ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 85 din data de 20 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic art. 375, 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina aceluiași inculpat pedeapsa de 1(un) an și 2(două) luni închisoare. În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. 1 lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 1(un) an și 2 (două) luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 3 luni închisoare, urmând ca pedeapsa stabilită în final pentru inculpat să fie 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 84 alin. 1 C. pen.. În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a dispus că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. s-a dispus a fi comunicate Serviciului de Probațiune Dolj. În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 88 C. pen. privind revocarea amânării aplicării pedepsei în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere și săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere. În baza art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea unui grinder din material plastic transparent ridicat de la inculpat (dovada x/20.09.2018 fila x dos u.pen).

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat (urmărire penală și instanța de fond).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul cu nr. x din data de 07 noiembrie 2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., art. 328 alin. (3) din C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 328 alin. (3) din C. proc. pen. rap la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului A. pentru infracțiunile de: - deținere de droguri de risc (cannabis), fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000; - conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a unor substanțe psihoactive, prev. de art. 336 alin. (1), (2) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, prin același rechizitoriu s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, și clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc (cannabis) prev. de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000.

În fapt s-a reținut că, la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, cu ocazia verificărilor generate de evenimentul rutier în care fusese implicat (coliziunea a două autovehicule la intersecția str. x cu Al. I. Cuza, soldată cu pagube materiale), un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului Craiova - Biroul Rutier l-a depistat pe inculpatul A. deținând, în autovehiculul pe care-l conducea (marca x, cu nr. de înmatriculare x) și asupra sa, un grinder și un pachețel confecționat din folie din staniol ce conținea în interior fragmente vegetale de culoare verde-oliv.

Cu ocazia depistării, A. a declarat (declarație consemnată în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante) că fragmentele vegetale erau "marijuana", cumpărată din Craiova, de la un tânăr despre care nu a furnizat date de identificare. De asemenea, a declarat atunci că fumase o țigaretă cu "marijuana" cu două-trei ore înainte. Inculpatul a fost testat cu dispozitivul etilotest, cu rezultat negativ. Din datele consemnate de poliția rutieră, a reieșit că accidentul de circulație nu s-a produs din culpa sa.

Întrucât, la momentul depistării, fiind întrebat dacă a consumat substanțe interzise (cannabis), inculpatul A. a precizat că a fumat o țigaretă confecționată artizanal în jurul orei 19:00 (după care a condus autoturismul x pe drumurile publice), acesta a fost dus la Spitalul nr. 1 Craiova unde i-au fost recoltate probe de sânge și urmă pentru determinarea consumului de alcool sau substanțe psihoactive. Grinderul și pachețelul confecționat din folie din staniol ce conținea în interior fragmente vegetale au fost ridicate și introduse în plicuri sigilate cu sigiliul M.A.I. nr. 16771.

Prin ordonanța nr. 291 D/P/2018 din data de 26.06.2018, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice cu privire la grinder și fragmentele vegetale pentru a se stabili dacă acestea conțin substanțe supuse controlului național. Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din 12.09.2018, fragmentele vegetale (inflorescențe) de culoare verde-oliv, ambalate într-o folie din staniol (proba nr. 1), ridicate de la A. conțineau 0,32 grame cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Pe grinderul din material plastic transparent (proba nr. 2) s-a pus în evidență ?9-Tetrahidrocannabinol (?9-THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Potrivit concluziilor buletinului de analiză toxicologică-expertiză pe persoane nr. 214 din 05.07.2018, rezultatul testului imunologic rapid asupra probelor biologice (urină) recoltate de la inculpatul A. la data de 28.05.2018, a fost pozitiv pentru canabinoizi. De asemenea, în proba biologică de sânge s-au evidențiat THC (0,022 µg/ml); THC-OH (0,005 µg/ml) și THC-COOH (0,082 µg/ml).

Analizând probele aflate la dosarul de urmărire penală, instanța de fond a reținut că atât starea de fapt expusă în actul de sesizare a instanței, cât și încadrarea juridică a faptelor, sunt corecte, fiind dovedite cu probele administrate în cauză.

