ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2767 din 2 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București s-au hotărât următoarele:

În baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 9000 RON (obținută prin înmulțirea unui număr de 225 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 40 RON) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, în stare de recidivă postcondamnatorie (infracțiune din data de 23.05.2015).

S-a constatat că infracțiunea cercetată în cauză se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală și cu infracțiunea pentru care, prin sentința penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.

În baza art. 89 alin. (1) C. pen. s-a dispus anularea amânării aplicării pedepsei cu închisoarea de 1 an stabilită prin sentința penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare anterior menționată cu cele două pedepse cu amenda, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedeapsa cea mai grea, de 9000 de RON amendă penală, ajustată cu sporul obligatoriu de 450 de RON (o treime din 1350 de RON), în final inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 9450 de RON amendă penală.

S-a luat act că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON dispusă prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, urmând să achite diferența.

În baza art. 91 C. pen. și a deciziei nr. 4/20.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus executarea pedepsei amenzii penale și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, stabilindu-se în acest sens, conform dispozițiilor art. 92 C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a sentinței, conform art. 92 alin. (2) C. pen. și a deciziei nr. 13/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului Sector 5 sau a S.C. B. S.A. Sector 5 - București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 63 alin. (1) C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, în caz de neexecutare cu rea-credință, în tot sau în parte, a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea în regim de detenție.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., interpretat per a contrario și în lumina deciziei nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost menținută suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare și toate dispozițiile sentinței nr. 1053/2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (dintre care 540 de RON cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, sub aspectul împrejurărilor de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, că, fapta inculpatului A. care, la data de 23.05.2015, în jurul orei 03:30, a condus autovehiculul cu nr. de x pe str. x din sectorul 5 al mun. București, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,35g%0, peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., săvârșită în starea de recidivă condamnatorie prev. de art. 41 alin. (1) C. pen., respectiv în termenul de încercare de 5 ani stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin neapelare la 26.11.2010.

Optând pentru condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale, instanța de fond a aplicat acestuia un număr de 225 de zile amendă, în condițiile art. 61 alin. (3) teza I C. pen., stabilind, raportat, la situația materială a acestuia, suma de 40 RON ca și cuantum al unei zile-amendă, rezultând astfel o pedeapsă de de 9000 RON amendă penală.

Raportat la starea de recidivă postcondamnatorie reținută, plecând de la dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 11/2016, instanța de fond a constatat că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen., rezultă că aplicarea unei pedeapse cu amenda penală pentru noua infracțiune nu atrage obligativitatea revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei anterioare.

Pentru argumentele expuse, instanța de fond a menținut suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare și toate dispozițiile sentinței nr. 1053/2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile dispuse prin aceasta.

Ulterior, notând că infracțiunea cercetată în cauză se află în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală și cu infracțiunea pentru care, prin sentința penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, i-a fost stabilită o pedeapsă de 1 an închisoare, în raport de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, instanța, după ce, în temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a dispus anularea amânării aplicării celei din urmă pedepse, a procedat la contopirea, în condițiile art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., a pedepselor anterior menționate cu cea aplicată în speță, rezultând astfel pedeapsa închisorii de 1 an și 9450 RON (9000 la care s-a adăugat sporul de o treime din 1350 de RON, respectiv 450 RON) amendă penală.

Instanța a luat act că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON dispusă prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019.

În fine, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante stabilite, constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 91 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 4 din 20.01.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de fond a dispus executarea pedepsei amenzii penale și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, stabilind, conform art. 92 C. pen., un termen de supraveghere de 2 ani.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin decizia penală nr. 476/A din 5 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr. 2767 din 2 decembrie 2020 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, iar în rejudecare:

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a contopit pedeapsa stabilită inculpatului, de 1 an închisoare, cu cele două pedepse cu amenda, urmând ca acesta să execute pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă pedeapsa cea mai grea, de 9000 de RON amendă penală, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 450 de RON (o treime din 1350 de RON), rezultând pedeapsa de 1 an închisoare și 9450 de RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).

S-a constatat că inculpatul a achitat amenda penală în cuantum de 1350 de RON, dispusă prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, rămânând de achitat 8100 RON amendă-penală (231 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).

În baza art. 96 alin. (4), (5) C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1053/11.11.2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. s-a cumulat pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa de 1 an închisoare și 9450 de RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și 9450 RON amendă penală (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului de la 08.07.2010 la 11.11.2010.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Pentru a decide astfel, Curtea a notat, în esență, că, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente raportat la antecedența penală a inculpatului, menținând, în mod eronat, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 1053/2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010 și aplicând necorespunzător dispozițiile privind tratamentul penal sancționator al concursului de infracțiuni, în ceea ce privește pedepsele cu amenda penală.

