ÎCCJ, Decizia nr. 393/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 436/R din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 1, art. 26 alin. (2), art. 32 și art. 33 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru și art. 1978 C. proc. civ.

Astfel, instanța a constatat că autoarea căii de atac nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul solicitat până la termenul de judecată stabilit în cauză, deși aceasta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, stabilită în sarcina sa în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta S.C. A. S.A prin care solicită casarea acestei decizii și judecarea cererii de revizuire.

Prin cererea de recurs, recurenta susține că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON la data de 20.01.2021 în contul beneficiarului Municipiul Timișoara x, rezultatul procesării B. fiind documentul cu elementele de identificare x și având mențiunea "cv taxa jud. x/2020".

Recurenta arată că la data de 22.01.2021 a formulat adresă cu dovada achitării taxei de timbru pe care a trimis-o către Înalta Curte de Casație și Justiție prin email și pe fax, însă dintr-o eroare umană, în atașamentul trimis instanței a fost depusă dovada achitării taxei de timbru dintr-un alt dosar aflat pe rol la Curtea de Apel Timișoara.

Susține că, taxa judiciară de timbru a fost achitată în termen dar dovada nu a fost depusă corect dintr-o eroare umană.

Conform art. 24 din C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început anterior datei de 21 decembrie 2018, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, dar criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 octombrie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Se constată că, în cauză, părțile nu au depus punct de vedere la raport.

II. Considerentele Înaltei Curți

Pe calea prezentului recurs a fost atacată Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei civile nr. 436/R din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), partea are obligația de a arăta în cererea de recurs motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) prevede că aceste cerințe sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În completare, art. 489 alin. (2) din același cod stipulează că sancțiunea nulității recursului intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci se fac susțineri care nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, în sensul că taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON deși fusese achitată la data de 20.01.2021, din eroare nu a fost atașată adresei transmisă la data de 22.01.2021 către Înalta Curte de Casație și Justiție prin email și pe fax, ci, în atașamentul trimis instanței a fost depusă dovada achitării taxei de timbru dintr-un alt dosar aflat pe rol la Curtea de Apel Timișoara.

Ca atare, nu se aduc critici de nelegalitate hotărârii atacate ci se invocă propria culpă a revizuentei care nu a transmis dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă Dosarului nr. x/2020, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță, astfel încât se constată că susținerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, în raport de soluția și considerentele pentru care a fost pronunțată Decizia nr. 202 din 3 februarie 2021 și nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, din moment ce nu pot fi încadrate în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că recurenta S.C. A. S.A nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. S.A împotriva Deciziei nr. 202 din 3 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2021.

GGC - NN