Astfel, din probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către inculpat, instanța de fond a constatat în fapt că, în data de 28.05.2018, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x sub influența unor substanțe psihoactive (cannabis), ocazie cu care a fost implicat într-un eveniment rutier, iar în urma verificărilor efectuate asupra autoturismului, organele de poliție au depistat un grinder și un pachețel confecționat din folie din staniol ce conținea în interior fragmente vegetale de culoare verde-oliv.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.. În raport de aceste criterii, la stabilirea pedepselor aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, natura și gravitatea faptelor comise, rezonanța socială negativă pe care aceste fapte o generează în rândul membrilor societății civile, atitudinea procesuală a inculpatului care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are studii superioare, este încadrat în muncă, beneficiază de sprijinul afectiv și financiar din partea familiei și nu în ultimul rând limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancționator, reduse cu 1/3 conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Având în vedere faptul că cele 2 infracțiuni au fost comise de către inculpat prin acte de executare distincte, înainte să fi intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă pentru vreuna dintre acestea, s-au aplicat în cauză dispozițiile concursului real de infracțiuni.

Instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru a fi incidentă instituția amânării executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii, acesta și-a manifestat expres acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, solicitând amânarea aplicării pedepsei, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului. Totodată, instanța de fond a apreciat că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, iar stabilirea unei pedepsei în sarcina acestuia este suficientă, chiar fără executarea pedepsei, astfel încât să îl determine să nu mai comită alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Punând în balanță considerentele anterior menționate, instanța de fond a apreciat că se impune stabilirea în sarcina inculpatului a unor pedepse cu închisoarea orientate spre limita medie prevăzută de textul sancționator pentru fiecare infracțiune, astfel cum a fost redusă cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., iar ansamblul circumstanțelor personale favorabile de care se bucură inculpatul s-au avut în vedere la necesitatea aplicării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - în termenul prevăzut de lege - atât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, cât și inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 85 din data de 20.02.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Ministerul Public D.I.I.C.OT. Serviciul Teritorial Craiova împotriva Sentinței penale nr. 85 din data de 20.02.2020, pronunțată de Tribunalul Dolj.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea 143/2000, cu aplic. art. 375 și 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 375 și 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 1 an și 2 luni închisoare care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 1 lună închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dolj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligație: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Dolj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 de zile în cadrul Primăriei Municipiului Craiova-S.C. Salubritate Craiova S.R.L. sau la S.C. Compania de Apă Oltenia S.A.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata unei sume 600 de RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a precizat în prealabil, că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, Curtea a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., care la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, a condus pe drumurile publice din Mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, după ce în prealabil a fumat o țigaretă care are proprietăți psihoactive, respectiv tetrahidrocannabinol (THC), care odată ce este absorbit în organism este metabolizat rezultând THC-OH cu proprietăți psihoactive și acidul tetrahidrocanabinoic, realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, sub influența substanțelor psihoactive.

Contrar criticilor formulate de avocatul inculpatului, instanța de control judiciar a reținut că legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în orice situație de conducere a unui vehicul ulterior consumului unor substanțe psihoactive, în orice alt mod, în așa fel încât produsul să ajungă în corpul unei persoane, iar legiuitorul nu poate prevedea un nivel minim al concentrației de substanțe psihoactive ca și cerință esențială cu privire la elementul material al laturii obiective în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, având în vedere sfera largă de substanțe care produc efecte psihoactive (a se observa în acest sens și paragraful 24 din Decizia CCR nr. 101 din 28 februarie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (2) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 405 din 23 mai 2019).

Cu privire la critica apărării, în sensul că inculpatul nu ar fi condus sub influența substanțelor psihoactive, s-a precizat că disp. art. 336 alin. (2) din C. pen. nu au o formulare neclară, ambiguă sau imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinește cerințele de accesibilitate și previzibilitate a legii, norma juridică fiind clară când interzice conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive.

