ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 456 din 15 octombrie 2024, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. art. 16 din Legea nr. 194/2011 cu reținerea art. 35 C. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuarea de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 2 ani, stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Dolj; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 5 zile;- să comunice schimbarea locului de muncă;- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existența.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa unul din programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioada de 60 zile la Biblioteca Județeană "Alexandru și Aristia Aman" sau la Teatrul pentru Copii și Tineret Colibri.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor bunuri:

- cantitățile de 1,06 grame de pulbere care conține ca substanță activă 2F-Deschloroketamine (proba nr. 4) și 0,23 de grame de pulbere care conține ca substanță activă MDMA (proba nr. 5), rămase după efectuarea analizelor de laborator conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din 13.05.2020, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii nr. 522796/30.07.2020;

- cantitatea de 3000 de mililitri de lichid ce conține DMT (proba nr. 1), un cântar în care s-a pus în evidență THC, DMT și 2FDK (proba nr. 15), un dispozitiv de mărunțit (grinder) pe care s-a pus în evidență THC (proba nr. 16), un recipient metalic în care s-a pus în evidență THC (proba nr. 17), cantitățile de 1,59 de grame de cannabis (proba nr. 8), 0,55 de grame de pulbere care conține MDMA (proba nr. 20), 0,15 grame de pulbere care conține ketamină și 2-Fluorodeschloroketamine (proba nr. 18), 13 (treisprezece) comprimate care conțin codeină (proba nr. 21a), 4 (patru) comprimate care conțin zolpidem (proba nr. 21b), cantitățile de 0.82 de grame de pulbere care conține 2-FDK (proba nr. 19), 0,69 de grame de pulbere care conține Phenibut (proba nr. 30), 3,32 de grame de pulbere care conține gabapentin (proba nr. 31), 5,69 de grame de pulbere care conține phenibut (proba nr. 35), o tabletă pe care s-a pus în evidență 2-Fluorodeschloroketamine (proba nr. 10) și cantitatea de 100 de mililitri de lichid care conține ca substanță activă DMT (contraproba nr. 1), rămase după efectuarea analizelor de laborator conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din 24.07.2020, depuse la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. conform dovezii nr. 523003/01.09.2020.

Împotriva acestei sentințe, printre alții, au declarat apel Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Craiova și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 456/15.10.2024 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 24.10.2024.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de judecată nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 377 alin. (5) C. proc. pen.

Având în vedere faptul că instanța de fond, deși a reținut aceeași situație de fapt cu cea recunoscută de inculpat cu ocazia audierii, situație de fapt ce a stat la schimbarea încadrării juridice a faptei, aceasta nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. prin reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3, pronunțând o soluție nelegală, soluție menținută și de instanța de apel.

Prin urmare, instanța de fond și instanța de apel, prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., trebuiau să stabilească o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc și de mare risc pentru consum propriu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1) și (2) C. pen. între 4 luni și 2 ani.

Totodată, inculpatul A. a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate, până la soluționarea recursului în casație, cu atât mai mult cu cât, se pate dispune revocarea suspendării pedepsei și executarea acesteia conform dispozițiilor art. 96 alin. (1) C. pen.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 01 aprilie 2025.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, în vederea verificării admisibilității în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 66 din 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că aspectele invocate de inculpatul A. nu se circumscriu nici măcar formal, în conținut, dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casație, se constată că ele nu aduc în discuție, nici măcar formal, legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esențial, temeiniciei acesteia.

În concret, inculpatul invocă faptul că instanța de apel, în cadrul căii devolutive a apelului, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în conformitate cu care "când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (1

1

) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime".

Or, prin intermediul cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.

Dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Așa cum rezultă din motivele de recurs în casație, recurentul A. este nemulțumit de soluția dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Solicitarea de reindividualizare judiciară a pedepsei constituie un proces complex de analiză asupra împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanței de fond/apel și nu poate fi cenzurată, prin urmare, în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate a pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele cazului de casare invocat.

Având în vedere soluția ce se prefigurează în cauză, Înalta Curte constată superfluă analiza cererii de suspendare a executării deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, constatând neîndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 66 din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Respinge cererea de suspendare a executării deciziei menționate.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.