A mai notat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză, săvârșită la data de 23.05.2015, la fel ca și infracțiunile din datele de 13.02.2016 și 24.03.2018, pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București (art. 335 alin. (2) C. pen.) și prin sentința penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu (art. 335 alin. (2) C. pen.), au fost săvârșite în concurs real, înainte ca pentru vreuna dintre acestea să fi intervenit vreo condamnare definitivă, însă în termenul de încercare de 8 ani (care urma a se împlini la data de 25.11.2018), stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 București (art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969).

În consecință, notând și că cele trei infracțiuni concurente sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanța de apel a constatat că acestea au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie (în raport de condamnarea din 2010), context în care, în considerarea art. 43 alin. (2) C. pen., aplicând prioritar dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, în baza art. 39 lit. e) C. pen. raportat la art. 39 lit. c) C. pen., a contopit pedepsele cu amenda penală de 1350 RON (135 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 10 RON) și de 9000 RON (225 zile-amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 40 RON) conform dezlegării date de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin decizia nr. 20/2020, rezultând o pedeapsă cu amenda penală de 9450 RON (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON), pe care, în baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare.

Ulterior, raportat la dispozițiile art. 96 alin. (4) C. pen., interpretate potrivit deciziei nr. 11/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanța de apel a constatat că este obligatorie revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispusă prin sentința penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sector 1 București și executarea pedepsei de 3 ani închisoare, având în vedere că în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere inculpatul a săvârșit 3 infracțiuni, descoperite până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o pedeapsă cu închisoarea (pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și 9450 RON amendă penală), chiar după expirarea acestui termen.

Ca urmare, în urma revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sector 1 București, în baza art. 43 alin. (2) C. pen., instanța a procedat la cumularea aritmetică a pedepsei de 3 ani închisoare cu pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare și amendă penală de 9450 RON (270 zile-amendă cu un cuantum al unei zile-amendă de 35 RON).

****

Împotriva deciziei penale nr. 476/A din 5 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales.

În motivarea cererii de recurs în casație întemeiată, în drept, pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apărarea a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât este rezultatul unei erori materiale de percepție, soluția fiind dată în considerarea reținerii greșite a împrejurării că instanța de fond ar fi condamnat inculpatul la pedeapsa cu închisoarea, când, în realitate, acestuia i s-a aplicat pedeapsa cu amenda penală.

Or, în acest context, raportat la decizia nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prevederile art. 96 alin. (4) și (5) C. pen. trebuiau aplicate per a contrario.

Neprocedând însă așa, instanța de apel a stabilit în sarcina inculpatului pedeapsa 4 ani închisoare în urma aplicării dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen. și a deciziei nr. 11/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, dar și a art. 40 și 38 C. pen., deși nu a aplicat inculpatului, în speță, o pedeapsă cu închisoarea pentru a interveni revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1053/11.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.11.2010).

În considerarea acestor argumente, apărarea recurentului inculpat A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Totodată, a solicitat suspendarea executării deciziei atacate până la judecarea recursului în casație și dispunerea față de inculpat a măsurii controlului judiciar, învederând că acesta va respecta toate condițiile pe care i le va impune instanța conform art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 septembrie 2021, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Prin aceeași încheiere, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a respins cererea de suspendare a executării hotărârii recurate, formulată de inculpatul A., pentru argumentele detaliat prezentate în cuprinsul acesteia.

La termenul fixat, 7 decembrie 2021, apărătorul ales al recurentului inculpat și reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra recursului în casație, concluziile acestora fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

****

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a dispozițiilor referitoare la tratamentul sancționator.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, care vizează exclusiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., în condițiile în care în cauză i-a fost aplicată pedeapsa cu amenda penală, care excludea obligația revocării suspendării executării pedepsei anterioare, Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin neapelare la 26.11.2010, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968 și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1968), dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care urma să se împlinească la data de 25.11.2018.

Ulterior, prin sentința penală nr. 2972/2019 a Judecătoriei Sectorului 5, definitivă prin neapelare la 04.12.2019, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1350 de RON amendă penală pentru săvârșirea, la data de 13.02.2016, a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

Totodată, prin sentința penală nr. 185/2019 a Judecătoriei Cornetu, definitivă prin neapelare la data de 15.04.2019, inculpatului i s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea, la data de 24.03.2018, a infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., pedeapsă cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani și, ulterior, prin decizia recurată, anularea amânării, reînviindu-se caracterul său executabil.

În fine, prin sentința penală nr. 2767/2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în prezenta cauză, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 9000 RON amendă penală pentru săvârșirea, la data de 23.05.2015, a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.. Această soluție a fost menținută prin decizia ce face obiectul prezentului recurs în casație.

În contextul acestei antecedențe penale a inculpatului, notând că atât infracțiunea pentru care acesta a fost cercetat în prezenta cauză, din 23.05.2015, cât și cele din 13.02.2016 și 24.03.2018, pentru care a fost condamnat prin sentințele anterior menționate, au fost săvârșite înainte ca pentru vreuna dintre acestea să fi intervenit vreo condamnare definitivă, instanțele au reținut incidența pluralității sub forma concursului real.

