma de 5.000 RON, ca parte din cei 2000 euro pretinsa anterior, fapta care a fost încadrata de procuror în dispozitiile art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Cu privire la suma de bani care face obiectul infractiunii cercetate, s-a aratat ca, desi în rechizitoriu nu s-a precizat acest amanunt, din declaratiile date de martorul denuntator în cele doua faze ale procesului penal rezulta în mod indubitabil ca inculpatul i-a restituit-o martorului chiar a doua zi, aspect care, asa cum reiese din continutul încheierii de sedinta din 25 martie 2021, nu a fost contestat de procurorul de sedinta.
Curtea a mai retinut ca, în speta, fata de cumparatorul de influenta C. prin rechizitoriu s-a dispus clasarea, întrucât denuntul a fost formulat de C. cu ocazia audierii sale din data de 22 noiembrie 2019, fiind consemnat în cuprinsul declaratiei de martor, context în care fata de acesta au fost aplicate dispozitiile art. 292 alin. (2) C. pen., conform carora faptuitorul nu se pedepseste daca denunta fapta mai înainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat cu privire la aceasta.
În atare situatie, raportându-se la dispozitiile art. 291 alin. (2) si art. 292 alin. (3) si (4) C. pen. si având în vedere ca suma de 5.000 RON care a facut obiectul faptei de trafic de influenta se afla actualmente în posesia martorului denuntator, Curtea a apreciat ca masura sechestrului asigurator instituita asupra bunului imobil - apartament situat la parterul bl. S2, str. x, cartier D., Pitesti, judetul Arges, nu se mai justifica, motiv pentru care a dispus ridicarea acestei masuri.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestatie Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, solicitând admiterea caii de atac, desfiintarea hotarârii atacate si, în rejudecare, respingerea cererii formulate de inculpatul A. de ridicare a masurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a respectivei unitati de parchet, cu consecinta mentinerii acestei masuri.
În acest sens, pornind de la scopul instituirii masurilor asiguratorii într-o cauza penala, prevazut de art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul a aratat ca textul art. 291 alin. (2) C. pen., care prevede ca "banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar când acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent", nu face nicio distinctie dupa cum sumele de bani primite initial de traficantul de influenta au fost sau nu restituite cumparatorului de influenta, ele constituind obiect al infractiunii de trafic de influenta, astfel ca sunt supuse confiscarii în orice situatie. S-a mentionat ca, în concret, la momentul instituirii masurii asiguratorii s-a avut în vedere faptul ca suma de 5.000 RON a fost primita de catre inculpat la solicitarea sa expresa si ca a format obiectul unei actiuni de trafic de influenta din partea acestuia, iar odata cu solutionarea definitiva a cauzei si cu stabilirea vinovatiei sale se va hotarî si cu privire la confiscarea respectivei sume. Totodata, s-a apreciat ca sub aspectul confiscarii speciale de la inculpat a sumei în discutie nu prezinta relevanta împrejurarea ca acesta a restituit suma catre cumparatorul de influenta, chiar daca fata de cel din urma, prin rechizitoriu, s-a dispus o solutie de clasare.
În sustinerea contestatiei s-a facut trimitere la aspectele retinute de judecatorul de drepturi si libertati prin încheierea penala nr. 2/F/CC/DL din 04 februarie 2020 a Curtii de Apel Pitesti, prin care s-a respins contestatia formulata de inculpatul A. si s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii asiguratorii instituite de procuror, în sensul ca restituirea sumei de bani de catre inculpat denuntatorului nu poate fi opusa organelor judiciare, deoarece are o cauza ilicita, "creanta" celui din urma derivând din comiterea de infractiuni. Totodata, s-a mentionat ca trebuie avut în vedere si caracterul preventiv al masurii asiguratorii, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 629 din 08 octombrie 2015, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015.
Cu prilejul dezbaterilor, procurorul de sedinta a precizat ca se impune mentinerea, în continuare, a masurii asiguratorii instituite asupra bunurilor apartinând inculpatului A., aceasta fiind necesara în vederea asigurarii acoperirii cheltuielilor judiciare ocazionate de efectuarea urmaririi penale si a cercetarii judecatoresti.
Examinând încheierea atacata, prin raportare la criticile formulate, la dispozitiile legale incidente în materia masurilor asiguratorii, precum si la actele si lucrarile dosarului, Înalta Curte apreciaza contestatia formulata de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, ca fiind întemeiata, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare.