Astfel, canabisul este denumirea generica pentru drogul psihoactiv cunoscut ca marijuana, iarba, "dope". Numele științific al plantei canabis este canabis sativa. Principala substanță chimica psihoactivă (cu efecte asupra creierului) din canabis se numește delta-9 tetrahydro-canabinol (THC). Aceasta substanță este cea care induce senzația de "high". Produsele pe baza de canabis au diverse concentrații de THC. Atunci când este inhalat în organism sub forma fumatului canabisului, substanța THC este absorbita cu repeziciune din plămâni în sânge, iar apoi transmisa către creier și celelalte organe ale corpului, având efecte nocive asupra persoanei care consumă această substanță, cum ar fi efecte halucinogene (consumatorii văd realitatea distorsionat), palpitații, alterarea capacității de memorare, afectarea memoriei pe termen scurt, dificultăți de concentrare, respirație accelerata, volubilitate, stare de somnolență, lipsa de inhibiții, lipsa coordonării, anxietate, paranoia, deficiente de atenție.

Curtea a constatat că la testul imunologic rapid asupra probelor biologice (urină) recoltate de la inculpatul A. la data de 28.05.2018, rezultatul a fost pozitiv pentru canabinoizi. De asemenea, în proba biologică de sânge s-au evidențiat THC (0,022 µg/ml); THC-OH (0,005 µg/ml) și THC-COOH (0,082 µg/ml), iar cum substanța chimică psihoactivă (cu efecte asupra creierului) din canabis este delta-9 tetrahydro-canabinol (THC- compus molecular psihoactiv), este evident că inculpatul se afla sub influența substanțelor psihoactive când a condus pe drumurile publice din mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, iar fapta acestuia realizează elementele de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) și (2) din C. pen.

Cu privire la individualizarea și aplicarea pedepsei, care constituie motiv de apel pentru Ministerul Public, Curtea a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat este de o gravitate ridicată având în vedere că inculpatul, sub influența substanțelor psihoactive, a condus pe drumurile publice din mun. Craiova, autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, punând astfel în pericol grav siguranța rutieră.

Prin urmare, s-a reținut că este necesar ca să fie aplicată o pedeapsă cu închisoarea, nefiind suficient ca aceasta să fie doar stabilită și amânată aplicarea acesteia, așa cum a hotărât instanța de fond, motiv pentru care hotărârea apelată a fost reformată, apelul formulat de Ministerul Public fiind întemeiat sub acest aspect. Curtea a reținut însă că este justă individualizarea duratei pedepsei, pe care a efectuat-o instanța de fond, orientată spre minimul special, cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., aceasta fiind de natură a asigura scopul preventiv și educativ al pedepsei și a corija pe viitor comportamentul inculpatului.

Curtea a constatat că, în mod corect instanța de fond a luat în considerare la individualizarea și stabilirea pedepsei toate criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv circumstanțele reale în care s-a săvârșit fapta, precum și persoana inculpatului, astfel că, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat în această privință.

Curtea a observat că pedeapsa a fost stabilită în mod just de prima instanță, într-un cuantum orientat spre minimul special, sancțiunea penală fiind echitabilă în raport de persoana inculpatului care regretă conduita infracțională și urmările acesteia, de gradul de pregătire profesională al acestuia, aspecte care conduc la concluzia că înțelege și conștientizează consecințele negative ale infracțiunilor comise, motiv pentru care instanța de control judiciar nu a mai procedat la o reindividualizare a duratei pedepsei, ci doar a aplicat pedeapsa efectiv și a dispus suspendarea sub supraveghere, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de disp. art. 91 din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat prezentul recurs în casație inculpatul A. la data de 12.02 2021.

Prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului în casație și achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) din C. proc. pen. în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., "fapta nu este prevăzuta de legea penală".

Pe fondul cererii, a susținut că potrivit art. 433 din C. proc. pen., recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. sunt incidente atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, iar pentru ca o faptă concretă să atragă răspunderea penală ea trebuie să poată fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare.

S-a susținut că practica judiciara a confirmat sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., la lipsa elementelor de tipicitate obiectivă, cât și la ignorarea principiului legalității incriminării/existenței unei legi scrise redactata cu suficienta claritate pentru ca orice persoana sa își dea seama care sunt acțiunile sau inacțiunile ce intra sub incidența acestei legi .

S-a mai arătat că în activitatea jurisdicțională, principiul legalității impune judecătorului două obligații esențiale ce formează obiectul asociat al recursului în casație, conform art. 433 din C. proc. pen. (scopul recursului în casație "judecarea în condițiile legii a hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile"), respectiv interpretarea strictă a legii penale, interzicerea analogiei.

