ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1086/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015, astfel cum a fost precizată la solicitarea instanței, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze în parte decizia de validare parțială nr. 579 din data de 15 octombrie 2015 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și să fie obligați pârâții să facă o nouă evaluare a imobilului. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual: Prin sentința civilă nr. 1120 din data de 19 septembrie 2016, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceștia ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual: Prin decizia civilă nr. 321 din data de 5 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că reclamantul nu are cunoștințe juridice și a făcut o confuzie între Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor ca autorități competente în domeniul Legii nr. 165/2013. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în al doilea ciclu procesual: Cauza a fost reînregistrată la data de 16 mai 2017 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2015*. În raport de motivarea deciziei de casare, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor. Prin sentința civilă nr. 1423 din data de 16 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea precizată ca neîntemeiată. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în al doilea ciclu procesual: Prin decizia civilă nr. 533A din data de 10 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1423 din data de 16 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. I.

Decizia atacată în cauză, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: La data de 29 iunie 2018, reclamantul a înregistrat la Tribunalul București, secția a IV-a civilă un nou memoriu cuprinzând nemulțumiri împotriva soluției pronunțate cu privire la cererea sa de anulare a deciziei de validare parțială nr. 579 din data de 15 octombrie 2015, emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care, în acest context, a fost interpretat ca fiind un (al doilea) apel formulat împotriva sentinței civile nr. 1423 din data de 16 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 și, ulterior, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 5 noiembrie 2018 sub nr. x/2018. Prin decizia civilă nr. 678A din data de 7 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1423 din data de 16 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. I.

Procedura de filtru: Împotriva deciziei civile nr. 678A din data de 7 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs reclamantul A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 6 octombrie 2020 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris aflată la dosarul de recurs. Prin rezoluția din data de 9 octombrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare. În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Totodată, a reținut că recursul este formulat cu depășirea termenului legal, iar, în ceea ce privește cerința motivării recursului, a apreciat că, în speță, criticile formulate de către recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege, aspect de natură a atrage sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comuniat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs, iar acestea nu au formulat puncte de vedere. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 18 mai 2021, fără citarea părților, în vederea pronunțării asupra admisibilității în principiu a recursului, reținându-se și excepțiile tardivității și nulității recursului evidențiate prin raport. La termenul de judecată din data de 18 mai 2021, instanța a invocat excepția tardivității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului: Analizând, cu prioritate excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru exercitarea recursului împotriva unei hotărâri prin care se constată perimarea este de 5 zile de la pronunțare. În cauză, se observă că recursul împotriva deciziei nr. 678A din data de 7 iulie 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1423 din data de 16 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost declarat cu încălcarea termenului legal, peremptoriu, prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ., respectiv termenul de 5 zile de la pronunțarea hotărârii. Astfel, decizia atacată a fost pronunțată la data de 7 iulie 2020, iar termenul pentru exercitarea recursului, calculat conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 13 iulie 2020. Or, potrivit datei menționate pe plicul cu care cererea de recurs a fost înaintată instanței, recursul a fost declarat la data de 16 septembrie 2020, cu încălcarea termenului reglementat de dispozițiile legale anterior evocate. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentului-reclamant din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 678A din data de 7 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. PENTRU ACESTE MOTIVE,