Potrivit dispozitiilor art. 250
2
C. proc. pen., text de lege ce a fost introdus prin art. 19 din Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor masuri pentru punerea în aplicare a dispozitiilor cuprinse în Regulamentul (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidata în ceea ce priveste instituirea Parchetului European (publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 18 februarie 2021, intrata în vigoare la data de 28 februarie 2021), "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, instanta de judecata verifica periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmaririi penale, respectiv un an în cursul judecatii, daca subzista temeiurile care au determinat luarea sau mentinerea masurii asiguratorii, dispunând, dupa caz, mentinerea, restrângerea sau extinderea masurii dispuse, respectiv ridicarea masurii dispuse, prevederile art. 250 si 250
1
aplicându-se în mod corespunzator."
Asadar, în aplicarea caracterului provizoriu al masurilor asiguratorii, legiuitorul a impus prin aceste noi dispozitii procesual penale obligativitatea verificarii periodice a subzistentei temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea respectivelor masuri, verificare ce trebuie realizata inclusiv prin raportare la conditiile în care acestea puteau fi dispuse.
Astfel, conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen., procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale sau a confiscarii extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia carora se afla bunurile ce urmeaza a fi sechestrate (art. 249 alin. (4) C. proc. pen.), iar cele în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora (art. 249 alin. (5) C. proc. pen.).
Totodata, legiuitorul a stabilit ca, în cazul bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale sau al confiscarii extinse, luarea de catre procuror a masurilor asiguratorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrainarea sau sustragerea de la urmarire a acestor bunuri este obligatorie (alin. (4)
1
al art. 249 C. proc. pen., introdus prin art. II pct. 1 din Legea nr. 228/2020).
Desi dispozitiile art. 249 C. proc. pen. nu precizeaza categoriile de bunuri asupra carora se poate institui sechestrul, stabilind doar întinderea lui în functie de proprietar, ele trebuie corelate cu prevederile art. 112 si art. 112
1
C. pen. referitoare la confiscarea speciala si confiscarea extinsa. Or, potrivit dispozitiilor art. 112 C. pen., pot fi supuse confiscarii bunurile produse prin savârsirea faptei, cele folosite sau destinate a fi folosite la comiterea faptei ori la scaparea faptuitorului sau pastrarea folosului ori produsului obtinut, daca sunt ale faptuitorului sau daca, apartinând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor, bunurile dobândite prin savârsirea faptei, precum si cele date pentru a determina comiterea ei ori pentru a rasplati pe faptuitor, urmarindu-se, astfel, prin aceasta masura de siguranta, asigurarea restabilirii unui echilibru, prin preluarea din patrimoniul faptuitorului a beneficiului infractiunii. Totodata, în conformitate cu prevederile art. 112
1
C. pen., în cazul infractiunilor grave enumerate de textul de lege (printre care sunt mentionate constituirea unui grup infractional organizat, evaziune fiscala, spalarea banilor, infractiunile de coruptie), sunt supuse confiscarii si alte bunuri decât cele mentionate în art. 112 C. pen., daca valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnata, într-o perioada de 5 ani înainte si, daca este cazul, dupa momentul savârsirii infractiunii, pâna la data emiterii actului de sesizare, depaseste în mod vadit veniturile obtinute de aceasta în mod licit, iar instanta are convingerea ca bunurile respective provin din activitati infractionale de natura celor enumerate.
În majoritatea cazurilor, dispunerea masurilor asiguratorii este lasata la aprecierea organului judiciar, existând, însa, si situatii în care legiuitorul a instituit, cu titlu de exceptie, caracterul obligatoriu al acestor masuri, având în vedere natura si gravitatea faptelor comise, cum este cazul celei reglementate de art. 20 din Legea nr. 78/2000, ori consecintele acestora asupra unor categorii vulnerabile de subiecti pasivi.
Indiferent, însa, de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, legiuitorul a stabilit ca masurile asiguratorii sunt eminamente temporare, provizorii, de vreme ce pot fi luate doar pe parcursul procesului penal, stingându-se cel mai târziu prin atingerea scopului în vederea realizarii caruia au fost instituite, respectiv prin repararea pagubei, executarea cheltuielilor judiciare ori, dupa caz, prin aplicarea confiscarii speciale sau a confiscarii extinse.
Examinând, în raport cu aceste consideratii, actele si lucrarile dosarului, Înalta Curte constata ca inculpatul A. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr. x/2019 din 12 februarie 2020 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, sub aspectul savârsirii infractiunii de trafic de influenta, prevazuta de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea ca, în noaptea de 30 septembrie 2019 spre 01 octombrie 2019, în jurul orelor 01:00, în cadrul discutiilor purtate prin convorbiri telefonice, mesaje scrise prin intermediul aplicatiei B. si mesaje de tip SMS, i-a pretins în mod direct numitului C. suma de 2000 euro, lasând sa se creada ca are influenta asupra membrilor completului de judecata din cadrul Curtii de Apel Pitesti care judeca apelul în dosarul penal nr. x/2019, în care C. primise la instanta de fond o condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, promitându-i acestuia ca îi va determina pe membrii completului de judecata sa pronunte o solutie favorabila, de suspendare a executarii pedepsei, si apoi, în ziua de 01 octombrie 2019, în jurul orelor 19:00, a primit de la C. suma de 5.000 RON, ca parte din cea de 2000 de euro pretinsa anterior.
