ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor, reține următoarele:

Prin sentința nr. 398 din 24.03.2021 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost .. condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. (4) C. pen., în modalitatea punerii la dispoziția părții vătămate de materiale pornografice (faptă comisă în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani, exercițiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată B.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă, ca și pedeapsă complementară.

În temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare sub aspectul săvârșirii, la data de 02.03.2020, a infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 220 alin. (2) teza finală C. pen. în referire la art. 67 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 4 ani, exercițiul următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată B.

În temeiul art. 220 alin. (2) teza finală C. pen. în referire la art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen. a căror exercitare a fost interzisă ca și pedeapsă complementară.

S-a constatat că faptele formează un concurs real de infracțiuni, conform art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (1/3 din pedeapsa de 6 luni închisoare), respectiv 2 luni închisoare, fiind stabilită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 C. pen., ce s-a stabilit că va curge de la data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost impusă inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții de comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a fost impusă inculpatului obligația de a presta o muncă nerenunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Sectorului 5 București, pe o perioadă de 120 zile.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului A. alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public și dreptul de a comunica și de a se apropia de persoana vătămată B., pe o durată de 4 ani începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.).

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., în referire la art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), k) și n) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca și pedeapsă complementară.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din data de 02.09.2020, dispusă în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Tulcea și menținută prin încheierea din data de 10.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Tulcea.

În temeiul art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2020 emis de Judecătoria Tulcea la data de 02.09.2020.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 01.09.2020 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național de date genetice judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., la data rămânerii definitive hotărârii, urmând ca, în temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul național de date genetice judiciare a profilului său genetic.

S-a constatat că persoana vătămată B., prin reprezentantul legal C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 2.450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 2.000 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu al persoanei vătămate, în cuantum de 700 RON, a rămas în sarcina statului fiind avansat, potrivit art. 272 C. proc. pen., din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., care au criticat soluția primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei (cuantum și modalitate de executare).

Prin decizia penală nr. 777/P din 20.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., formulate împotriva sentinței penale nr. 398/24.03.2021 a Judecătoriei Tulcea, pronunțată în dosarul cu nr. x/2020

A fost desființată, în parte, sentința penală nr. 398/24.03.2021 a Judecătoriei Tulcea și, în rejudecare, în baza art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor (în modalitatea punerii la dispoziția părții vătămate de materiale cu caracter pornografic)

În baza art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În baza art. 38 alin. (2) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 1/3 din 1 an, rezultând pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

S-a dispus ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenție, potrivit dispozițiilor art. 60 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate în măsura în care nu contraveneau deciziei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea din 08.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2020 și, în baza art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada executată a reținerii și arestării preventive, de la 01.09.2020 la 25.03.2021.

Împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au formulat cereri de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul A., care au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub numărul de dosar x/2020

Prin cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., susținându-se, în esență, că pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. de către instanța de apel este nelegală, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul cererii de recurs în casație Parchetul a prezentat, pe scurt, situația de fapt, respectiv că, prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 24.11.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a fost trimis în judecată inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. și act sexual cu un minor prev.de art. 220 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în data de 02.03.2020, într-o cameră a Hotelului "D." din municipiul Tulcea, inculpatul a întreținut acte sexuale orale cu minora B., în vârstă de 12 ani, cu consimțământul acesteia, cunoscând vârsta acesteia, iar în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate minore, prin intermediul mesajelor electronice, pe telefonul ei, materiale cu caracter pornografic, cunoscând vârsta acesteia.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumat cazului de casare invocat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a susținut că instanța de control judiciar a aplicat o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile în care, la data săvârșirii faptei (noiembrie 2019 - ianuarie 2020), limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 3 luni la 1 an sau amendă și, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, rezultând un interval al pedepsei închisorii de la 2 luni la 8 luni. S-a menționat că aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare apare ca fiind peste limita maximă legală de 8 luni, astfel că pedeapsa aplicată de instanța de control judiciar este nelegală, fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

De asemenea, procurorul a mai susținut că instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 220 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în condițiile în care, la data săvârșirii faptei (2 martie 2020), limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi și, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura simplificată, limitele de pedeapsă s-au redus cu o treime, rezultând un interval al pedepsei închisorii de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni.

Prin urmare, s-a considerat că aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare apare ca fiind peste limita maximă legală de 4 ani și 8 luni închisoare.

Pentru motivele arătate și dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. b) cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Constanța în vederea rejudecării apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și persoana vătămată B., pentru ca instanța de control judiciar să aprecieze asupra apelurilor declarate, având în vedere că prin acestea s-a criticat cuantumul redus al pedepselor aplicate în raport cu gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și greșita individualizare a modului de executare a pedepsei rezultante.

