Decizia nr. 360/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 167/2021 a Curții de Apel Ploiești

Cererea de recuzare Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la data de 02 februarie 2021, în dosarul nr. x/2017, petenta A. și A. "Teișanca", prin președinte și reprezentant legal B., a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor C. și E., membri ai completului de judecată în dosarul anterior menționat. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 și art. 44 C. proc. civ.

Încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița Prin încheierea de ședință din 12 februarie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de petenta A. și A. "Teișanca", prin președinte și reprezentant legal B., prin care a recuzat membrii completului de judecată A6+m.fam.+ff constituit din magistrații C. și E..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Ploiești Prin decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu; a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. împotriva încheierii din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, sectia I civilă în dosarul nr. x/2017.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs petenta A., prin președinte și reprezentant legal B.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2017/a2, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2. Recurenta-petentă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința rejudecării cauzei pe fond. În motivarea căii de atac, a criticat circumstanțele în care a fost respinsă cererea de abținere de către Tribunalul Dâmbovița în condițiile în care legiuitorul a prevăzut admiterea acesteia în totalitate, iar judecata a avut cu încălcarea dispozițiilor legale. Aceeași nelegalitate s-a produs cu ocazia judecării recuzării de către Curtea de Apel Ploiești când unul dintre judecătorii recuzați a fost detașat la această instanță, iar cauza a fost repartizată aleatoriu spre a fi judecată de acesta. A apreciat că sunt suficiente probe la dosar pentru ca acțiunea să fie admisă, iar decizia luată de doamna judecător D. de a se abține de la soluționarea cererii de recuzare, prin înlocuirea sa de către un alt judecător, reprezintă o umiliță adusă propriei persoane prin credința sa de a considera că judecătorul, care a înlocuit-o, va da dovadă de obiectivitate.

Procedura de filtru Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a reținut că decizia atacată este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului. În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a-și exprima poziția procesuală prin depunerea punctelor de vedere, în scris, la raport. Recurenta-petentă a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea în principiu a recursului, în raport de 6 din C.E.D.O., art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 C. proc. civ., prin rezoluția din 10 ianuarie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 22 februarie 2022, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului declarat de petenta A., prin președinte și reprezentant legal B., împotriva deciziei nr. 167 din 19 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului." Potrivit dispozițiilor art. 634 C. proc. civ., "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Dispozițiile art. 460 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: "O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede același termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac." În litigiul supus analizei, decizia nr. 167 din 19 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de petenta A. și A. "Teișanca" împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale precitate, rezultă că împotriva deciziei pronunțate în soluționarea unui recurs nu mai poate fi exercitată aceeași cale de atac, respectiv cea a recursului, în condițiile în care dreptul părții de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin exercițiul său. În conformitate cu prevederile art. 129 din Constituția României și cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze calea de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală civilă. Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs (respins ca inadmisibil, în considerarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.), aceasta nu mai este susceptibilă de reformare pe calea unui nou alt recurs, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., atât timp cât decizia pronunțată de curtea de apel, cu privire la recursul declarat de petenta A. și A. "Teișanca" împotriva încheierii de ședință din 12 februarie 2021 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A., prin președinte și reprezentant legal B., împotriva deciziei nr. 167 din 19 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.