ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2152/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09 februarie 2021, la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, contestatorul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 februarie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat repunerea în termenul de recurs și repunerea pe rol a cauzei.

A mai invocat recurentul aplicarea greșită a dispozițiilor art. 21, art. 24, art. 30 și art. 51 din Constituția României, art. 14, art. 22, art. 30, art. 98, art. 99, art. 101, art. 123, art. 148- art. 152, art. 192, art. 194, art. 198, art. 199, art. 237- art. 278, art. 250- art. 254, art. 446, art. 538 și art. 716 din C. proc. civ., art. 35, art. 125, art. 252, art. 178, art. 224, art. 247, art. 1028 alin. (5), art. 258, art. 359- art. 388, art. 565 C. civ., art. 6, art. 203, art. 250, art. 254, art. 258, art. 289, art. 347, art. 359, art. 364, art. 382, art. 391, art. 397 și art. 400 din C. proc. civ., respectiv a susținut că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a motivat hotărârea, favorizând partea adversă, și a reiterat cererile deduse analizei instanței de apel, solicitând admiterea acestora.

Recurentul a atașat cererii de recurs acte medicale și înscrisuri din dosarul de executare nr. 2083/2020.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la data de 05 martie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x, care nu a depus întâmpinare.

La data de 3 iunie 2021, recurentul a depus la dosar o cerere, prin care a susținut că prin cererea de recurs a formulat și cerere de strămutare de la instanța din Arad, fără a preciza numărul dosarului a cărui strămutare o solicită.

Urmare a acestei cereri, prin rezoluția din 20 iulie 2021, completul a dispus emiterea unei adrese către recurent pentru a preciza dacă solicită strămutarea dosarului în care a fost pronunțată încheierea recurată, respectiv dosarul nr. x/2017 Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sau a înțeles să solicite strămutarea unui alt dosar, în atare ipoteză, urmând a preciza numărul dosarului și instanța pe rolul căreia se află pricina.

Prin cererea depusă, la dosar, la data de 6 septembrie 2021, recurentul a precizat că și-a îndeplinit obligațiile "prin actele procesuale depuse în dosarele conexe", arătând că "instanțele de la Arad au interes să omită/respingă obiectele procesuale" formulate de recurent.

Astfel, se constată că recurentul nu a înțeles să învestească instanța cu o cerere de stămutare a dosarului în care a fost pronunțată încheierea de suspendare atacată cu recurs, recurentul făcând vorbire despre instanțele din Arad, în timp ce hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii atacate, recursul este declarat în termenul legal, este timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, respectiv să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor în motivele de cassare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 04 august 2021, respectiv la 06 august 2021.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea de ședință din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cause cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea recursului formulat de recurentul-contestator A., în contradictoriu cu intimata B., pentru lipsa părților.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ci a invocat formal mai multe texte de lege, fără legătură cu raționamentul instanței de recurs reținut în cuprinsul încheierii recurate.

Referitor la critica recurentului că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, revizuind hotărârea de executare, că hotărârile de fond și apel nu cuprind motivele pe care se întemeiază sau conțin motive contradictorii, străine de natura cauzei, că au fost încălcate/aplicate greșit normele de drept material, se constată că recurentul a invocat aceste aspecte strict formal, fără a decela argumente care să aibă legătură cu hotărârea recurată.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte motive prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea soluției de suspendare a cauzei, ca o consecință a faptului că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și nici nu s-au prezentat la strigarea cauzei.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.