În dezbateri, prin concluziile orale formulate, reprezentanta Ministerului Public a solicitat ca înlăturarea nelegalității cuantumului pedepselor stabilite și, implicit, al pedepsei rezultante să se realizeze de instanța de recurs în casație, considerând că îndreptarea acestei nelegalități, care presupune un calcul matematic, nu impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Prin motivele scrise formulate cu privire la incidența cazului de casare invocat, recurentul A. a susținut că, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor (comisă la data de 02.03.2020), Curtea de Apel Constanța a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în temeiul art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., pedeapsă considerată de recurent ca fiind peste limitele prevăzute de lege.

A arătat că, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen., prin raportare la art. 375 C. proc. pen., dacă inculpatul se prevalează de procedura simplificată, acesta beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru pedepsele cu închisoare.

În prezenta cauză, recurentul a învederat că a uzat de procedura simplificată, prin declarația de recunoaștere dată în fața instanței de fond, împrejurare ce rezultă și din dispozitivul sentinței penale nr. 398/23.04.2021.

A mai susținut că, în cazul infracțiunii de act sexual cu un minor (săvârșită la 02.03.2020) prevăzută de art. 220 alin. (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoarea erau situate între 2 ani și 7 ani.

Totodată, a învederat că prin Legea nr. 217/2020 (publicată în Monitorul Oficial la data de 30.10.2020) au fost modificate limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, acestea situându-se între 2 ani și 9 ani închisoare.

Or, având în vedere data comiterii infracțiunii de act sexual cu minor (02.03.2020), prin raportare la dispozițiile art. 5 C. pen., recurentul a susținut că legea penală mai favorabilă este cea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 217/2020, respectiv în care se prevedeau limite de pedeapsă între 2 ani și 7 ani.

Deoarece a uzat de procedura abreviată, iar instanța de apel nu a reținut vreo cauză de agravare a pedepsei, recurentul a arătat că limitele de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu treime, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor sunt între 1 an și 4 luni și 4 ani și 8 luni închisoare.

Cu toate acestea, prin decizia penală nr. 777/P/20.10.2021, instanța de apel a dispus condamnarea sa la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor.

Recurentul a mai susținut că, prin procedura de individualizare judiciară, instanța de apel, în mod eronat, a stabilit o pedeapsă peste limitele legale.

Pe cale de consecință, recurentul a conchis că, în urma aplicării dispozițiilor referitoare la stabilirea pedepsei în cazul concursului de infracțiuni și pedeapsa rezultantă este o pedeapsă nelegală

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casație și rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Constanța.

În cauză au fost depuse concluzii scrise, în data de 08.11.2021, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, prin care s-a solicitat admiterea cererii de recurs în casație formulate de recurentul A.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-au admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20.10.2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, s-a constatat că cererile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și recurentul A. îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursurile în casație să fie examinate prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele indicate ce vizează aplicarea unor pedepse cu închisoarea în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpatul A., respectiv plasarea cuantumului pedepselor închisorii în afara intervalului dictat de normele de incriminare prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen., art. 221 alin. (4) C. pen. și cauza de reducere a pedepsei reglementate de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., incidentă în speță.

Examinând recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu art. 434 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 433 C. proc. pen., recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit art. 447 C. proc. pen., instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Cazul de casare enunțat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prevede că hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză, Curtea de Apel Constanța, ca instanța de apel, a dispus prin decizia penală nr. 777/P din 20.10.2021, condamnarea recurentului inculpat A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de coruperea sexuală a minorilor, prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În fapt, s-a reținut că, în perioada noiembrie 2019 - ianuarie 2020, inculpatul i-a trimis persoanei vătămate minore, prin intermediul mesajelor electronice, pe telefonul ei, materiale cu caracter pornografic, cunoscând vârsta acesteia, iar în data de 02.03.2020, într-o cameră a Hotelului "D." din municipiul Tulcea, inculpatul A. a întreținut acte sexuale orale cu minora B., în vârstă de 12 ani, cunoscând vârsta acesteia.

Infracțiunea de corupere sexuală în varianta normativă prevăzută de art. 221 alin. (4) C. proc. pen. era sancționată, la data faptei (noiembrie 2019 - ianuarie 2020), cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă. Având în vedere că instanța de apel s-a orientat spre pedeapsa închisorii (aspect asupra căruia nu se poate interveni în recurs în casație deoarece alegerea tipului de pedeapsă ține de individualizarea pedepsei, iar nu de legalitate) și inculpatul a optat pentru judecata în procedura recunoașterii învinuirii, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele speciale ale pedepsei închisorii reduse cu o treime devin de la 2 luni la 8 luni închisoare.

În aceste condiții, pedeapsa de un an închisoare stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., apare ca nelegală, fiind mai mare decât limita maximă specială de 8 luni închisoare, calculată conform celor anterior precizate.

Prin urmare, motivul de recurs în casație este întemeiat și cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. va fi redus de la un an închisoare, cât fusese stabilit de instanța de apel, la 8 luni închisoare.