S-a susținut că cannabisul, drog de risc, conform Legii nr. 143/2000, al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul în baza unei declarații lovită de nulitate absolută în raport cu dispozițiile art. 118, art. 83 lit. a), art. 10 alin. (4) și art. 89 din C. proc. pen. nu este substanța psihoactivă în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011.

S-a menționat că atunci când infracțiunea era incriminata prin art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 condiția specifică era ca persoana să se afle sub influența unor stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. În prezent prin incriminarea faptei de art. 336 alin. (2) din C. pen., legiuitorul a înlocuit aceasta sintagmă cu expresia "substanțe psihoactive".

Susține recurentul că legiuitorul a apelat la tehnica normelor de trimitere atunci când a incriminat aceasta infracțiune și când era sancționată: - prin art. 87 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, dar și în prezent (ambele infracțiuni împrumută sancțiunea de la art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 336 alin. (1) din C. pen., iar pe de altă parte, împrumută din alte norme legale condiția specifică referitoare la substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestor, respectiv substanțe psihoactive .

Când incriminarea era prevăzută de art. 187 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 norma completatoare era reprezentată de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri/Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope/O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri/sau Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare.

În prezent, s-a arătat de către recurent că art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen. prevede că prin substanțe psihoactive se înțelege substanțele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Justiției, aceasta afirmație cu caracter generic permite normei prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen., să se completeze cu orice act normativ prezent sau viitor care stabilește substanțele psihoactive la propunerea Ministerului Sănătății, act normativ cu putere de lege care nu a fost adoptat până în prezent de legiuitor.

Legiuitorul a folosit această expresie ca atare numai în noul C. pen./în Legea nr. 187/2012/în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și în Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1512/2013, precum și în Legea nr. 5/2014 privind unele măsuri pentru facilitarea schimbului transfrontalier de informații referitoare la încălcarea normelor de circulație care afectează circulația rutieră și pentru facilitarea sancțiunilor aplicate acestor hotărâri.

Dintre actele normative enumerate aflate în vigoare niciunul nu folosește sintagma substanțe psihoactive: - se folosește expresia substanțe cu efect psihoactiv, terminologie apărută în anul 2010 pentru a interzice însă funcționarea așa numitelor magazine de vise și comercializarea și consumul de etnobotanice care până în acel moment erau privite ca "droguri legale " - Legea nr. 194/2011 arată în art. 1 că reprezintă cadrul legal aplicabil preparatelor substanțelor plantelor ciupercilor sau combinațiilor acestora denumite produse susceptibile să aibă efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanțele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanțele aflate sub control național altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare și instituie măsuri de prevenire control și combatere a consumului în vederea protejării sănătății populației de acțiunile negative ale acestora. În art. 2 lit. e) din Legea nr. 194/2011 au fost definite efectele psihoactive ca fiind unul din următoarele efecte pe care le poate avea un produs atunci când este consumat de către o persoana: - stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei având ca rezultat modificări ale funcțiilor și proceselor psihice și ale comportamentului ori crearea unei stări de dependență fizică sau psihică.

Extinderea definiției efecte psihoactive din art. 2 lit. e) al Legii nr. 194/2011 care nu au fost stabilite în speța la inculpat în raport de constatările examenului clinic medical prealabil prin analogie pentru a include și sintagma substanțe psihoactive din alin. (2) al art. 336 din C. pen. este nelegală și încalcă principiul constituțional al legalității incriminării prevăzut de dispozițiile art. 23 alin. (12) și 73 alin. (3) lit. h) din Constituția României.