În ceea ce priveste masura asiguratorie, se retine ca aceasta a fost instituita prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, astfel cum a fost îndreptata prin procesul-verbal nr. x/P/2019 din 30 ianuarie 2020 al aceleiasi unitati de parchet, în considerarea faptei mai sus descrise si "având în vedere necesitatea de a evita ascunderea, distrugerea sau sustragerea de la urmarire a bunurilor mentionate, care pot face obiectul confiscarii speciale", masura fiind întemeiata pe dispozitiile art. 20 din Legea nr. 78/2000, art. 249 alin. (1) si (2) si art. 254 alin. (1) C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, în cazul în care s-a savârsit o infractiune dintre cele prevazute în Capitolul III din acest act normativ (cum este si cea reglementata de art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpatul a fost deferit judecatii), luarea masurilor asiguratorii este obligatorie.
Chiar daca în aceasta situatie oportunitatea luarii si, implicit, mentinerii masurii asiguratorii este prezumata de legiuitor, Înalta Curte apreciaza ca verificarea ce se impune a fi efectuata periodic de catre instanta vizeaza subzistenta tuturor conditiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca masura sa fie legala si temeinica, astfel cum sunt prevazute în cuprinsul art. 249 C. proc. pen.
Evaluând criteriile la care fac trimitere dispozitiile art. 250
2
C. proc. pen. cu referire la art. 249 C. proc. pen., Înalta Curte constata ca, asa cum reiese din actele si lucrarile dosarului nr. x/2020 al Curtii de Apel Pitesti în care a fost pronuntata încheierea contestata, cauza se afla în cursul cercetarii judecatoresti, în etapa administrarii probatoriului testimonial, asa încât, cel putin la acest moment, situatia juridica a inculpatului A. nu a suferit modificari sub aspectul acuzatiei formulate, chestiune ce a fost avuta în vedere la instituirea masurii asiguratorii.
Deopotriva, se observa ca, în sustinerea cererii de ridicare a masurii asiguratorii cu care a fost învestita Curtea de Apel Pitesti, inculpatul A. a aratat ca mentinerea acesteia nu se mai justifica întrucât nu exista temei pentru o eventuala confiscare speciala a sumei de 5.000 RON de vreme ce probatoriul administrat în cauza a dovedit ca respectiva suma a fost restituita integral numitului C., prin intermediul fratelui sau E., înainte de formularea asa-zisului denunt.
Înalta Curte constata ca aceste împrejurari au fost invocate de inculpat si cu prilejul promovarii, în temeiul art. 250 C. proc. pen., a contestatiei împotriva masurii asiguratorii instituita prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, astfel cum a fost îndreptata prin procesul-verbal nr. x/P/2019 din 30 ianuarie 2020 al aceleiasi unitati de parchet, judecatorul de drepturi si libertati de la Curtea de Apel Pitesti respingând ca nefondata calea de atac formulata, prin încheierea nr. 2/F/CC/DL din 04 februarie 2020 pronuntata în Dosarul nr. x/2020, sens în care a retinut ca platile efectuate de inculpat denuntatorului, respectiv restituirea sumei de 5.000 RON dupa pronuntarea solutiei în cauza nr. 3162/280/2019, nu pot fi opuse organelor judiciare deoarece au o cauza ilicita, "creanta" denuntatorului fata de acuzat derivând din comiterea infractiunii. S-a mai aratat ca "nu are importanta nici faptul ca suma restituita nu a profitat inculpatului, fiind lipsit de relevanta acest aspect în conditiile în care confiscarea speciala a banilor obiect al infractiunilor de coruptie nu se dispune în masura în care acestia au profitat celui care i-a primit". Curtea a subliniat, totodata, ca suma de 5.000 RON a fost primita de inculpat la solicitarea sa expresa, initiativa realizarii traficarii influentei apartinându-i în totalitate.
Or, asa cum s-a aratat anterior, de la acel moment, sub aspectul acuzatiei formulate nu a intervenit nicio modificare, astfel încât chestiunile avute în vedere de judecatorul de drepturi si libertati îsi pastreaza, în continuare, valabilitatea.