În fine, instanța de apel a reținut că toate cele trei infracțiuni concurente au fost comise în termenul de încercare de 8 ani, stabilit ca urmare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1053/2010 a Judecătoriei Sector 1 București, adică în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 43 alin. (2) C. pen.

Fără a contesta situația antecedenței sale penale și starea de recidivă postcondamnatorie reținute de instanța de apel, recurentul inculpat A. a criticat, în actualul cadru procesual, tratamentul sancționator definitiv stabilit în cauză, din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen.

Criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate, întrucât pornesc de la premisa greșită că cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii reținută în speță ar fi reprezentat doar de infracțiunea unică pentru care a fost condamnat în cauza de față.

În realitate însă, așa cum legal a reținut instanța de apel, antecedența penală a recurentului inculpat se circumscrie situației prevăzute de art. 43 alin. (2) C. pen., cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii fiind reprezentat de cele trei infracțiuni concurente (cea pentru care a fost condamnat în cauza pendinte, precum și cele din 13.02.2016 și respectiv, 24.03.2018), care, fiind comise în termenul de încercare de 8 ani stabilit în urma suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată recurentului în anul 2010 (pentru infracțiunea care constituie primul termen al recidivei), se află toate în stare de recidivă postcondamnatorie.

Or, potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., "când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".

Aceste dispoziții, care reglementează tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii când al doilea termen al recidivei este constituit dintr-un concurs de infracțiuni, instituie, cu caracter general, un mecanism special de calcul al pedepsei pentru recidiva postcondamnatorie, stabilind operațiunile distincte și succesiunea acestora în procesul de stabilire a pedepsei, respectiv: contopirea potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni pentru faptele ce constituie al doilea termen al recidivei, urmată de cumulul aritmetic dintre pedeapsa rezultantă astfel obținută și pedeapsa neexecutată sau rămasă de executat aplicată pentru fapta ce constituie primul termen al recidivei.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 96 alin. (4) C. pen. stabilesc că "dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Totodată, dispozițiile art. 96 alin. (5) C. pen. stabilesc că "pedeapsa principală pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară".

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, în situația în care starea de pluralitate infracțională intervine pe parcursul termenului aferent suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pentru infracțiunea anterioară (primul termen al recidivei), instanța este obligată să revoce suspendarea și să dispună executarea acesteia din urmă, ori de câte ori pentru noua infracțiune, care este descoperită până la împlinirea termenului, este aplicată pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen. Altfel spus, în situația în care condamnatul săvârșește o nouă infracțiune în termenul de încercare aferent suspendării executării pedepsei anterioare, pentru care este condamnat la pedeapsa închisorii chiar și după acest moment, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei alături de cea din urmă, conform tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii (sau pluralității intermediare), la care fac trimitere dispozițiile art. 96 alin. (5) C. pen.

Sancționând, prin urmare, comportamentul condamnatului care dovedește că nu s-a îndreptat și că reeducarea sa nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a pedepsei, textul art. 96 alin. (4) C. pen. impune obligația revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și a executării pedepsei suspendate ori de câte ori condamnatul desfășoară o nouă activitate infracțională pe durata termenului de supraveghere, indiferent dacă aceasta constituie o infracțiune unică sau o pluralitate de infracțiuni, pentru care este condamnat la pedeapsa închisorii.

Or, în speță, pe durata termenului de supraveghere a pedepsei anterioare (din 2010), inculpatul A. a comis, în starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 43 alin. (2) C. pen., trei infracțiuni concurente pentru care pedeapsa rezultantă, stabilită conform art. 38 alin. (1) și art. 39 lit. e) C. pen., este de 1 an închisoare și 9450 RON amendă penală.

Constatând, prin urmare, respectată condiția ca pedeapsa aplicată pentru activitatea infracțională săvârșită pe durata termenului de supraveghere să fie închisoarea, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 96 alin. (4) C. pen. (în interpretarea dată acestora prin decizia nr. 11/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală) și a art. 96 alin. (5) C. pen., dispunând revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare (de 3 ani închisoare) și cumularea aritmetică a acesteia, potrivit art. 43 alin. (2) C. pen., la pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului pentru infracțiunile comise în stare de recidivă postcondamnatorie, rezultând astfel pedeapsa de 4 ani închisoare și 9450 RON amendă.

Ca urmare, în pofida celor susținute de apărare, pedeapsa aplicată recurentului inculpat în apel se situează în limitele legale prevăzute de lege, cuantumul ei fiind rezultatul unei corecte aplicări a dispozițiilor art. 96 alin. (4) și (5) C. pen., raportat la art. 43 alin. (2) C. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 476/A din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 476/A din data de 5 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 157 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.

Procesat de GGC - LM