Deopotrivă, se constată că, pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen., era prevăzută ca pedeapsă principală, la data faptei (02.03.2020), închisoarea de la 2 la 7 ani. Fiind incidente, de asemenea, dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., întrucât inculpatul a optat pentru procedura recunoașterii vinovăției, și reducând cu o treime aceste limite speciale de pedeapsă, se obțin noile limite de pedeapsă de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Se constată, astfel, că pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită de instanța de apel pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este nelegală, fiind peste limita maximă specială de 4 ani și 8 luni închisoare, calculată prin reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă pentru infracțiunea în discuție, ca efect al incidenței cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În consecință, cuantumul pedepsei pentru infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va fi redus de la 5 ani închisoare, cât fusese stabilit de instanța de apel, la 4 ani și 8 luni închisoare, fiind întemeiat și acest motiv de recurs în casație.

În baza art. 38 alin. (2) și art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen., se vor contopi pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită (prin calcul matematic corect) pentru săvârșirea infracțiunii de corupere sexuală prev. de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare stabilită (prin calcul matematic corect) pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Astfel, se va aplica pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni închisoare, la care se va adăuga o treime din pedeapsa de 8 luni închisoare, și anume 2 luni și 20 de zile închisoare, pedeapsa principală rezultantă ce urmează a fi executată, în detenție, de recurentul inculpat A. fiind de 4 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că solicitarea trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel este neîntemeiată.

În cauză, remedierea nelegalității cuantumului pedepsei închisorii aplicate pentru infracțiunile comise de recurentul inculpat nu pune în discuție și individualizarea pedepselor, ci reclamă exclusiv stabilirea corectă, printr-un calcul matematic, a cuantumului pedepsei închisorii în condițiile în care instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care reglementează o cauză legală de reducere a pedepsei constând în diminuarea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Instanța de apel a indicat prin decizia pronunțată că, la stabilirea cuantumului pedepsei închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile comise - act sexual cu un minor și corupere sexuală, a avut în vedere "periculozitatea sporită a inculpatului", "periculozitatea sporită a persoanelor care le comit" și a aplicat pedepse peste limita maximă specială prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat, în condițiile aplicării cauzei legale de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Or, această situație nu reclamă o reindividualizare a pedepselor, ci stabilirea unor pedepse în limite legale, în raport de încadrarea juridică și cauza legală de atenuarea a răspunderii penale, stabilite cu caracter definitiv de instanța de apel, prin reducerea cuantumului pedepselor la limita maximului special.

Între momentul comiterii infracțiunilor ce interesează cauza și rămânerea definitivă a deciziei pronunțate în apel, dispozițiile art. 220 alin. (2) C. pen. și art. 221 alin. (4) C. pen. au fost modificate și legiuitorul a majorat limita maximă specială a pedepsei închisorii pentru ambele infracțiuni săvârșite de recurentul inculpat. Modificarea legislativă nu conduce la trimiterea spre rejudecare a cauzei de către instanța de apel întrucât, cu respectarea obligatorie a principiului legii penale mai favorabile, limitele de pedeapsă pe care instanța de apel ar trebui să le aibă în vedere ar fi chiar cele anterioare modificării legislative (dat fiind că pentru ambele infracțiuni comise de inculpat s-a majorat limita maximă specială a închisorii). Or, tocmai în raport de aceste limite maxime speciale (în cuantumul anterior majorării de către legiuitor), s-a demonstrat că pedeapsa închisorii stabilită de instanța de apel pentru infracțiunile săvârșite de recurentul inculpat a depășit limitele legale, în condițiile aplicării art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată material prin încheierea din 08 noiembrie 2021.

Va casa, în parte, decizia recurată și va înlătura greșita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând în aceste limite, se va dispune descontopirea pedepsei principale rezultante de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată recurentului inculpat A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

Va reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele stabilite și va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare la care se va adăuga un spor de 2 luni și 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenție, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

Vor fi menținute celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Se va deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, perioada reținerii și arestării preventive de la 01.09.2020 la 25.03.2021 și detenția de la 20.10.2021 la zi.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 398 din 24.03.2021 pronunțate de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) și alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile în casație formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 777/P din 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, îndreptată material prin încheierea din 08 noiembrie 2021.

Casează, în parte, decizia recurată și înlătură greșita aplicare a legii sub aspectul cuantumului pedepselor stabilite în sarcina inculpatului A.

Rejudecând, în aceste limite, descontopește pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată recurentului inculpat A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- 1 an închisoare, stabilită pentru comiterea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.;

- 5 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzute de art. 221 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 8 luni închisoare.

Reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzute de art. 220 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (2) și 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 8 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 luni și 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă aplicată, în final, inculpatul A. urmând să execute, în detenție, pedeapsa principală rezultantă de 4 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

Menține celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Deduce din pedeapsa aplicată de 4 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare, perioada reținerii și arestării preventive de la 01.09.2020 la 25.03.2021 și detenția de la 20.10.2021 la zi.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 398 din 24.03.2021 pronunțate de Judecătoria Tulcea, în dosarul nr. x/2020, definitivă și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii potrivit dispozițiilor prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor în casație, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 160 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.

Procesat de GGC - GR