ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1534/2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 13 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea cererii de apel, formulată de apelanții-reclamanți A., B., C., D., E. și F., împotriva sentinței civile nr. 2159 din 29 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, au declarat recurs reclamanții A., B., C., E., D. și F..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 februarie 2020 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, anularea încheierii atacate, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății dosarului.

Cu referire la situația de fapt, în motivarea recursului, au arătat că instanța de fond a pronunțat o sentință care nu se raportează la pretențiile reclamanților invocate ca motiv de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de validare parțială nr. 11408/20.10.2016.

Instanța de fond a ignorat cererile formulate de reclamanți, printre care efectuarea unei alte expertize, încălcând astfel drepturile de proprietate ale acestora și dreptul la un proces echitabil.

Nu au fost citați la adresele menționate în dosarul de fond, așa încât susținerile instanței de apel cu privire la suspendarea dosarului pentru neprezentarea reclamanților în instanță sunt neîntemeiate, iar suspendarea cauzei este nejustificată.

În respectarea principiului aflării adevărului, a dreptului la un proces echitabil, instanța de apel era datoare să verifice, în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente privind citarea părților, fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale acestora;

Prin suspendarea judecății, instanța de judecată creează un dezechilibru semnificativ în ceea ce privește soluționarea cu celeritate a prezentei cauze, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicție cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunității luării acestei măsuri.

În opinia recurenților, voința legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei conduita procesuală a părților, care nu se preocupă de judecarea dosarului, ceea ce nu poate fi reținut în privința recurenților, absența acestora fiind urmare a necitării legale și nu a lipsei de interes în continuarea procesului.

Invocând incidența în cauză a dispozițiilor art. 22 din C. proc. civ., au susținut că rolul activ al judecătorului trebuie exercitat indiferent dacă partea este prezentă sau nu, este asistată sau nu de către un avocat.

Recurenții au arătat că instanța de apel a suspendat cauza la primul termen de judecată cu toate că putea să acorde un alt termen pentru a solicita poziția recurenților față de cererea de apel, având în vedere că aceasta din urmă a fost formulată de avocat și nu era semnată și de reclamanți, iar potrivit legii lipsa semnăturii atrage sancțiunea nulității cererii.

Au susținut că măsura suspendării este nelegală, fiind dată cu încălcarea regulilor de procedură, câtă vreme instanța de apel a apreciat greșit că era îndeplinită procedura de citare pentru a proceda la judecarea cauzei, cât timp nu am fost legal citați, fapt ce conduce la încălcarea dreptului la apărare garantat de art. 13 din C. proc. civ. și art. 24 din Constituția României.

Au învederat formularea unei cereri de reluare a judecății, la care au anexat copii de pe cărțile de identitate, prin care au făcut dovada faptului că nu și-au schimbat domiciliul menționat în actele depuse la instanța de fond.

Astfel, se impune continuarea judecății în apel pentru a se reanaliza actele ce justifică dreptul de proprietate al recurenților, a se dispune o altă expertiză care să identifice și să evalueze corect proprietatea acestora.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 414 din C. proc. civ.

Intimatele-pârâte nu a depus întâmpinare.

Prin rezoluția din data de 03 martie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 22 iunie 2020, după analizarea raportului în completul de filtru, s-a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze, în scris, un punct de vedere, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Prin decizia nr. 2069 din 14 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca nesemnat, recursul declarat de reclamanta F. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017; a constatat nul recursul declarat de reclamantul D., decedat, împotriva aceleiași încheieri; a admis în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., C. și E. împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

La termenul din 24 iunie 2021 recurentii reclamanti au solicitat în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea litigiului pendinte până la solutionarea recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București la 01 martie 2021, prin care s-a constatat perimată cererea de apel, recurs ce se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în procedura de filtru.

În sustinerea acestei cereri s-a arătat că în ipoteza în care instanța va admite acel recurs, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeași curte de apel, și prezentul recurs trebuie să urmeze aceeași procedură judiciară.

Față de cererea de suspendare a litigiului pendinte in temeiul art. 413 C. proc. civ., Înalta Curte reține urmatoarele:

Art. 413 alin. (1)b C. proc. civ., ce reglementează institutia suspendării facultative a judecății prevede că:

"Instanța poate suspenda judecata: 1) când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Suspendarea facultativă prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., vizează ipoteza în care dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Raportând dispozitiile legale enunțate la litigiul pendinte, având în vedere motivele invocate de recurenții în sustinerea cererii de suspendare a litigiului până la solutionarea căii de atac a recursului declarat împotriva hotărârii de perimare a apelului, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care dezlegarea prezentei cauze (ce are ca obiect recursul declarat de reclamanti împotriva încheierii de suspendare a judecatii cauzei, din 13 mai 2019) nu de depinde de soluția ce ar urma să se pronunțe în dosarul ce are ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii de perimare a apelului declarat de reclamanți.

Cum, litigiul pendinte nu se află într-o legătură strănsă cu cel din al doilea dosar, ce are ca obiect, așa cum s-a arătat deja, recurs împotriva hotărârii de perimare a apelului declarat de reclamanți, și cum dezlegarea prezentei cauze nu depinde nici în tot și nici în parte de soluția din acel dosar, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de recurenții-reclamanți A. și C.. În ceea ce priveste recursul declarat de reclamanții A. și C. în nume propriu și în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., și de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiași defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017 intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizeză ipoteza in care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancțiunea nulități"i.

În susținerea acestui motiv de recurs recurenții au arătat că nu au fost citați la adresele menționate în dosarul de fond, iar suspendarea cauzei este nejustificată.

În acest sens recurenții au arătat că voința legiuitorului în aplicarea măsurii suspendării a fost aceea de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei conduita procesuală a părților, care nu se preocupă de judecarea dosarului, ceea ce nu poate fi reținut în privința lor, absența lor de la dezbateri fiind urmare a necitării legale și nu a lipsei de interes în continuarea procesului.

Din perspectiva acestor susțineri, Înalta Curte verificând cererea de apel înregistrată la 19 feb 2019, constată că reclamanții A., B., C., D., E. și F. și-au precizat un domiciliu ales pentru comunicarea actelor procedurale, la Cabinet Avocat G. situat în București,str. x sector 2, domiciliu de la care au fost citați reclamanții (citațiile de la dosarul instanței de apel).

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., În caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană". Or, în condițiile în care reclamanții au indicat atât un domiciliu ales pentru comunicarea actelor procedurale cât și " persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură", comunicarea acestora fiind efectuată în condițiile prevăzute de dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte reține că sunt nefondate susținerile recurenților legate de nelegala lor citare. Cum la termenul de judecată din 13 mai 2019 niciuna din părțile din litigiu nu s -au prezentat la dezbateri, nefiind solicitată nici judecarea cauzei in lipsă, a operat suspendarea voluntară a judecății cauzei prevazută de art. 412 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Față de cele expuse, cum niciuna din susținerile recurenților reclamanți nu se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. în nume propriu, de reclamanții B. și C., în nume propriu și în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., și de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiași defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de către recurenții-reclamanți A. și C..

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. în nume propriu, de reclamanții B. și C., în nume propriu și în calitate de succesori a defunctului recurent-reclamant E., și de reclamanta F., în calitate de succesoare a aceluiași defunct împotriva încheierii din 13 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2021.