În final, a susținut lipsa condiției de tipicitate obiectivă a faptei concret săvârșite de inculpat și reținută prin sentință și decizie în raport cu modelul legal incriminatoriu din art. 336 alin. (2) din C. pen., respectiv lipsa calității de subiect activ, aceea de persoană conducător auto aflată sub influenta unor substanțe psihoactive, care rezultă în mod incontestabil și din următoarele argumente decisive de ordin legal și probatoriu:

Cannabisul este drog de risc, substanța stupefiantă conform Legii nr. 143/2000, neputându-se reține concomitent a fi și substanța psihoactivă în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011 care referă în plus la alte substanțe ca substanțe psihoactive, astfel cum acestea sunt enumerate în articolul menționat. Buletinul de analiza toxicologică conform obligației imperative prevăzută de art. 188 alin. (3) din C. proc. pen. privind expertiza toxicologică nu conține concluzii privind consecințele posibile ale substanțelor descoperite la momentul săvârșirii faptei, orele 00:30, probele biologice au fost recoltate la aproximativ 45 minute, în condițiile de fapt în care inculpatul nu a fost testat conform reglementarilor legale ale art. 192-195 din Regulamentul privind consumul de substanțe psihoactive la momentul inițial al constatării faptei. Examenul medical prealabil recoltării probelor biologice infirmă starea persoanei aflată sub influența substanțelor psihoactive, inculpatul nu a fost testat nici măcar pentru consumul de droguri la momentul producerii evenimentului rutier, conform deciziei Curții Constituționale nr. 732/2014.

Prin încheierea din data de 27 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018. A fost acordat termen la data de 22.06.2021, cu citarea recurentului inculpat A. și înștiințarea apărătorului ales.

La termenul din data de 22.06.2021, instanța, constatând că dosarul se află la primul termen de judecată, a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulate de apărătorul ales al recurentului inculpat A., în vederea publicării Deciziei nr. 48 din 9 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Ulterior, la data de 04.10.2021, inculpatul, prin apărător ales, a transmis la dosar concluzii scrise, având în vedere publicarea deciziei H.P. nr. 48/2021 și interpretarea sintagmei "substanțe psihoactive" din cuprinsul normei de incriminare a art. 336 alin. (2) din C. pen.

A solicitat admiterea în fond a cererii de recurs în casație, casarea Deciziei penale nr. 1613 din 16.12.2020 a Curții de Apel Craiova și a Sentinței penale nr. 85 din 02.02.2020 a Tribunalului Dolj și pronunțarea soluției de achitare a sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) C. pen. în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. ("fapta nu este prevăzuta de legea penală ").

A arătat că motivele substanțiale de nelegalitate din memoriul scris în legătura cu condițiile de tipicitate obiectiva ale infracțiunii prevăzuta de art. 336 alin. (2) C. pen., și care referă la lipsa calității de subiect activ, aceea de persoana/conducător auto aflata sub influenta unor substanțe psihoactive, sunt:

(I) cannabisul drog de risc conform Legii nr. 143/2000 (al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul) nu este substanța psihoactivă în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011;

(II) conducerea pe drumurile publice după data de 01.02.2014 a unui vehicul de către un conducător auto care a consumat anterior droguri de risc/cannabis este lipsita de tipicitate obiectiva lipsind calitatea subiectului activ în raport cu principiul legalității pedepsei materializat în modelul legal incriminatoriu prevăzut de art. 336 alin. (2) C. pen.

(III) buletinul de analiza toxicologica conform obligației imperative prevăzuta de art. 188 alin. (3) C. proc. pen. privind expertiza toxicologica nu conține concluzii privind consecințele posibile ale substanțelor descoperite la momentul săvârșirii faptei - orele 00:30 (probele biologice au fost recoltate la circa 45 minute), în condițiile de fapt în care inculpatul nu a fost testat conform reglementarilor legale ale art. 192-195 din Regulamentul privind consumul de substanțe psihoactive, la momentul inițial al constatării faptei;

(IV) examenul medical prealabil recoltării probelor biologice infirma starea de persoana aflata sub influenta substanțelor psihoactive.

(V) cu caracter de noutate a invocat încălcarea principiului legalității incriminării, lipsa de previzibilitate și accesibilitate a art. 336 alin. (2) C. pen. prin neîndeplinirea de către legiuitorul primar a obligației constituționale și legale asumată prin art. 241 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen. de a reglementa prin lege la propunerea Ministerului Justiției și a publica în Monitorul Oficial după data de 01.02.2014 lista nominala a substanțelor psihoactive al căror consum intra sub incidența dispozițiilor penale incriminatorii ale art. 336 alin. (2) C. pen. După data de 01.02.2014, nu exista reglementare primara organică, ce înțelege legiuitorul penal prin "substanțe psihoactive" cu relevanță juridica în sensul art. 336 alin. (2) C. pen.