Prin urmare, contrar celor retinute de instanta de fond, Înalta Curte arata ca, din perspectiva scopului urmarit prin instituirea/mentinerea masurii asiguratorii asupra bunurilor inculpatului A. si a necesitatii acesteia, nu prezinta nicio relevanta faptul ca acuzatul, ulterior primirii sumei de 5.000 RON, a restituit-o denuntatorului C. (cumparatorul de influenta), de vreme ce dispozitiile art. 291 alin. (2) C. pen. prevad ca, în cazul infractiunii de trafic de influenta, banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscarii, iar când acestea nu se mai gasesc, se dispune confiscarea prin echivalent, textul de lege având în vedere persoana care a primit suma de bani prin traficarea influentei fara a face vreo distinctie în functie de destinatia data respectivei sume ori de împrejurarea daca a restituit-o sau nu.
Mai mult, se apreciaza ca, sub aspectul necesitatii mentinerii masurii asiguratorii, nu prezinta relevanta nici împrejurarea ca fata de denuntator (cumparatorul de influenta) s-a dispus o solutie de clasare prin rechizitoriu, constatându-se ca este incidenta cauza de nepedepsire prevazuta de art. 292 alin. (2) C. pen., neputând fi primite sustinerile inculpatului în acest sens.
Înalta Curte subliniaza, totodata, ca, în cauza, nu este incidenta ipoteza reglementata de art. 292 alin. (3) C. pen., întrucât inculpatul A. a primit suma de 5.000 RON la 02 octombrie 2019 si a restituit-o dupa câteva zile, însa anterior audierii martorului C. din data de 22 noiembrie 2019, ocazie cu care organele judiciare au asimilat declaratia acestuia din urma unui denunt implicit.
Or, textul de lege mentionat prevede ca banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite se restituie persoanei care le-a dat, daca au fost date dupa denuntul formulat, situatie ce nu se regaseste în speta, în conditiile în care, asa cum s-a aratat anterior, atât remiterea initiala a sumei de bani, cât si restituirea acesteia au avut loc înainte de realizarea denuntului, aspect sustinut, de altfel, si de apararea inculpatului.
În consecinta, Înalta Curte constata, în dezacord cu judecatorul fondului, ca masura asiguratorie luata de procuror prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, astfel cum a fost îndreptata prin procesul-verbal nr. x/P/2019 din 30 ianuarie 2020 al aceleiasi unitati de parchet, raspunde, în continuare, exigentelor legii fundamentale, ingerinta statului în dreptul de proprietate al inculpatului fiind prevazuta de lege în cazul comiterii unor infractiuni de coruptie, justificata prin interesul public general si, totodata, proportionala cu scopul legitim urmarit, respectiv garantarea starii de solvabilitate a inculpatului pâna la concurenta sumei de 5.000 RON, în vederea asigurarii eventualei executari a masurii de siguranta a confiscarii speciale.
Cu toate acestea, Înalta Curte nu poate primi sustinerile procurorului de sedinta, în sensul ca mentinerea masurii asiguratorii este necesara si pentru asigurarea acoperirii cheltuielilor judiciare suportate de stat pe parcursul derularii procedurii judiciare, de vreme ce un asemenea scop nu a fost avut în vedere la instituirea masurii si nici nu a fost sustinut în fata primei instante, fiind invocat pentru prima data în calea de atac.
Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 425
1
alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 250
1
si art. 250
2
C. proc. pen., va admite contestatia formulata de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, împotriva încheierii din 01 aprilie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, în Dosarul nr. x/2020, pe care o va desfiinta în parte si, în rejudecare, va respinge cererea formulata de inculpatul A.
Totodata, în baza art. 250
2
C. proc. pen., va mentine masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile apartinând inculpatului A., pâna la concurenta sumei de 5000 RON, dispusa prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, astfel cum a fost îndreptata prin procesul-verbal cu acelasi numar din data de 30 ianuarie 2020.
Va mentine celelalte dispozitii ale încheierii atacate.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în suma de 313 RON, se va plati din fondul Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestatia formulata de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, împotriva încheierii din 01 aprilie 2021 pronuntata de Curtea de Apel Pitesti, sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie, în Dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A.
Desfiinteaza, în parte, încheierea penala atacata si, rejudecând:
Respinge cererea formulata de inculpatul A.
În baza art. 250
2
C. proc. pen., mentine masura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile apartinând inculpatului A., pâna la concurenta sumei de 5000 RON, dispusa prin ordonanta nr. 62/P/2019 din 29 ianuarie 2020 a Directiei Nationale Anticoruptie, Serviciul Teritorial Pitesti, astfel cum a fost îndreptata prin procesul-verbal cu acelasi numar din data de 30 ianuarie 2020.
Mentine celelalte dispozitii ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.
Onorariul aparatorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în suma de 313 RON, se plateste din fondul Ministerului Justitiei.
Definitiva.
Pronuntata în sedinta publica, astazi, 15 aprilie 2021.