ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1569/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus suspendarea cererii de apel formulată de reclamantul A., în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat suspendarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, reclamantul a susținut că instanța de apel a dispus suspendarea soluționării apelului pentru lipsa părților la termenul de judecată din data de 17 februarie 2021, deși acesta solicitase prin cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr. 2776 din 4 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, ca în temeiul art. 223 alin. (3) C. proc. civ. judecarea cauzei să aibă loc și în lipsa reprezentantului reclamantului la termene de judecată.

Reclamantul nu a indicat temeiul juridic al recursului.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului și de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Prioritar, se impune a se preciza că, în raport de motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs, neîncadrate în drept de către recurent, acestea vizează greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor procedurale, critica încadrându-se motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin urmare, prezenta cale de atac urmează a fi analizată din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acest act normativ.

Prin încheierea din data de 17 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus suspendarea cererii de apel formulată de reclamantul A., în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a solicitat suspendarea cauzei în lipsă.

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamantul, susținând că, în mod greșit, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății apelului, întrucât, prin cererea de apel formulată acesta solicitase, în temeiul art. 233 alin. (3) C. proc. civ. judecarea cauzei și în lipsă.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut scris judecarea în lipsă".

Analizând actele dosarului, se constată că într-adevăr, prin cererea de apel formulată, la pagina 2, reclamantul solicitase judecata în lipsă.

Înalta Curte notează că părților le este conferit dreptul de a beneficia de o judecată a litigiului în care participă chiar și în lipsa lor, în măsura în care formulează o solicitare expresă în acest sens.

Beneficiul astfel conferit prin lege este o componentă atât a dreptului la un proces echitabil cât și a disponibilității de care se bucură părțile în procesul civil. De aceea, suspendarea judecății cauzei - care constituie o măsură procesuală sancționatorie - în condițiile în care cel puțin o parte a solicitat ca pricina sa fie judecată în lipsa sa constituie o atingere adusă celor două drepturi care se degajă din prevederile art. 6 și art. 9 alin. (3) teza finală din C. proc. civ.

Ținând seama că cele două drepturi sunt stabilite prin reglementări cu valoare de principii fundamentale ale procesului civil, concluzia care rezultă este aceea că nerespectarea lor are valențele unei încălcări a normelor de procedură stabilite sub sancțiunea nulității, atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În contextul în care, în speță, recurentul formulase cerere de judecare în lipsă a apelului său, iar prin încheierea atacată nu s-a acordat eficiența cuvenită acestei manifestări a drepturilor sale procesuale, urmează a se constata caracterul fondat al recursului, în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 cu referire la art. 6 și art. 9 alin. (3) teza finală din C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse, reținând că recursul formulat în cauză este fondat, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea încheierii atacate și va trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași curte de apel.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Casează încheierea și trimite cauza pentru continuarea judecății, la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.