Niciunul din actele normative nepenale aflate în vigoare la 01.02.2014 (C. pen., legea nr. 187/2012, O.U.G. nr. 195/2002, O.M.S. nr. 1512/2013 și Legea nr. 5/2014) nu folosește explicit sintagma substanțe psihoactive ", în toate se folosește expresia "substanțe cu efect psihoactiv", terminologie apăruta în anul 2010 din nevoia legiuitorului de a interzice funcționarea așa numitelor " magazine de vise " și comercializarea și consumul de substanțe etnobotanice, care până la acel moment erau privite ca "droguri legale " (a se vedea expunerea de motive la O.U.G. nr. 6/2010, care a modificat Legea nr. 143/2000 și Legea nr. 339/2005);

A precizat că dispozițiile art. 87 alin. (2) și 3 din O.U.G. nr. 195/2002. abrogate cu începere de la 01.02.2014, erau însoțite de lista amintita publicata în M.Oficial.

A mai arătat că H.P. nr. 48/2021 conține o interpretare legala obligatorie defavorabilă inculpatului recurent, neputând fi aplicata retroactiv.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpatul A., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Cu privire la criticile recurentului inculpat, în sensul că fapta de conducere pe drumurile publice după data de 01.02.2014 a unui vehicul de către un conducător auto care a consumat anterior droguri de risc/cannabis este lipsită de tipicitate obiectiva lipsind calitatea subiectului activ în raport cu principiul legalității pedepsei materializat în modelul legal incriminatoriu prevăzut de art. 336 alin. (2) C. pen., se constată ca fiind neîntemeiate.

Instanța de casație constată din situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanța de apel (respectiv, fapta inculpatului A., care la data de 28.05.2018, în jurul orei 00:30, a condus pe drumurile publice din mun. Craiova autovehiculul marca x, cu nr. de înmatriculare x, după ce în prealabil a fumat o țigaretă care are proprietăți psihoactive, respectiv tetrahidrocannabinol (THC), care, odată ce este absorbit în organism este metabolizat, rezultând THC-OH cu proprietăți psihoactive și acidul tetrahidrocanabinoic), că aceasta întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, critica conform căreia fapta nu este prevăzută de legea penală fiind nefondată.

Așadar, din analiza considerentelor deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind prevăzută de legea penală și întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, aspect care a fost amplu argumentat juridic de către instanța de apel, argumente pe care instanța de casație le împărtășește întru totul.

În ceea ce privește susținerile inculpatului, în sensul că, cannabisul, drog de risc conform Legii nr. 143/2000 (al cărui consum anterior l-a recunoscut inculpatul) nu este substanța psihoactivă în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 194/2011, Înalta Curte constată ca fiind nefondate aceste critici, având în vedere cele stabilite prin Decizia nr. 48 din 9 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 698 din 14 iulie 2021, respectiv că "Folosirea sintagmei «substanțe psihoactive» din cuprinsul normei de incriminare a art. 336 alin. (2) din C. pen. include, pe lângă categoria de substanțe la care face referire Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată, și substanțele prevăzute în conținutul Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Legii nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, cu modificările și completările ulterioare".

Cu privire la celelalte critici invocate de către inculpat, cu trimitere la starea de fapt reținută în cauză și probele administrate, acestea nu pot fi analizate de către instanța de recurs în casație.

Contrar concluziei apărării - exprimată în înscrisul transmis Înaltei Curți pentru termenul din 5.10.2021 - în sensul că decizia H.P. 48/2021 conține o interpretare legală obligatorie defavorabilă inculpatului care nu are aplicabilitate retroactivă, se constată, pe de o parte, că obiectul cauzei este recursul în casație declarat de inculpat, iar pe de altă parte, cu referire la prezenta cauză penală, că decizia confirmă argumentele juridice ale hotărârii pronunțată de instanța de apel prin care au fost apreciate ca neîntemeiate criticile apelantului-inculpat cu referire la tipicitatea infracțiunii (pag. 7-8 decizie).

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1613 din 16 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 octombrie 2021.

GGC-GR